Decizia civilă nr. 3143/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3143/2013
Ședința publică din data de 13 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
, C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 10175 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții B. (H. ) I. G., D. (C. ) S. N., V. (B. ) G. M.
și pârâta U. S. H. F. DE P., având ca obiect - obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
De asemenea Curtea constată că din eroare recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în contextul în care demersurile inițiate de această instituție sunt scutite de plata taxelor judiciare și timbru judiciar, raportat la prevederile Legii nr. 146/1997, și ca atare, la acest moment, recursul promovat este legal timbrat.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10175 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele B. (Hornai) I. G., D. (C. ) S. N. și Vîtcă (B. ) G. M. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. H. chematului în
garanție M. E. C. T. și S. și în consecință a fost obligată
pârâta U. "S. H. "; B., să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă - foaia matricolă.
A fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. SI S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă - foaia matricolă pentru reclamanți.
Au fost respinse cererile reclamanților și pârâtei privind acordarea daunelor cominatorii și amenzii civile de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că până la data pronunțării hotărârii pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, aspect de altfel recunoscut de către pârâtă. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Pârâta a susținut că această omisiune de eliberare a diplomei de licență este imputabilă chematului în garanție care a refuzat să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a diplomelor în numărul solicitat. În susținerea acestor afirmații, pârâta a depus în cauză corespondența purtată cu chematul în garanție, respectiv adresele nr. 385/_, 769/_, 557/_, 31/_ ,
569/_, 573/_, 1054/_, 37450/_, 12356/_, 497/_
, 960/_ și 278/_ (f. 24-35).
Această împrejurare, respectiv existența unui refuz al chematei în garanție, nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale, cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat, conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007, pârâta fiind responsabilă chiar și pentru culpa levissima, de vreme ce contractul de școlarizare a fost unul cu titlu oneros.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă (foaia matricolă), după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei se reține din împrejurarea că, deși avea o obligație de diligență față de reclamanți, aceasta nu a efectuat demersuri eficiente pentru a obține constrângerea chematului în garanție M. E., C., T. SI
S. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către SC Romdidac SA, în acest sens fiind elocventă poziția procesuală de renunțare la judecată manifestată în cadrul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel B. având ca obiect tocmai rezolvarea acestei chestiuni litigioase vizând emiterea avizului pentru tipărirea de formulare în exemplare suficiente pentru toți absolvenții USH, sesiunea 2009.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție se reține că pârâta Universitatae S. H. a arătat faptul că pentru îndeplinirea îndeplinirea obligației de eliberare a Diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă), este ținută atât de avizul chematului în garanție M. E., C.
, T. SI S. pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare SC Romdidac SA.
Pârâta a solicitat chematului în garanție prin adresele nr. 278/_, 557/_ și nr. 573/._ (f. 26, 29 și 35) să emită aprobare către Romdidac SA pentru tipărirea tipizatelor - acte de studii necesare. Întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul acestor adrese, s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare, dreptul invocat de reclamanți nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept. Prin urmare, instanța constată că cererea de chemare în garanție este fondată.
Cu privire la obligarea la plata unor daune de întârziere instanța reține că în prezenta cauză pot deveni aplicabile dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.55472004 doar în situații în care pârâta, respectiv chematul în garanție își vor manifesta refuzul în a pune în executare prezenta hotărâre. Mai mult, instanța constată că nu se impune aplicarea prevederilor art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, fiind mai eficientă de urmat, astfel cum s-a statuat în practica Înaltei Curți de C. și Justiție în cauze având același obiect (f. 36- 39, 58-60), în ipoteza manifestării refuzului de către pârâtă sau chemată în garanție, procedura prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E., C., T. SI S. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
În susținerea celor solicitate se arată că potrivit dispozițiile art.2 din Legea nr.288/2004, art.5 din Ordinul 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revin în exclusivitat instituției de învățământ . Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituin-du-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.535/1999 și HG nr.1011/2001.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării(acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către universitatea S. H. . Potrivit acestor norme formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. În speță la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea
urmată de reclamanți, pârâta U. S. H. era acreditată cu forma de
învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamanții-intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o
c al if ic are un ivers itar ă, c i spec ial iz are a al e as ă ș i ur mată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Sociologie-P. în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentei intrucat instanta a analizat daca refuzul este sau nu justificat prin prisma actelor normative si respectiv incidenta normelor referitoare la garantie de vreme ce indeplinirea obligatiei principale depinde de obligatiile statuate prin norme in sarcina institutiilor abilitate respectiv a recurentului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 10175 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. H. | D. | M. | F. | T. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. I.
