Decizia civilă nr. 3182/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3182
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: G. A. N.
GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de PÂRÂTA | I. | P. B. | |
-N. | - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. | A VEHICULELOR |
împotriva sentinței civile nr. 1244 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul M. T. Ș., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de C. al Curții de Apel C. nr.57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1244 din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul
M. T. S., împotriva pârâtei I. P. J. B. -N. -S. P.
C. R. P. DE C. ȘI Î. A VEHICULELOR și, în consecință a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Audi tip A4, nr. de identificare WAUZZZ8E13A113517 fără plata taxei pe poluare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 808,30 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata taxei de poluare și procedând la analizarea actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. J.
-N. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A VEHICULELOR.
În motivarea recursului se arată, în esență, că prin hotărârea atacată, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta-intimată și în consecință a obligat serviciul specializat din cadrul P. J. B. -N. la înmatricularea autoturismului proprietate personală, fără achitarea taxei de poluare.
Critica formulată de recurentă este legată de nelegalitatea dispoziției privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitând ca instanța să ia act de faptul că în cauză sunt aplicabile prev. art. 275 C.pr.civ., în condițiile în care la fond nu s-a opus admiterii acțiunii.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 50/2008.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008, constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O.U.G. 50/2008 prin
O.U.G. 218/2008 și respectiv OUG 7/2009. În consecință, compatibilitatea
O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C- 263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu.
În această cauză, CJUE a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: "Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o
astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.";
Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Pornind de la aceste premise și văzând și împrejurarea că reclamantul a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, adresându-se anterior pârâtei cu o solicitare administrativă privind înmatricularea autovehiculului în litigiu, căreia nu i s-a dat curs, Curtea constată că în mod corect a fost obligată recurenta și la plata cheltuielilor de judecată, în cauză fiind aplicabilă teza finală a prev. art. 275 C.pr.civ. din 1865.
Totodată, nu pot fi reținute nici susținerile conform cărora hotărârea pronunțată în cauza Nisipeanu nu ar fi fost încă făcută publică la data refuzului pârâtei de a da curs cererii, din moment ce aceasta a fost publicată la 7 iulie 2011, mult anterior momentului la care reclamantul a formulat solicitarea, la _
.
Așa fiind, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale
acestuia cum este, bunăoară, pârâta. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru, aspecte care sunt de natură să releve, o dată în plus, culpa procesuală a recurentei, sancționată de instanța de fond la momentul la care a acordat reclamantului cheltuieli.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat și să mențină în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. P. J. B. -N. -S. P.
R. P. DE C. ȘI Î. A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.1244 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -
N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. AL H. M. B. G. A. N.
GREFIER
C. C.
Red.M.B../S.M.D./2 ex./27.032013/Jud.fond.B. T.
