Decizia civilă nr. 4994/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4994/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC S. EC S. împotriva sentinței civile nr.1020 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata A. F.
P. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta SC S. EC S. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar in valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 26 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC S. EC S. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1020 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. B., și s-a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC S. EC S., împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă; s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă; s-au respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta A. F. P.
B. și reclamantă, împotriva Administrației F. Pentru M., ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fond
se arată, în esență că, taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare și de prevederile H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
La art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 se arată că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Așa cum se arată în preambulul ordonanței de urgență, noul act normativ a fost emis în scopul asigurării protecției mediului și ținând seama de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art.4 din
O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Conform susținerilor reclamantului taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar respectiv art. 90 TCE, susțineri care sunt neîntemeiate deoarece conform disp. comunitare invocate (art. 25), se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal.
Art. 90 paragraf 1 din Tratat arată că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Față de analiza privind art. 25 din tratat se menționează că o importanță vitală o are stabilirea naturii juridice a taxei de poluare, ori acest aspect a fost lămurit cu ocazia acțiunilor preliminare formulate de HJDU-
Bihar Birosag și Bacs Kskun Megyei Birosag în cauzele reunite C- 19012005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, în sensul că atâta timp cât nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat ci pentru înregistrarea acestuia, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.
În aceste condiții susținerile reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat, nu pot fi primite ca fondate, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat se apreciază că nu este fondată. Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor
măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Față de această statuare, s-a apreciat că atâta timp cât OUG nr. 50/2008 nu cuprinde dispozițiile privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art. 28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
În fine, critica adusă atât de reclamant cât și de alți justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea a încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90din TCE.
Față de această încălcare se arată că jurisprudența internațională, respectiv CJEC a concluzionat cu referire la modul de interpretare al art. 90 din Tratat, că prin aceasta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinate exclusiv, pin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Astfel se poate constata în înțelesul art. 6 din OUG nr. 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii - gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în UE și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniență autovehiculului.
Prin urmare se apreciază că disp. cuprinse în OG nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, fără a fi încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează instanței faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementă prin disp. art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituirea sumelor de la buget este reglementată expres de către disp OMFP nr. 1899/2004.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform cap. 1 pct. 1 și urm. din acest Ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 zile la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația
administrării creanțelor bugetare, această cererea fiind obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a face obiectul unei restituiri, față de cele precizate, se apreciază că acest petit formulat în cadrul acțiuni introductive este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că actele atacate de reclamantă, sunt temeinic și legal întocmite.
În drept s-au invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
De asemenea, pârâta A. F. P. a mun. B. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumelor solicitate de reclamantă, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.
În motivarea cererii s-a aratat că potrivit disp. art. 1, al.1 din OUG nr. 50/2008 care prevede că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. de M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";. Iar la art. 5 al. 1 din OUG nr. 50/2008 se prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă"; iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prev. OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.
Din dispozițiile legale arătate mai sus a rezultat că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul ANAF, potrivit disp. OUG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este AFM, fapt ce reiese și din disp. art. 5 al. 4 din OUG nr. 50/2008 unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM";.
Având în vedere că disp. art. 124 al. 2 Cod procedură fiscală stipulează că nivelul dobânzii est cel prev. la art. 120 al. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează după caz sumele solicitate de plătitor, această pârâtă a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii introductive să fie obligată chemata în garanție și la plata dobânzilor solicitate.
Chemata în garanție A. F. pentru M. nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Examinând, cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă
, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B.
, raportat la dispozițiile art. 33 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se constată că între reclamantă și pârâta AFP B. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe poluare pentru autoturismelor în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză, doar A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii fiind organul fiscal ce administrează impozitele, taxele, etc., chiar deciziile de calcul ale pretinselor taxe pe poluare și adresa nr.2500/_ privind refuzul de restituire fiind emise de A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii( mai mult, chiar reclamanta a înregistrat cererea de restituire din data de_ la această instituție), considerente pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.
F. P. B. și se va respinge acțiunea în contencios administrativ și
fiscal formulată de reclamanta SC S. EC S. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
În aceste condiții, față de prevederile art.274 C.pr.civ., s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă.
Cum ipoteza instituită de art.60 C.pr.civ. nu este verificată în sensul căderii în pretenții s-au respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta A. F. P. B. și reclamantă, împotriva Administrației
F. Pentru M., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. EC S. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond; cu cheltuieli de judecată
.
În motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât dacă se verifică decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, se poate constata că aceasta poartă ștampila Administrației F. P. B., deci este vorba despre un act care emană de la pârâta-intimată, ori în acest caz, ea nu poate susține că are calitate procesuală pasivă.
Mai mult, motivarea că de fapt este vorba despre A. F. P.
- Contribuabili Mijlocii, chiar dacă acesta reprezintă un compartiment distinct în structura administrației, din informațiile recurentei, această entitate nu are personalitate juridică proprie, deci, consideră că, nu poate sta în instanță.
Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare achitate în perioada_ -_, chemând în judecată în calitate de pârâtă A. F.
P. a municipiului B. .
Raportat la acest cadru procesual, instanța reține că legitimarea procesuală pasivă, chestiune de ordine publică ce se impune a fi analizată cu prioritate, presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În speță, Curtea constată că cel puțin pentru o parte a sumei a cărei restituire se solicită (f.5) pârâta AFP B. este emitenta deciziei de calcul a taxei de poluare precum și cea care a încasat această taxă, astfel că se poate susține cu temei că raportul juridic în baza căruia se solicită restituirea acestei sumei s-a stabilit între reclamant și pârâtă, susținerile contrare fiind nefondate.
Prin urmare, în raport de aceste înscrisuri existente la dosar, instanța de fond avea obligația ca în exercitarea prerogativelor instituite de art.129 alin.5 CPC să stabilească limitele investirii sale precum și părțile din litigiu. Întrucât nu a procedat astfel și a soluționat cererea reclamantei fără a analiza cererea formulată din perspectiva fiecărui act administrativ fiscal existent la dosar, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.5 îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va analiza acțiunea formulată de reclamantă reținând că aceasta a solicitat spre restituire mai multe sume ce reprezintă taxele achitate și va lămuri în raport de acestea calitatea procesuală a părților litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. EC S. împotriva sentinței civile nr.1020 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. D.
