Decizia civilă nr. 48/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 48/2013

Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.

Judecător C. P.

Judecător G. -A. N.

G. A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. a F.

P. M. prin A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 7245/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al T. ui M. în contradictoriu cu reclamantul Tmiș D. Dumireu privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că modificarea compunerii completului de judecată desemnat să participe la judecarea cauzei este determinată de absența justificată a doamnei judecător A. M. C. .

Prezentul dosar a fost repartizat aleatoriu completului de judecată denumit 1RTxA, din a cărui compunere, în data de 08 ianuarie 2013, ar fi făcut parte următorii judecători: A. M. C., M. S., C. P. .

Față de lipsa justificată a doamnei judecător A. M. C. completul de judecată va fi reîntregit prin includerea următorului judecător aflat pe lista de permanență aprobată de Colegiu de conducere al Curții de Apel C. pentru cauzele care au ca materie contenciosul administrativ și obiect anulare act de control taxe și impozite, cu obiectele secundare: restituire taxă de primă înmatriculare, restituire taxă de poluare și obligarea la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare), respectiv a domnului judecător G.

A. N. .

Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, dosarele repartizate completelor RTXA nr. 1 și RTXA nr. 2 au fost preluate de către completele denumite: 1RTXA, 2 RTXA, 3 RTXA, 4 RTXA, 5 RTXA și 6 RTXA, potrivit planificării anexate la hotărâre.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 7245/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al

T. ui M., a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta A. F. pentru M. .

A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul T. D. D. , în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F.

P. V. DE S. ,- succesoarea A.F.P. B. și A. F. PENTRU M., și, în consecință:

    1. constatat nelegalitatea încasării sumei de 2.484 lei, achitată de reclamant cu chitanța seria TS 5 nr. 5013412.

      Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.484 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43 lei.

      Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

      Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru necontestarea în termen de 30 de zile a actului de impunere, s-a statuat că cercetarea fondului juridic litigios este admisibilă chiar în absența procedurii prealabile, cât timp în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG nr. 50/2008, autoritatea publică are și a avut o politică constantă și publică de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Așa fiind, autoritatea publică nu poate invoca faptul că a fost lipsită de posibilitatea revocării pe cale administrativă a actului său, acesta fiind, de altfel, scopul recursului grațios.

      Trecând la soluționarea cauzei pe fond, în baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța a constatat că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 50/2008, cu multiplele sale ajustări, care de la intenția declarată în preambulul OUG nr. 50/2008, s-a menținut, în realitate, în zona protejării indirecte a producției interne de autovehicule, în detrimentul producției de autovehicule a altor state membre ale Uniunii Europene, aceasta contrar prevederilor art. 90, devenit 110 din Tratatul Fundamental al Uniunii Europene.

      Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României, sens în care s-a pronunțat și hotărârea din 07 iulie 2011 în cauza Nisipeanu contra României.

      Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 TFUE, aspect care se impune a fi constatat de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă, ci și obligată, în temeiul art. 148 din Constituția României, să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 50/2008 este contară normelor comunitare.

      În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE, respectiv art. 110 din Tratatul Fundamental al Uniunii Europene, și a dispus anularea acesteia, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării.

      Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Așa fiind, instanța a admis și acest capăt de cerere prin

      acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin OG nr. 13/2011, iar ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 - 4 din OG nr. 13/2011, capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.

      Pentru toate aceste considerente, reținând incidența și prevalența dreptului comunitar asupra dreptului intern, instanța a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.

      Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M.

      , prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică.

      În motivarea recursului se arată că luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea Europeana de Justitie in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.50/2008 - stabilind ca fiind obligatorie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul Tatu a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei,_ . Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG 5012008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară.

      În ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod Proc. Fiscala, iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei.

      Cu privire la cheltuielile de judecata, solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.

      Taxa pe poluare achitata de reclamanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul A. F. pentru M. . O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare rcclamanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. Organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O.U.G. nr. 50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare (si dobanda legala) urmand sa se faca tot de la bugetul A. F. de M. .

      Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

      Pe fondul cauzei

      , curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu

      c. Statul Român,

      s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate

      printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

      În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

      Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.

      Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie

      înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .

      Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

      Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).

      Referitor la obligarea la plata dobânzii fiscale

      Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la dobânda fiscală, întrucât a fost acordată dobândă legală, aspect care lasă criticile recurentei fără temei.

      Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

      Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

      Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.

      Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

      Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei

      legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

      Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

      Referitor la cheltuielile de judecată

      Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.

      Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.

      PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

      D E C I D E

      Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. a F. M. prin A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 7245/_

      , pronunțată în dosarul nr. _ al T. ui M. , pe care o menține.

      Decizia este irevocabilă.

      Pronunțată în ședința publică din _ .

      PREȘEDINTE

      JUDECĂTORI

      M. S.

      C.

      P.

      G.

      -A.

      N.

      G.

      1. B.

Red. C.P. dac. GC 2 ex/_

Jud. primă instanță: E. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 48/2013. Anulare act control taxe şi impozite