Decizia civilă nr. 2973/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2973/2013
Ședința publică din data de 08 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul P. A. -M. împotriva sentinței civile nr. 4439 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. LOCAL AL
M. Z. - P. L. Z., având ca obiect - obligația de a face recuperare sume Legea 360/2002.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei practică judiciară la care a făcut referire la termenul din data de_ .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.439 din 13 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea reclamantei P. L.
Z. în contradictoriu cu pârâtul P. A. M. și s-a dispus obligarea acestuia la restituirea către reclamantă a sumei de 1.606 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul
P. A. M. a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z., actualmente P.
Z., iar în această calitate a beneficiat de suma de 1606 lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065 din_ .
Prin decizia nr. 15 din_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj se reține că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza A/CCM nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010 trebuie recuperate.
Prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv din cadrul Poliției Locale Z., în art. 2 s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/ Contractului Colectiv de muncă nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010.
Deoarece până la data de_ nu s-au recuperat sumele acordate în baza A/CCM nr. 1065 din_, prin decizia nr. 156 din_ s-a dispus în mod legal recuperarea acestor sume în cursul anului 2012.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei apare ca fondată, motiv pentru care a fost admisă în consecință de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. A. -M.
, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că reclamanta-intimata a formulat acțiune în pretenții pentru recuperarea sumei de 1.606 lei reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_ .
În opinia pârâtului o astfel de cerere este inadmisibilă având în vedere prev. art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice prin care s-a aprobat exonerarea de la plata sumelor imputate de Curtea de Conturi, așa cum s-a arătat și prin sentința civilă atacată.
Mai mult, a precizat pârâtul, acțiunea reclamantei este nelegală și netemeinică, deoarece în cursul anului 2010 a avut loc un control a Camerei de Conturi Sălaj ocazie cu care s-a dispus suspendarea aplicării Acordului/ Contractului colectiv de muncă semnat între P. L. în calitate de angajator și Sindicatul Lex Com, reprezentând angajații acestei instituții.
Raportul Camerei de Conturi Sălaj a fost contestat în instanță, iar Tribunalul Sălaj a constatat că măsura suspendării este nelegală și a dispus reluarea aplicabilității lui.
Recursul promovat împotriva sentinței Tribunalului Sălaj a fost anulat de către Curtea de A. C. pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, menținându-se sentința instanței de fond în întregime.
Având în vedere acest aspect, pârâtul a arătat că suma de 1.606 lei acordată în cursul anului 2010, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/ Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_, a fost acordată în baza sentinței civile nr. 2594/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj și menținută prin Decizia Curții de A. C., astfel că imputarea acestei sume constituie un abuz din partea organelor de control, care au refuzat să recunoască legitimarea sentințelor judecătorești pronunțate în cursul anului 2010.
Reclamanta intimată P. L. Z.
a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței civile atacate în totalitate, ca fiind legală și temeinică, deoarece Curtea de Conturi a emis decizia 15/_, în care se prevede la pct. 7 "recuperarea prejudiciilor prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care ilegal le-au încasat". Așa fiind, a susținut reclamanta, cum decizia Curții de conturi reprezintă un temei de drept, având efectele și forța unei hotărâri judecătorești, s-a conformat acestei decizii, la fel ca și instanța de fond.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Prin demersul introductiv de instanță, intimata a solicitat a se dispune recuperarea sumei de 1.606 lei acordată conform contractului colectiv intimatului
- funcționar public în cadrul instituției în condițiile în care măsura s-a dispus prin decizia directorului executiv urmare a celor dispuse de Curtea de Conturi.
Din cele susținute se observă că se invocă recuperarea unei sume în condițiile prejudiciului adus prin alocarea acesteia recurentului - funcționar public.
Actul normativ ce reglementează statutul funcționarului public respectiv Legea nr. 188/1999 prin dispozițiile sale reglementează cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii funcționarului pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituției sau autorității în care își desfășoară activitatea.
Prin art. 84 se prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
2
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Același act normativ prin art.85 mai prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Reiese din normele enunțate că antrenarea răspunderii funcționarului are loc în condițiile și procedura instituită respectiv emiterea unei dispoziții de imputare/recuperare într-un anumit termen.
Cu alte cuvinte în cazurile instituite de actul normativ menționat nu există un drept de opțiune între recuperarea sumei în condițiile răspunderii pe cale administrativă prin emiterea deciziei de către autoritate/instituție și recuperarea directă pe cale judecătorească. O acțiune directă în justiție pentru recuperarea sumei apare ca inadmisibilă deoarece încalcă normele speciale.
Fiind vorba de o lege specială cu aplicabilitate în privința funcționarilor sunt incidente aceste norme și nu cele cu caracter general aplicabil altei persoane ce nu are calitatea de funcționar public.
Actele dosarului relevă că pârâtul recurent este funcționar și desfășoară activitate în continuare în cadrul instituției menționate acest aspect a fost precizat și de reprezentantul intimatei la termenul din_ ; că au fost emise în condițiile Legii nr. 188/1999, art.84 și art.85 două decizii nr. 132/2011 și nr. 156/2011 în vederea recuperării sumelor constând în suplimente salariale. Se poate așadar constata din acte că s-a urmat procedura prevăzută de legea specială și că nu există vreun impediment de punere în executare a deciziei. În condițiile în care actele nu sunt contestate și devin irevocabile vor putea fi puse în executare iar la aplicarea lor se va putea avea în vedere și eventuala incidență a actelor normative privind măsuri referitoare la venituri de natură salarială a personalului plătit din fonduri publice respectiv Legea nr. 84/2012. Cum însă în speță s-a promovat acțiune de recuperare direct în instanță aceasta apare ca inadmisibilă întrucât încalcă dispozițiile legii speciale Legea nr. 188/1999 iar din această perspectivă susținerile recurentului cu privire la respingerea demersului apare ca întemeiată.
Se susține de intimată că în situații similare în alte dosare, la alte instanțe au fost formulate contestații la executare și au fost admise în considerarea că sunt inadmisibile în afara unei acțiuni în instanță. Împrejurarea evocată nu poate fi reținută întrucât vizează o cu totul o altă situație respectiv a personalului contractual nu a funcționarului public iar analiza nu poate fi făcută prin prisma altor stări de fapt și de drept din alte cauze ci din speță concretă. Ori, așa cum s- a arătat în cauză recurentul este funcționat public și îi sunt aplicabile normele speciale.
Mai susține intimata prin reprezentant că sumele a căror recuperare a fost solicitate au fost stabilite prin acordul colectiv, aprobate prin HCL și reținute ca legale prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile. Nici această susținere nu poate fi reținută deoarece conform legii menționate - aplicabile în cazul funcționarului public deciziile pot fi atacate în instanță iar în cadrul unui asemenea demers de contestare pot fi verificate aspecte de legalitate inclusiv
3
aspectul cu privire la stabilirea prin hotărâre a sumelor. Pentru verificarea acestui aspect legea specială a prevăzut o procedură legală de urmat respectiv emitere decizie recuperare contestare în instanța de contencios a deciziei nefiind necesară promovarea unei acțiuni directe de recuperare de către emitentul deciziei. În condițiile legii speciale nu există o normă care să reglementeze modul în care să se angajeze răspunderea obligarea directă în instanță a unui
funcționar public la plata sumei. Singura modalitate instituită de lege este aceea a emiterii deciziei de autoritate și apoi contestarea acesteia. Prin urmare raportat la normele speciale susținerea se vădește nefondată și va fi respinsă.
Așadar, față de cele arătate, în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.84, art.85 din Legea nr.188/1999, Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta P. L. Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. A. -M. împotriva sentinței civile nr. 4.439 din 13 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul P. A. -M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. N.C. .
4
