Decizia civilă nr. 2859/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2859/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ț. I., împotriva sentinței civile nr. 4443/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul C. LOCAL AL M.
Z. - P. L. Z., având ca obiect obligația de a face recuperare sume L.360/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat Cobzaș Adela D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului intimat arată că pârâtul este și în prezent angajat al instituției.
Curtea pune în discuția părții prezente inadmisibilitatea posibilității unității de a intenta acțiune directă în detrimentul emiterii unei decizii de imputare.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că s-a acționat în conformitate cu îndrumările date de Curtea de Conturi, s-a demarat emiterea deciziilor, însă pentru cei care în prezent nu mai sunt angajați ai unității, singura posibilitate o constituie acțiunea în instanță, în vederea obținerii unui titlu executoriu.
Curtea, sub imperiul art. 277 din Legea funcționarilor publici, pune în discuția părții prezente emitentul deciziei de imputare.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu primarul are această calitate, motivat de faptul că entitatea are un director, care are calitate de angajator și ordonator de credite, astfel că lui îi revine obligația și dreptul de a emite decizia de imputare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4443/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea reclamantei P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul Ț. I. și s-a dispus obligarea acestuia la restituirea către reclamantă a sumei de 1.834 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul Ț. I. a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z., actualmente P. L. Z., iar în această calitate a beneficiat de suma de 1834 lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065 din_ .
Prin decizia nr. 15 din_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj se reține că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza A/CCM nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010 trebuie recuperate.
Prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv din cadrul Poliției Locale Z., în art. 2 s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/ Contractului Colectiv de muncă nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010.
Deoarece până la data de_ nu s-au recuperat sumele acordate în baza A/CCM nr. 1065 din_, prin decizia nr. 156 din_ s-a dispus în mod legal recuperarea acestor sume în cursul anului 2012.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei apare ca fondată și a fost admisă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul ȚÂRLEA I.
solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că reclamanta-intimata a formulat acțiune în pretenții pentru recuperarea sumei de 1.834 lei reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_ .
În opinia pârâtului o astfel de cerere este inadmisibilă având în vedere prev. art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice prin care s-a aprobat exonerarea de la plata sumelor imputate de Curtea de Conturi, așa cum s-a arătat și prin sentința civilă atacată.
Mai mult, a precizat pârâtul, acțiunea reclamantei este nelegală și netemeinică, deoarece în cursul anului 2010 a avut loc un control a Camerei de Conturi Sălaj ocazie cu care s-a dispus suspendarea aplicării Acordului/ Contractului colectiv de muncă semnat între P. L. în calitate de angajator și Sindicatul Lex Com, reprezentând angajații acestei instituții.
Raportul Camerei de Conturi Sălaj a fost contestat în instanță, iar Tribunalul Sălaj a constatat că măsura suspendării este nelegală și a dispus reluarea aplicabilității lui.
Recursul promovat împotriva sentinței Tribunalului Sălaj a fost anulat de către Curtea de A. C. pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, menținându-se sentința instanței de fond în întregime.
Având în vedere acest aspect, pârâtul a arătat că suma de 1.834 lei acordată în cursul anului 2010, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/ Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_, a fost acordată în baza sentinței civile nr. 2594/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj și menținută prin Decizia Curții de A. C., astfel că imputarea acestei sume constituie un abuz din partea organelor de control, care au refuzat să recunoască legitimarea sentințelor judecătorești pronunțate în cursul anului 2010.
Reclamanta intimată P. L. Z. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței civile atacate în totalitate, ca fiind legală și temeinică, deoarece Curtea de Conturi a emis decizia 15/_, în care se prevede la pct. 7 "recuperarea prejudiciilor prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care ilegal le-au încasat". Așa
fiind, a susținut reclamanta, cum decizia Curții de conturi reprezintă un temei de drept, având efectele și forța unei hotărâri judecătorești, s-a conformat acestei decizii, la fel ca și instanța de fond.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse de la parat. Paratul continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal in punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca in masura in care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aiba in vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare o actiune in justitie pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila intrucit incalca dispozitiile legale speciale sus mentionate.
Aspectul invederat de catre reprezentanta reclamantei in sensul ca sumele a caror recuperare se solicita au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile este irelevant in speta. Astfel asa cum rezulta din art. 85 din Legea 188/1999 aceste decizii pot fi atacate in instanta iar in cadrul unei asemenea contestari pot fi verificate orice aspecte de legalitate inclusiv aspectul ca aceste sume au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Ca atare pentru verificarea
acestui aspect exista o procedura legala si nu este necesara promovarea unei actiuni de catre emitentul acestor decizii.
In aceste conditii in care exista un text de lege special care reglementeaza modul in care se angajeaza raspunderea patrimoniala a functionarului public, in care paratul este si in prezent functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila incalcind atât principiul "specialia generalibus derogant"; cât și prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999.
Avind in vedere aceste considerente, Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., va admite recursul formulat in cauza, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de Ț. I., împotriva sentinței civile nr. 4443/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea formulată de C. LOCAL AL M.
Z. - P. L. Z., în contradictoriu cu Ț. I. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: C. N. C.
