Decizia civilă nr. 4171/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4171/R
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. -
J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către petenta SC
Z. S., cu sediul în B. M., str. I. M., nr. 5, ap. 39, județul M., împotriva sentinței civile nr. 11468 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimatul
I. T. de M. M., cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 50, județul M., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11468/2012 pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petenta
S.C. Z. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. M.
, ca nefondată; s-au menținut dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria MM nr. 0009668/_, încheiat de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal seria MM nr. 0009668/_, încheiat de agent constatator din cadrul intimatului, petenta a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 9 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 500/2011, cu amendă în cuantum de 5000 lei. S-a reținut în cuprinsul actului de constatare că, în urma controlului efectuat în data de_, ora 11.30-11.45 la punctul de lucru din B. M., strada G. C., nr. 31 - incinta Spitalului J. ețean de Urgență - parter, precum și a verificării documentelor prezentate spre control (contracte individuale de muncă, foi colective de prezență, state de plată a salariilor, regulament intern), în data de_, la sediul ITM M., s-a constatat că angajatorul nu a transmis registrul de evidență a salariaților privind suspendarea contractelor individuale de muncă în termen legal, nerespectându- se astfel prevederile art. 4 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 500/2011, până la momentul încheierii actului nefăcându-se dovada transmiterii perioadei de suspendare pentru salariații pentru care angajatorul a prezentat cererile de acordare a concediilor fără salariu (luna martie 2012: Sofian Marius, Ghereben Gabriel, Alb Sergiu, Molnar Carol, Onț A. ; luna februarie 2012: Firizan Nicoale, Viliman Constantin, B. ea D., Molnar Carol etc.).
S-a mai reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 500/2011, constând în transmiterea registrului general de evidență a salariaților cu date eronate, pentru care a fost aplicată sancțiunea avertismentului. S-a reținut că în privința anumitor angajați a fost înregistrată în Revisal data încetării activității cu o zi înainte de data menționată în decizia de încetare a contractului de muncă. Alte erori au constat în transmiterea unor numere greșite ale contractelor individuale de muncă.
De asemenea, angajatorul a prezentat foi colective de prezență pentru perioada august 2011 - martie 2012, precum și state de plată pentru aceeași perioadă. Pentru unele persoane angajate nu există concordanță între data angajării stabilită în contractul individual de muncă, respectiv data încetării activității și evidența zilelor prestate în foile colective de prezență, nerespectându-se astfel prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003. Și pentru săvârșirea acestei contravenții a fost aplicată sancțiunea avertismentului.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Deși petenta nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 3 alin. 2 lit. h din H.G. nr. 500/2011,
angajatorii au obligația de a înregistra în registrul de evidență electronică a salariaților cauzele care au determinat suspendarea contractelor individuale de muncă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data suspendării. Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în perioada ianuarie-martie 2012, mai multor angajați ai petentei le-au fost aprobate cererile de acordare a concediului fără plată (f.25-27, 30-33, 36-40), iar până la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat -_, petenta nu a înregistrat în registrul de evidență a salariaților aceste cauze de suspendare a contractului individual de muncă - concediul fără plată fiind o astfel de cauză (extrase Revisal - f.41-57).
Petenta a susținut că situația concediilor fără plată și a concediilor de boală s-a transmis în permanență, prin depunerea lunară a declarațiilor 112, fapta contravențională reținută în sarcina sa fiind săvârșită astfel din eroare, fără intenția de a păgubi statul sau angajații, cheltuielile aferente salariilor și contribuțiile aferente acestora fiind achitate lunar și integral.
Instanța a reținut că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, neputând fi vorba de o eroare de fapt, în sensul prevăzut de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, nu se poate constata nici lipsa vinovăției în săvârșirea acestei fapte, ce nu trebuie săvârșită în mod necesar cu intenție, fiind suficientă și culpa, care se poate reține neîndoielnic în sarcina petentei. În același sens, se constată că prevederile legale, a căror încălcare a fost imputată petentei, privesc respectarea modului de completare a registrului general de evidență a salariaților, fiind astfel vorba de protejarea unor valori sociale distincte de cele protejate prin normele legale care obligă angajatorii să depună declarații privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la direcții ale finanțelor publice.
Nu este o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei nici omisiunea intimatului de a îi aduce la cunoștința petentei constatarea încălcării dispozițiilor legale, înainte de a o sancționa contravențional pentru aceasta, sau cea de a îi acorda un termen pentru a remedia încălcarea, fapta fiind deja săvârșită de către petentă la expirarea termenului de 20 de zile de la data suspendării, termen în care trebuia să completeze registrul de evidență al salariaților cu datele corespunzătoare.
Așadar, instanța a constatat că în mod temeinic a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 500/2011.
În ceea ce privește temeinicia actului de constatare raportat la cea de a doua contravenție, instanța a constatat că prezumția de veridicitate a acestuia nu a fost răsturnată. Astfel, petenta nu a contestat faptul că a completat
registrul cu date eronate, faptă sancționată contravențional în temeiul art. 9 alin. 1 lit. e din actul normativ ante menționat.
Referitor la cea de a treia contravenție, analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că procesul verbal a fost temeinic întocmit, petenta încălcând dispozițiile art. 119 din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor, s-au avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, s-a ținut cont de numărul considerabil al cauzelor de suspendare a contractelor individuale de muncă ce trebuiau înregistrate, precum și faptul că acestea au intervenit în perioada ianuarie- martie 2012 și nu au fost înregistrate nici la data de_, instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim, pentru prima faptă, și a avertismentului, pentru celelalte două, sunt corect individualizate, drept pentru care le-a menținut.
În consecință, instanța a respins plângerea formulată de către petentă împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria MM nr. 0009668/_, încheiat de intimat, ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, arătând următoarele:
Instanța de fond a arătat că are dreptul și obligația de a verifica legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.0009668/_, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. l din OG nr. 2/2001, în ce privește motivele de nulitate absolută, ce ar putea fi invocate și din oficiu, și a reținut, că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Contrar celor reținute de instanța de fond, s-a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG. nr.2/2001 care prevăd:
"În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "alte mențiuni" sub sancțiunea nulității procesului-verbal". Art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. "
Agentul constatator nu a respectat aceste dispoziții legale, menționând în mod nereal și nelegal că "reprezentantul legal nu este de față la momentul încheierii prezentului proces-verbal constatator" aceeași mențiune fiind trecută și pe Anexa nr. 1 la procesul verbal de control nr.33889/_ .
Din probatoriul administrat în cauză, mai exact Procesul-verbal de control nr.33889/_ reiese că la data de_ reprezentantul petentei a
fost prezent la sediul intimatei, semnând procesul verbal nr.33889 cu mențiunea
"valabil fără ștampilă".
În acest proces-verbal de control se precizează că "constatările și măsurile sunt înscrise în cele 5 file anexate, care fac parte integrantă din prezentul proces-verbal de control".
La obiectivele controlului se arată (ultima frază) că "Abaterile de la prevederile legale mai sus menționate au fost consemnate în PV contravenții nr.0009668/_ ."
Deși formularul tipizat cuprinde în josul paginii "* vor fi semnate și filele anexe la procesul-verbal de control, atât de inspectorul de muncă cât și de către conducătorul unității", petenta nu a respectat această obligație cu rea credință, nefiind prezentate spre citire și semnare și constatările și măsurile înscrise în cele 5 pagini ale Anexei nr. 1 la procesul verbal de control.
De asemenea și Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0009668/_ - deși este menționat în Procesul-verbal de control nr.33889/_ pe care 1-a semnat petentul, nu i-a fost comunicat petentului contravenient în aceeași zi_, cu rea-credință a fost transmis prin poștă, pentru a nu lua la cunoștință sub nicio formă de cele constatate în timpul controlului și pentru ca petentul să nu poată formula obiecțiuni sau să remedieze disfuncționalitățile constatate pe perioada controlului.
Față de cele de mai sus, se consideră că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.9668/_ este lovit de nulitate, fiind încheiat cu nerespectare prevederilor alin.7 art.16 și art.19 din OG.2/2001, în mod nereal și intenționat intimata făcând mențiunea că reprezentantul legal nu este de față la momentul încheierii anexei 1 la procesul verbal de control și a procesului verbal de contravenții.
În ce privește sancțiunea de 5000 lei aplicată faptei de a nu comunica cauzele de suspendare a contractelor individuale de muncă, în termen legal petentei se arată următoarele: sancțiunea aplicată nu este dată cu respectarea prevederilor alin.3 art.21 din OG.nr.2/2011; la individualizarea sancțiunii intimata arată că "agentul constatator putea să aplice 3 sancțiuni însă acesta a aplicat o singură sancțiune raportându-se la fapta cu cel mai înalt grad de pericol". Acest mod de individualizare este contrar dispozițiilor legale. Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită, de scopul urmărit, de urmarea produsă etc. Această faptă nu a produs nici o urmare, nici un pericol social. Că intimata presupune faptul că o instituție bancară putea să acorde credite unui salariat cu contractul de muncă suspendat pentru concediu fără plată, nu dovedește "o urmare produsă" așa cum prevede textul de lege citat mai sus cu atât mai mult că nici nu este posibilă o astfel de urmare păgubitoare dat fiind faptul că pentru obținerea unui credit bancar este necesar dovedirea unor venituri ori salariatul pe perioada concediului fără plată venitul său este diminuat în raport de nr. de zile neprestate în muncă.
Față de cele expuse mai sus se apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii formulate împotriva Procesului verbal de control nr.33889/_ și Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.9668/_, cu consecința în principal a anulării acestora ca fiind netemeinice și nelegale.
În subsidiar se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 lei, cu avertisment conf. art. 7 alin. 1 și 2 al OUG 2/2001, deoarece precum s-a arătat, fapta de a nu comunica cauzele de suspendare a contractelor individuale de muncă, în termen legal petentei nu a produs nici o urmare, nici un pericol social si nu poate fi considerata o faptă cu înalt grad de pericol social precum prevede legea.
La data de_, intimata ITM M. a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea recursului și reindividualizarea sancțiunii amenzii în avertisment fără a preciza motivele pentru care solicită aceasta.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
În ceea ce privește motivul invocat de recurent, legat de neacordarea posibilității formulării de obiecțiuni, T. reține că această dispoziție este prevăzută sub sancțiunea nulității, situație în care devin incidente prevederile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel în acest caz nulitatea se poate dispune dacă sunt îndeplinite cele trei condiții legale, acolo enunțate, respectiv încheierea unui act cu nerespectarea formelor legale, care să pricinuiască părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Or, chiar acceptând că petenta nu a putut formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal, acest aspect a fost remediat prin prezentarea acestor apărări în fața instanței de judecată, odată cu judecarea plângerii la procesul-verbal de contravenție.
Pe de altă parte, apărările legate de procesul-verbal de control urmează a fi înlăturate, atât timp cât doar procesul-verbal de contravenție are forța de a naște raportul juridic contravențional, procesul verbal de control nefiind obligatoriu și neputând condiționa întocmirea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, T. va reține ca juste a considerentelor avute în vedere de către prima instanță, apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina recurentei încălcarea prevederilor menționate în procesul-verbal.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, raportat la faptul că în sarcina recurentei s-au reținut trei fapte, din care pentru două s-a aplicat sancțiunea avertisment, precum și la numărul mare de acte materiale ce intră în componența primei fapte reținute și pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii, T. reține că nu se poate justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Având în vedere aceste considerente și apreciind că în cauză nu se identifică motive de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, T. urmează să respingă recursul ca neîntemeiat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC Z. S., cu sediul în B. M., str. I. M., nr. 5, ap. 39, județul M. împotriva sentinței civile nr. 11468/2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
N. B. | V. F. | V. P. | D. | H. |
Red. V.F. - _
Tred. I.E.-_ Ex. 2
J. ecător la fond: D. I. R. u
