Decizia civilă nr. 4750/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4750/2013
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta U. "S. H. " și chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 13128 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții P. I. C. G., L. V. G. V., M. A. V.
, S. V. V. B., M. I. O., P. I. V., C. G. L. G., O. C.
C., S. I. A. P., T. I. A. C., T. A. M., T. V. A., B. G.
M., P. P. C. P., S. I. T. F., S. G. C. D., G. A. M.
, B. A. L., G. G. E., V. N. F. D., K. C. Ș., P. I. I. Ș., R. I.
O. A., SA L., M. G. V., T. I. L., C. A. L., B. I. I., O.
I. C. I., R. G. I. M., C. L. L. D., S. C. D. E., V. M. L.
L., M. P. M. S. și M. A. Ș. A., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți prin avocat P. G., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta U. S. H. este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanțelor aflate la filele 5 și 23 din dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de_ intimații-reclamanți au formulat concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 11 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantei reclamanților un exemplar al întâmpinării depusă de pârâta U. S. H. și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri, cu mențiunea ca în pledoaria sa să facă referiri la obligația stabilită în sarcina chematului în garanție cu privire la plata penalităților de întârziere, raportat la termenul stabilit de către prima instanță.
Reprezentanta intimaților-reclamanți solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, fără acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Cu privire la recursul formulat de către M. E. N. apărătorul
intimaților susține că pe rolul Curții de Apel C. au existat cauze cu situații
similare, în care au fost invocate excepțiile de nelegalitate a diplomelor și respectiv a adeverințelor eliberate de către U. S. H. .
Unitatea de învățământ U. S. H., potrivit art. 60 din Legea nr. 84/1995 trebuia să fie acreditată sau autorizată pentru forma de învățământ la zi. Raportat la acest text legal și la dispozițiile HG 595/1999, la momentul la care intimații s-au înscris în vederea urmării cursurilor acestei universități, prevedeau că pot organiza învățământ la distanță facultățile care sunt acreditate sau autorizate.
În măsura în care prin actele normative invocate nu s-a solicitat în mod distinct ca învățământul la distanță să aibă o acreditare sau autorizare provizorie, punctul de vedere al M. ui E. N. apare ca eronat, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de această autoritate.
În momentul în care s-au solicitat penalități de întârziere în temeiul legii contenciosului administrativ s-au avut în vedere tocmai aspectele evidențiate în concluziile scrise, în sensul că unii dintre intimați au fost în imposibilitate de a promova pe funcții superioare în calitate de profesori în învățământul preuniversitar, alții nu au putut participa la concursurile de promovare în funcții superioare, etc. în aceste condiții pretențiile au fost formulate pentru a compensa aceste neajunsuri, dar și ca o forță de constrângere în vederea respectării hotărârii judecătorești.
Cât privește modul de îndeplinire a obligațiilor se relevă că prestațiile sunt succesive, M. E. N. are obligația de elibera, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, formularele tipizate, ca ulterior, în termen de 30 de zile U. S. H. să procedeze la eliberarea diplomei și a suplimentului de diplomă.
La întrebarea instanței cu privire la motivul de recurs invocat de U.
S. H. referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentanta intimaților apreciază că raportat la prevederile art. 2812C. pr.civ. această cerere formulată în recurs apare ca inadmisibilă, însă lasă la aprecierea instanței a analiza acest aspect.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13128 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. I. C. G.
, L. V. G. V., M. A. V., S. V. V. B., M. I. O., P. I. V.
, C. G. L. G., O. C. C., S. I. A. P., T. I. A. C., T.
A. M., T. V. A., B. G. M., P. P. C. P., S. I. T. F., S.
G. C. D., G. A. M., B. A. L., G. G. E., V. N. F. D., K.
C. Ș., P. I. I. Ș., R. I. O. A., SA L., M. G. V., T. I. L., C.
A. L., B. I. I., O. I. C. I., R. G. I. M., C. L. L. D., S.
C. D. E., V. M. L. L., M. P. M. S., M. A. Ș. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. .
A fost obligată pârâta la eliberarea în favoarea reclamanților a diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, respectiv modulele pedagogice și diploma de competență lingvistică, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sentinței ce urmează să se pronunțe, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz, în favoarea fiecărui reclamant în parte, începând cu expirarea termenului de 30 zile menționat anterior .
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție a M. UI E., CERCETĂRII ȘI S., formulată de pârâta U. S. H. .
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diplome de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de
100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii .
A fost obligată pârâta U. S. H. la plata sumei de 104 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților în solidar cu chemata în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt absolventi ai Universitatii S. H., Facultatea de Stiințe Juridice și Administrative Brașov, specializarea Administratie P. a, Facultatea de Stiințe Juridice și Administrative B., specializarea Drept, Facultatea de Management din Brasov, forma de invatamant urmata fiind invatamant la distanta si toti reclamantii au promovat examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, organizat si sustinut in conformitate cu Hotararea Senatului USH, obtinand titlul de licentiati.
De asemenea reclamantii au absolvit modulele de competenta lingvistica si au sustinut si promovat examenele de competenta lingvistica organizate de parata, precum si au sustinut si promovat examenul pentru modulul pedagogic organizat de catre parata.
Din momentul înscrierii la U. "S. H. " până la absolvirea facultății rezultă că reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că plății taxelor de studii și a susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv examenul de licență.
Tribunalul a reținut că până la data intentării cererii de chemare în judecată și ulterior pe parcursul procesului, pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea de a elibera diplomele de licență în original și foaia matricolă conform Cap.VII, Dispozițiile finale din Metodologia Universității "S. H. " nr. 1405/_
, de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor ce prevede "U.
H., ca instituție organizatoare a examenelor de licență, eliberează diploma de licența însoțită de Suplimentul de Diplomă, după cel mult 12 luni de la înscrierea examenului de licență."
Din prevederile statutare mai sus enunțate coroborate cu prevederile art.11 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior", aprobat prin Ordinul nr.2284/2007, publicat în Monitorul oficial nr.716 din_ activitatea de completare a formularelor actelor de studii trebuia să se efectueze în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, de către USH.
Potrivit art.2 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de
învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
Tribunalul a reținut că nu a existat și nici nu s-a invocat și probat a fi existat în raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă nici o condiție suspensivă care să condiționeze eliberarea diplomei de licență, de obținerea aprobărilor de la MECTS privind tipărirea formularelor tipizate, astfel încât pârâta
era obligată să săvârșească toate operațiunile administrative invocate în termenul legal de 12 luni.
Din apărarea formulată de chematul în garanție, M. E. Cercetării,
și S. (MECTS), rezultă că, în urma analizării documentațiilor transmise de către pârâtă a dat aviz către ROMDIDAC SA, prin adresele nr.37450/_ și nr.12356/F/_, pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților S. H. promoția 2009.
Se constată apoi că USH a eliberat și eliberează pentru promoția 2009 diplome de licență și suplimente de diplomă. Eliberarea în mod selectiv promoției 2009 a diplomelor de licență pentru formele de învățământ de zi, frecvență redusă și la distanță la încălcarea dispozițiilor art.60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995 conform căruia: "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită ".
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Din actele și probele dosarului nu rezultă că reclamanții s-au înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare USH nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De asemenea, în speță nu a fost contestat în mod expres de către MECTS faptul că reclamanții nu ar avea dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru că ar fi absolvit o formă de învățământ pentru care USH nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Tot astfel, Tribunalul a reținut că pârâta USH recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care aceasta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis adeverința de studii prin care se recunoaște acest fapt și calitatea de licențiați în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii;
Rezultă de asemenea că MECTS, chematul în garanție, nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă - USH a studiilor reclamanților.
Din cele ce preced, rezultă că refuzul pârâtei de a elibera actele solicitate de reclamanți este nejustificat și se înscrie astfel într-un act administrativ atipic nelegal conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, pentru asanarea nelegalității constatate Tribunalul în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6 partea introductivă din Legea nr. 554/2004 corelat cu dispozițiile legale pertinente analizate în precedent a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților Diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă precum și, după caz, diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta motivează faptul că pentru îndeplinirea obligațiilor de eliberare a documentelor este ținută nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora ci și de activitatea unității de specialitate producătoare SC Romdidac SA.
Eliberarea diplomelor și suplimentelor cerute de reclamantă nu poate fi paralizată de alte cauze decât culpa pârâtei, dar din probele dosarului rezultă că pârâta a invocat faptul că a solicitat chematului în garanție - MECTS prin două adrese nr.769/_ și nr.960._ - să emită aprobare către Romdidac SA de a tipiza actele de studii necesare;
Cu toate că se susține că s-a dat această aprobare dreptul invocat de reclamantă nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
Din această perspectivă, tribunalul în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6 parte introductivă corelat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 60- 63 C.pr.civ. a obligat M. E., CERCETĂRII, TINERETRULUI și S. în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz, în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
S-au respins restul daunelor solicitate, nefiind temei legal pentru solicitarea acestora în această fază procesuală .
În temeiul art. 274 C. pr.civ a obligat pârâta U. S. H. la plata sumei de 104 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților în solidar cu chemata în garanție, constând în taxa timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta U. "S.
" și chematul în garanție M. E. N. .
Prin recursul declarat de pârâta U. "S. H. "
s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arătat că:
1.1nstanta de fond, nu a aplicat corect dispozițiilor art. 274 și 276 si 277
C. proc. civ., care reglementează modul în care trebuie acordate cheltuielile de judecată.
Instanta de fond, in considerentele hotararii, a constatat ca cererea de chemare in garantie formulată de pârâtă este intemeiata iar MECTS, avea obligatia sa aprobe tipizarea formularelor necesare actelor de studii pentru reclamanti, drept pentru care a obligat autoritatea centrala sa procedeze la emiterea acestor aprobari. A mai retinut instanta ca pârâta a solicitat emiterea avizului necesar privind tipizarea diplomelor de licenta pentru reclamanti in conditiile legii, drept pentru care a admis cererea de chemare in garantie a MECTS.
Din aspectele invederate, reiese cu certitudine culpa exclusiva a M. UI
E., C., T. SI S., in neeliberarea diplomelor de licenta a reclamantilor in termenul prevazut de Ordinului nr.2284/2007, intrucat pârâta a fost tinuta in indeplinirea obligatiilor care le avea fata de reclamanti, de refuzul nejustificat al acestei autoritati.
Din motivarea hotararii reiese cu certitudine culpa exclusiva a M. UI
E., C. SI T., pentru neacordarea avizului necesar, in vederea tiparirii diplomelor de licenta si a suplimentelor de diploma destinate reclamantilor.
Intrucat, instanta de fond a retinut ca U. S. H., a solicitat prin mai multe adrese necesarul de materiale tipizate pentru reclamanti si nu retine in sarcina pârâtei nici un fel de culpa in neacordarea in termen legal al actelor de studii, nu se justifica obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de prezentul proces.
De aceea, art. 274 C. proc. civ. prevede că partea, care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea cîștigătoare.
În lumina acestor principii, dispozițiile art. 274 C. proc. civ. trebuie puse în concordanță cu prevederile art. 276 si 277 din același cod.
În cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabilii dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va tine seama de pozitia în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic solutionat, astfel Încît fiecare să fie obligat numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat prin culpa sa.
Or, in prezenta cauza, subscrisa nu are culpa in neatribuirea actelor de studii reclamantilor, in termenul prevazut de lege, intreaga culpa procesuala apartinand M. ui, drept pentru care solicită sa se admită recursul in temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ, sa se modifice in parte hotararea atacata, urmand ca pe fondul cauzei sa fie obligat la cheltuieli de judecata numai M. E., C. SI T. .
2.1nstanta de fond, nu s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de pârâtă, prin cererea de chemare in garantie.
Instanta de fond, nu s-a pronuntat, privind cheltuielile de judecata solicitate de pârâtă, prin cererea de chemare in garantie, chiar daca i-a fost admisa aceasta cerere.
Astfel, instanta admite cererea de chemare in garantie, in sensul ca obliga MECTS, sa aprobe tiparirea formularelor tipizate destinate actelor de studii intr- un numar sa asigure realizarea dreptului reclamantilor, dar nu se pronunta cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de pârâtă si ocazionate cu cererea de chemare in garantie.
Pentru aceste considerente, solicită sa se admită recursul, sa se modifice in parte hotararea atacata, urmand ca pe fondul cauzei sa fie obligat la cheltuieli de judecata numai intimatul-parat chemat in garantie, M. E., C. ,T. SI S. ,intrucat ii apartine intreaga culpa procesuală.
3.lnstanta de fond, gresit a stabilit ca se impune sanctiunea platii de 100 lei penalitati pe zi de intarziere, aplicabile atat pârâtei cat si chematului in garantie MECTS, pornind de la termenul de 30 zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, pentru ambele parti.
Avand in vedere ca obligatia pârâtei este subsecventa obligatiei M. ui, consideră ca nu se impune ca termenul in care trebuie sa-și indeplinească obligatia sa coincida, ca punct de plecare cu termenul in care trebuie sa-si indeplineasca obligatia MECTS, si apoi sa curga penalitatile.
In acest fel pârâta este prejudiciată, intrucat MECTS poate sa îi aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licenta in a 30-a zi de la data cand hotararea ramane definitiva si irevocabila, dupa aceasta zi penalitatile curg pentru pârâtă.
Dupa obtinerea avizului de la MECTS, pârâta face comanda la ROMDIDAC- SA pentru tiparirea acestor formulare urmand apoi sa-i comunice reclamantului ca poate fi ridicata diploma de licenta.
Intrucat dispozitivul trebuie sa fie clar si fara echivoc, sa rezolve toate cererile partilor, sa arate in mod expres si concret care sunt limitele "condamnarii" fara a fi tinuti in respectarea obligatiilor impuse de instanta, de nerespectarea obligatiei MECTS, solicită sa se admită recursul.
Astfel este necesar a se inlatura dispozitiile instantei de fond, privind termenul comun de indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina pârâtei cu cel al
M. ui.
Întrucat obligatia pârâtei este corelativa obligatiei MECTS, daca M. si- ar fi indeplinit obligatia de a aproba tipizarea formularului destinat diplomei de licenta pentru intimata, in a 30-a zi de la data cand sentinta a ramas irevocabila, subscrisa USH, urmand mai departe procedura de eliberare a diplomei in conformitate cu legea, respectiv tiparirea si difuzarea acesteia catre reclamanta, tot prejudiciata ar fi fost, penalitatile incepand sa curga dupa acest termen.
Pentru aceste considerente, solicită sa se admită recursul, sa se modifice in parte hotararea, iar pe fond sa fie obligat MECTS la plata tuturor cheltuielilor de judecata si sa se dispună a se inlatura dispozitiile instantei de fond, privind termenul comun de indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina pârâtei cu cel al
M. ui.
În drept s-au invocat dispozițiile 304 pct. 9 Cod proc. Civ ,art. 304 ind. 1 Cod proc. Civ.
2. Prin recursul declarat de chematul în garanție M. E. N.
s-a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. . Cercetării. T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., Cercetării. T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și Cercetării. "
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
"(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în conditiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu
încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACJS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/20] 1). coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
Cu privire la motivul de recurs Întemeiat pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul
fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.
De asemenea, H.G. nr.I011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M., la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozitiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele
facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultătilor forme de învățământ la distanță (lD) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza scolarizarea la forma de învătământ ID. Dreptul de a putea organiza scolarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Potrivit art. 60 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatricule studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi
pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgere a procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
În spetă, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanti, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantii- intimati nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiti să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data inmatricularii reclamantilor-intimati.Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
În această ordine de idei, solicitarea reclamantilor da a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurare în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul 1 sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanti nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamantii au urmat studiile.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantilor-intimati de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate.
Învederează că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior aprobat prin OMECT nr. 2248/2007, dupa finalizarea completa a studiilor, la cerere, absolventilor li se elibereaza adeverinta de absolvire a studiilor cu un termen de valabilitate de maxim 12 luni. Dupa trecerea termenului de 12 luni, in conditiile legii, respectivele adeverinte devin nule de drept ope legis, astfel ca MEN nu mai poate cere anularea lor.
Solicită a observa ca partile nu au dovedit in nici un fel indeplinirea conditiilor art.l alin.l rap. La art.2 alin.l lit.i) si n) si alin.2 din Legea 554/2004, pentru a putea avea un temei legal al cererilor formulate, respectiv nu au facut dovada caracterului nejustificat al neeliberarii diplomelor de licenta.
În concluzie, raportat la prevederile lega le invocate mai sus solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat, și să se modifice sentința recurată în sensul respingerii actiunii si a cererii de chemare in garantie ca neîntemeiate.
În drept s-au invocat dispozițiile: Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G.IOI1/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.u.G. nr. 75/2005.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către Minister:
Cu privire la primul motiv de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv ar fi dat fondat atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Atribuția principală a instanțelor judecătorești din punct de vedere constituțional și legal este aceea de înfăptui justiția în numele legii, în cauzele deduse judecății.
Apărarea conform căreia prin soluționarea cauzei instanța de fond s-a substituit în atribuțiile recurentului și ale ARACIS nu este fondată.
Instanța de contencios administrativ atunci când soluționează acțiunea de contencios administrativ poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție recurentul a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență, instanța de fond argumentând care este baza factuală și legală a acestei soluții.
Pe cale de consecință, această soluție se înscrie în obligarea autorității administrative de resort să exercite o atribuție legală pe care instanța a sancționat-o ca atare.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că instanța de fond, soluționând cererea de chemare în garanție în sensul solicitat și urmărit de titularul acesteia s-ar fi substituit autorității administrative.
Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi dispus obligarea autorității să aprobe operațiunea juridică ci instanța ar fi săvârșit-o ea însăși ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, Curtea mai are în vedere că prin mai multe decizii de speță, Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus la rându-i în spețe similare cu prezenta cauză obligarea autorității administrative de resort să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă (decizia nr. 5656 din 24 noiembrie 2011 și respectiv decizia nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, decizia 2533 din 22 mai 2012).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează
împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de
învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Drept și Administrație P. ă B. este acreditată.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,
frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr.
535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
În ceea ce privește recursul declarat de Universitate:
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată aferente cererii de chemare în garanție, raportat la prevederile art. 2812C. pr.civ. această cerere formulată în recurs apare ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, nu se poate reține lipsa oricărei culpe procesuale a acestei instituții în cadrul demersului promovat de către reclamanți astfel încât art. 274 Cod proced. civilă este pe deplin justificată iar cuantumul cheltuielilor de judecată este unul rezonabil având în vedere obiectul cererii.
În ceea ce privește sanctiunea platii de 100 lei penalitati pe zi de intarziere, aplicabile atat pârâtei cat si chematului in garantie MECTS, pornind de la termenul de 30 zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, pentru ambele parti, Curtea achiesează susținerilor recurentei potrivit cărora obligatia pârâtei este subsecventa obligatiei M. ui, impunându-se, raportat la art. 312 Cod proced. civilă, admiterea acestui recurs cu consecința modifi8cării în parte a sentinței civile nr. 13128 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
Tribunalului C. în sensul că va fi obligată pârâta la eliberarea în favoarea reclamanților a diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, respectiv modulele pedagogice și diploma de competență lingvistică în termen de 30 de zile după expirarea termenului de 30 de zile stabilite în privința executării obligației chematei în garanție sub sancțiunea penalităților de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz în favoarea fiecărui reclamant în parte, începând cu expirarea termenului menționat anterior.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U. "S. H. " împotriva sentinței civile nr. 13128 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la eliberarea în favoarea reclamanților a diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, respectiv modulele pedagogice și diploma de competență lingvistică în termen de 30 de zile după expirarea termenului de 30 de zile stabilite în privința executării obligației chematei în garanție sub sancțiunea penalităților de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz în favoarea fiecărui reclamant în parte, începând cu expirarea termenului menționat anterior.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
red..M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. M. B.
