Decizia civilă nr. 2526/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2526/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
C. I.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M.
E., C., T. ȘI S., împotriva sentinței civile nr. 10119/_
, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Alexoaie R. M. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face- eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul- pârât M. E., C., T. și S. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant Alexoaie R. M. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10119 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis actiunea formulata de reclamantul A. R.
M. in contradictoriu cu paratii U. "S. H. "; B. si M. E.
, C., T. SI S. .
S-a admis in parte cererea de chemare in garantie.
A fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. sa elibereze reclamantului diploma de licență, suplimentul de diplomă si foaieamatricola.
A fost obligat paratuL cu dubla calitate M. E., C., T. SI S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licentă și supliment de diplomă pentru reclamant.
S-a respins cererea pentru acordarea daunelor cominatorii.
Au fost obligați pârâtii sa plateasca reclamantului cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul A. R. M. a urmat cursurile Facultății de Drept si Administratie P. a din cadrul Universității S. H., susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Urmare a promovarii examenului de licenta U. S. H. a eliberat reclamantului adeverinta nr 5065/_, pana la eliberarea diplomei de licenta.
Instanta a retinut, in primul rand, faptul ca U. S. H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.Prin HG nr 693/2003 a fost acreditata Facultatea de Drept din cadrul USH, in forma de organizare cursuri de zi.
Hotărârea de Guvern de modificare și completare a H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior nu prevede în mod expres pentru specializarea menționată autorizarea de funcționare sub forma învățământului la distanță.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada desfășurării studiilor, "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusa și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi";.
In aplicarea Legii nr 84/1995 M. E. a emis la 7 martie 2006 Ordinul nr 3404 care prin art dispune:";Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamantul la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate";.
Apoi, conform art. 18 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată,
"Procedura de evaluare academică și acreditare se bazează pe un ansamblu de criterii generale și standarde obligatorii. (2) Criteriile se referă la domeniile fundamentale de organizare și funcționare specifice instituțiilor de învățământ superior: personal didactic, conținutul învățământului, baza materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale, conform legii. (3) Standardele corespund fiecărui criteriu și indica nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare și acreditare. Aceste niveluri sunt diferențiate pentru perioada funcționării provizorii sau pentru perioada ulterioară înființării prin lege";.
După cum s-a putut observa, dispozițiile legale incidente nu conduc la concluzia necesității unei acreditari distincte pentru fiecare formă de organizare, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă. Și prevederea art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 este în sensul că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea urmată.
În același sens, art. 4 din H.G. nr. 535/1999 prevede ca "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de
învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare
";. Art. 5 din același act normativ stabilește că "Învățământul deschis la
distanță, similar cu învățământul fără frecvență , se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";
, ceea ce determina aceeași concluzie cu privire la posibilitatea organizării de studii sub forma de învățământ la distanță doar de către instituțiile acreditate sau autorizate provizoriu să desfășoare învățământ la zi, dar fără a fi necesară o nouă autorizare provizorie/acreditare.
Pe de altă parte, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2009 a statuat că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, U. S. H. din B.
"încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță
";, dar "Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (…)
"; potrivit metodologiei aprobate prin Ordinul M. ui E. ,
C. și Inovării nr. 5202/2009.
Deși Ordonanța menționată a intrat în vigoare în data de_, ulterior finalizării studiilor de către reclamantă, și nu poate, deci, afecta situația juridică a acesteia, este relevant de subliniat faptul că dacă textele legale recunosc studiile desfășurate sub forma de învățământ la distanță și dau dreptul studenților la continuarea acestora în cadrul altor universități, pentru identitate de rațiune se impune recunoașterea studiilor deja finalizate și a examenului de licență promovat. De altfel, art. 4 din Ordin reglementează și dreptul absolvenților Universității S. H. de a se înscrie la programe de masterat.
Pentru toate aceste considerente instanta a inlaturat apararile paratului M. E., C., T. SI S. potrivit carora nu poate fi obligat sa aprobe emiterea de diplome pentru activitati organizate ilegal.
Prin urmare, se va retine ca reclamantul este licentiat in drept si poate pretinde diploma de licenta .Actul prin care s-a recunoscut calitatea reclamantului de licentiat in drept este fiinta, nu a fost revocat sau anulat, astfel ca se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
In acest context si in conformitate cu prevederile art 21 alin 1 Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr 2284/2007 U. " S. H. "; are obligatia, ca ulterior eliberarii adeverintei care atesta absolvirea de catre reclamant a Facultatii de Drept si Administratie P. e, sustinerea si promovarea examenului de licenta in sesiunea iulie 2009 precum si dobandirea titlului de licentiat in drept, sa elibereze si diploma de licenta.
Atat timp cat pentru tiparirea si difuzarea catre parat U. "S.
H. "; B. a formularelor actelor de studii de catre unitatea de specialitate desemnatat de MECTS conform art 7 din Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr 2284/2007 este necesara aprobarea scrisa a M. ui E. ,
T. si S. . Or, parata U. "S. H. "; a probat efectuarea
demersurilor in vederea obtinerii aprobarii paratului-chemat in garantie in scopul tiparirii formularelor tipizate, adresele fiind depuse in probatiune la filele 20-31 dosar.M. E. nu a dovedit, in schimb, prin probele administrate, modul de solutionare a acestor cereri.
Stabilind, asadar, dreptul reclamantului de a solicita emiterea diplomei de licenta precum si faptul ca emiterea acestei diplome de catre parata U. " S. H. "; Buucresti este conditionata de aprobarea tiparirii formularelor tipizate de catre M. E., C., T. si S. in calitate de autoritate competenta, instanta va admite in parte cererea de chemare in garantie .
Cererea privind aplicarea directa a prevederilor art 24 alin 2 din Legea nr 554/2004 urmeaza a fi respinsa, aceste dispozitii legale devenind aplicabile doar in situatia refuzului de executare a hotararii judecatoresti.
In conformitate cu prevederile art 274 Cod procedura cvila instanta a obligat paratii sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentand onorariu avocatial justificat prin chitanta depusa la fila 69 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. E., C.
, T. și S. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată
.
În motivele de recurs se arată că Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive; ale M. ui E., C., T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.l/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior-
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui
și C. . "
Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 228412007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului.
Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, ARATĂ că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărâri lor de Guvern de organizare și
funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificate a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.l/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARP_CIS, și nu el. instanțelor de judecată.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanata de fond s- a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 C.proc.civ., învederează faptul că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățamântului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior ClI aprobarea MECTS.
Arată că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt structurile și specializările interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarca la facultatea. specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanta este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal In vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost. reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.S, că Jnvățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, sepoate organize numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.
De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Proceduri! de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să .parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora: ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului National al Rcctorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ CU frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozitiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitătile de a organiza în cadrul facultătilor forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza scolarizarea la forma de învătământ ID. Dreptul de CI putea organjza școJarizarea
incumbă obligatia parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizare de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatricule studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru fonnade învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgerea procedurii de acredita re conform prevederilor legale în vigoare.
În spetă, la data înmatriculării în anul 1 de studiu pentru specializarea urmată de redamanta, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în
vedere că reclamanta-intimata nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățita să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si 1D se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la 1D si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează institutia de învățământ superior de obligatia de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data inmatricularii reclarnantilor-intirnati. Ulterior procedurii de scrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobarii prin hotărâre de guvern.
În această ordine de idei, solicitarea reclamantilor de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efechan",studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscuti} de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărâre a de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.
Recurenta arată că nu există niciun temei -legal pen tru demersul reclamantei-intirfiata de a solicita eliberarea diplomei de licență in urme; parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu
poate avea efectele prevăzute de lege dacât in.eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate ahilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoasterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabila.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Precizează că că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel Încât
diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat În Uniunea Europeană, fără il mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de invățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu ali desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, U. "S. H. "; a solicitat respingerea recursului promovat ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinic.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantui diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art.
304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta
reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Drept si Administratie P. a este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si stiintele administrative cu specializarea administratie publica si domeniul drept cu specializarea drept .
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu
frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de
învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E., C., T. și S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E., C.
, T. ȘI S., împotriva sentinței civile nr. 10119/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. C. I.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.B. F.
