Decizia civilă nr. 3839/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3839/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. S. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant T. P. împotriva sentinței civile nr. 11.802 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de A. de
S. a J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului-reclamant T. P., avocat Gaziuc Todor din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant T. P. și intimata- pârâtă C. de A. de S. a J. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata- pârâtă C. de A. de S. a J. C. a depus întâmpinare.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea, din oficiu, pune în discuție ca motiv de ordine publică eventuala inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii fiscale.
Reprezentantul recurentului-reclamant T. P., avocat Gaziuc Todor solicită respingerea excepției, apreciind că acțiunea este admisibilă.
A formulat acțiunea în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât creanțele pe care le pretinde CAS au devenit creanțe fiscale, având în vedere că se aplică dispozițiile OG 92/2003 din data de_ . Într-adevăr anterior aceste creanțe erau creanțe bugetare, însă în prezent actul atacat, respectiv decizia de impunere este un act administrativ.
De asemenea, arată că după primirea deciziei de impunere a depus un memoriu la CAS, astfel că actul administrativ contestat a fost cenzurat de organul ierarhic superior.
Instanța se va pronunța asupra excepției prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant T. P., avocat Gaziuc Todor solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond potrivit motivelor din cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Consideră că acțiunea era admisibilă și că instanța de contencios administrativ se putea pronunța pe fondul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11802/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul T. P.
, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că reclamantul T.
P. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a solicitat să se constate nelegalitatea Deciziei de impunere din oficiu nr.365767/1/_ emisă de pârâtă, precum și anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2006-2010 și-a desfășurat activitatea atât ca persoană fizică autorizată cât și în calitate de salariat al SC Dacia Service Feleac SA C. -N. și în calitate de angajat a fost asigurat obligatoriu, contribuind la fondul de sănătate prin reținerile cuvenite din salariu sau indemnizația obținută in baza contractului de mandat.
Reclamantul a mai arătat că în luna octombrie i s-a comunicat decizia de impunere din oficiu și neacordându-i atenție, nu a formulat contestație împotriva acesteia, însă ulterior a depus un memoriu la pârâtă, solicitând anularea deciziei atacate, act care ține loc de procedură prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, reclamantul a susținut că decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale imperative, solicitându-se plata unor sume pe care nu le datorează iar plata contribuțiilor către FNUASS asupra tuturor veniturilor realizate se impune doar de la data intrării in vigoare a OUG nr.107/2010.
Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr. 554/2004, respectiv decăderea din dreptul de a depune contestație împotriva actului administrativ atacat potrivit art.207 alin.2 din OG 92/2003.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între
C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul
luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția lipsei plângerii prealabile, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
În speță, în raport de invocarea excepției lipsei plângerii prealabile, tribunalul a constatat că apărarea pârâtei în acest sens este fondată. Astfel, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr.365767/1/_ emisă de pârâtă, în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a apreciat că în mod corect susține pârâta faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de textele de lege anterior menționate, memoriul pe care acesta l-a formulat nu se poate considera ca fiind o plângere prealabilă.
Prin urmare, reclamantul neîndeplinind procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. P., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate; trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, așa cum s-a arătat și la instanța de fond, în perioada anilor 2006 - 2010 reclamantul și-a desfășurat activitatea atât ca și persoană fizică autorizată, acordând consultanță de afaceri la diferite societății comerciale cât și în calitate de salariat al S.C. DACIA SERVICE FELEAC SA C. -N., având încheiat cu această societate contract individual de muncă sau contract de mandat.
În calitatea de angajat al acestei societăți recurentul a fost asigurat obligatoriu și a contribuit la fondul de sănătate prin contribuțiile reținute din salariul sau indemnizația cuvenită în baza contractului de mandat a reclamantului, dar și prin achitarea de către unitate a cotei de asigurări către bugetul asigurărilor de sănătate pentru persoana reclamantului.
În cursul lunii octombrie 2011 reclamantul a primit de la intimată o notificare prin care i se comunica o Decizie de impunere din Oficiu nr. 365767/1/_ și care nu a atacat-o în conformitate cu prevederile art. 205, art. 206 și art. 207 din O.U.G. nr. 92/2003.
Verificând mai atent actul comunicat de intimată, recurentul a constat ca acesta este emis cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare. Recurentul a depus un memoriu la aceasta cu nr. 41652/_, solicitând anularea deciziei de impunere dar nu a primit niciun răspuns la acest memoriu. Acest memoriu a fost înaintat având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în sensul că a considerat decizia de impunere un act administrativ, solicitând organului emitent anularea acesteia pentru nelegalitate.
Acest act se află la dosarul cauzei dar instanța de fond a apreciat că acest act nu poate fi considerat plângere prealabilă fără a motiva în vreun fel susținerea sa.
Recurentul apreciază că soluția instanței de fond de admitere a excepții lipsei plângerii prealabile este total nelegală, mai ales că aceasta nu a fost în nici un fel motivată.
Textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu stabilește că actul prin care se realizează procedura prealabilă să aibă un anumit conținut și nici să facă referire la acel act este o procedură prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 ci prin acel act doar trebuie să se solicite argumentat anularea actului administrativ care este considerat nelegal de petent. Așa a procedat și reclamantul, analizând prevederile legale în baza căruia a fost emis actul a apreciat că acesta este nelegal, făcând referire și la textele de lege.
In continuare, apreciază recurentul, memoriul depus la intimată îndeplinește condițiile stabilite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi considerat o procedură prealabilă prin acel memoriu a solicitat anularea de către intimată a actului administrativ considerat nelegal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. DE A. DE S. A J.
C. a solicitat respingerea recursului formulat de acesta, ca fiind neîntemeiat si pe cale de consecința, menținerea ca temeinica si legala a sentinței atacate.
Împotriva deciziei de impunere din oficiu nr. 365767/_, reclamantul nu formulat nicio plângere prealabila si nu solicitat Casei de A. de S. a județului C. revocarea actului administrativ, nerespectând astfel procedura prealabila prevăzuta de dispozițiile art. 7 alin. l din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ,actualizata.
In conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Nerespectarea termenului de 30 de zile fiind sub sancțiunea decăderii, potrivit prevederilor art.207 alin. 1 CPF.
Prin sentința pronunțata, instanța de fond în mod corect a reținut faptul ca reclamantul nu a formulat plângere prealabila împotriva Deciziilor de impunere din oficiu in conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Cluj a apreciat faptul ca reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, iar memoriul pe care acesta l-a formulat nu se poate considera ca fiind o plângere prealabila.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamantului i-a fost întocmită și comunicată Decizia de impunere din oficiu nr. 365767/1/_ pe care nu a atacat-o în conformitate cu prevederile art. 205, art. 206 și art. 207 din O.U.G. nr. 92/2003, după cum însuși recunoaște.
În materie fiscală, procedura prealabilă este cea guvernată de art. 25 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003 (codul de procedură fiscală), care este obligatorie. Este adevărat că prima instanță a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în locul celei prevăzute de art. 205 și urm. C. pr. fisc., însă efectul respingerii ca inadmisibile a acțiunii formulate de reclamant, și deci soluția instanței, este corect surprins prin sentința atacată.
După parcurgerea procedurii contestației fiscale se emite o decizie care face obiectul acțiunii în contencios fiscal, potrivit art. 218 C. pr. fisc. Această cale este exclusivă în atacarea unei decizii de impunere de genul celei emise pe numele reclamantului și nu există o opțiune între această cale și contenciosul administrativ de drept comun.
Reclamantul nu a uzat de calea de atac administrativă prevăzută de codul de procedură fiscală, iar în consecință acțiunea sa este inadmisibilă, astfel cum corect a fost respinsă, cu precizările făcute de Curte privind procedura prealabilă care este, în speță, contestația fiscală, neparcursă de reclamant.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul T. P. împotriva sentinței civile nr. 11.802 din 9 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. S.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.B.
