Decizia civilă nr. 407/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.407/R/2013
Ședința publică din 22 Martie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: ION A. M.
JUDECĂTOR: V. R. -M.
JUDECĂTOR: Z. B. G. GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul M. C. -
N.
în contra Sentinței civile nr.13.795/25 Iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul B. C.
, având ca obiect anularea proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul declarat de recurentul M. C. -N. a fost comunicat cu intimatul, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 6 dosar.
Totodată, se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă (f.4).
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, încuviințează probă cu înscrisuri și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13795/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. C. și a fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 198169/482 din_ întocmit de către intimatul M. C. - N. - DP Locală, sancțiunea amenzii contravenționale fiind înlocuită cu cea a avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de_, a
fost întocmit de către un agent constatator din cadrul M. ui C. - N. -
DP Locală, procesul verbal de contravenție nr. 198169/482 prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010, constând în aceea că, în data de_, în jurul orelor 11.15, a staționat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe str.
C.I. H. nr. 32 din C. -N., amenajat ca loc de parcare cu plată, fără să dețină tichet sau abonament de parcare valabil; pentru aceste motive, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 200 lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, fiind întocmit în lipsa acestuia, indicându-se, totodată, că "persoanele de față refuză implicarea";.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, prima instanță a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Raportat la prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 invocate de petent, instanța de fond a apreciat că aceste dispoziții legale au fost respectate de către agentul constatator, care în lipsa unui martor care să confirme faptul că, contravenientul nu era de față, refuza sau nu putea să semneze procesul verbal, trebuia să precizeze motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, din analiza cuprinsului procesului verbal de contravenție reiese că agentul constatator a indicat motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor ("persoanele de față nu se implică";), cu respectarea prevederilor alin. 3 al art. 19.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că motivul de nulitate invocat de petent nu este de natură să atragă anularea procesului verbal de contravenție contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesele verbale de contravenție fac dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal de contravenție, petentul a susținut că perioada lungă de timp care a trecut de la data de_ și până la data comunicării procesului verbal de contravenție_ îl pune în imposibilitatea de a indica numele persoanei care ar fi condus auto în ziua respectivă, cu atât mai mult cu cât vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând firmei unde își desfășoară activitatea, este condus de mai multe persoane.
Față de simplele susțineri ale petentului în acest sens, în lipsa unor dovezi din care să rezulte aspectele menționate, instanța de fond a apreciat că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție.
Cu toate acestea, în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), prima instanță a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra dispozițiilor HCL nr. 26/2010.
Opinia instanței de fond a avut la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de "împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentului";), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Pe cale de consecință, prima instanță a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent și a modificat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 198169/482/_ în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu cea a avertismentului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul
M. C. -N. - DP Locală, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale. În motivare, intimatul a susținut faptul că la individualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat, agentul constatator a respectat principiul proporționalității, iar, raportat la gravitatea faptei și la urmările produse, aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 200 de
lei este pe deplin justificată .
Petentul B. C. nu a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând actele și lucrările cauzei, T. ul constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
În fapt, în prezenta cauză s-a probat, sub aspectul stării de fapt, împrejurarea că, la data constatării faptei contravenționale reținute în sarcina intimatului, autoturismul al cărui proprietar este intimatul a staționat pe str. C.I.H. nr. 32 din municipiul C. -N., în zonă amenajată ca parcare cu plată, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Ori, în raport de cuprinsul procesului verbal de contravenție, care beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina intimatului există și a fost săvârșită de acesta, aspecte reținute de altfel și de către instanța de fond în mod judicios.
T. ul mai constată că întocmirea procesului-verbal la un interval de timp foarte lung după momentul constatării contravenției, dar în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nu este o
împrejurare de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție, atâta timp cât legiuitorul a dat posibilitatea agentului constatator să aplice sancțiunea amenzii contravenționale într-un anumit termen, termen care în cauză a fost respectat, sub acest aspect susținerile recurentului fiind întemeiate.
Cât privește modul de individualizare a sancțiunii, tribunalul reține că reindividualizarea sancțiunii presupune că la individualizarea sancțiunii au fost respectate limitele legale ale acesteia, dar aplicarea criteriilor stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 nu a fost just realizată.
Sub acest aspect, tribunalul constată că prima instanță a indicat motivele de drept pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, însă a omis a indica împrejurările de fapt care ar justifica o atare înlocuire, hotărârea nefiind motivată sub acest aspect.
Astfel, instanța avea obligația de a arăta elementele obiective și subiective care au condus-o la aprecierea că sancțiunea aplicată nu a fost just individualizată, pentru a permite prezentei instanțe de control judiciar să verifice hotărârea pronunțată și sub acest aspect.
T. ul subliniază că împrejurarea că procesul verbal a fost legal întocmit și că agentul constatator a reținut o stare de fapt corectă, nu reprezintă un impediment la redozarea sancțiunii, instanța putând examina legalitatea si proporționalitatea sancțiunii contravenționale, dispunând aplicarea avertismentului chiar si atunci când actul normativ sancționator
nu îl prevede alternativ cu amenda, conform art. 7 alin.2 si 3 din OG 2/2001.
Cu toate acestea, contrar opiniei instanței de fond, tribunalul apreciază că, în raport cu circumstanțele săvârșirii faptei, sancțiunea aplicată intimatului prin procesul-verbal de contravenție este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind judicios dozată de agentul constatator, neimpunându-se în cauză reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment, astfel cum în mod greșit și nemotivat a procedat instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința nr. 13795/_ a Judecătoriei C. -N. în sensul că va respinge în totalitate plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr. 198169/482/_ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr.13.795/25 Iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr.198169/482/26 Septembrie 2011 emis de recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Martie 2013
Președinte, Ion A. M. | Judecător, V. R. -M. | Judecător, Z. B. G. |
Grefier, A. -P. B. |
Red. A.P.B./25 Martie 2012/1300Red. I.A.M./2 exemplare/_
Judecător fond: B. I. A. - Judecătoria Cluj-Napoca
