Decizia civilă nr. 5032/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5032/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
P. B. N. în numele Administrației F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 1340/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , în contradictoriu cu reclamanta SC V. SS C. privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1340/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulate de reclamanta SC V. S. Com S. cu privire la petitele având ca obiect anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 16216/_ emisă de AFP N. și a Deciziei nr. 361/_ emisă de DGFP B. -N. .
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta SC V. S. Com S. în contradictoriu cu pârâta D.
a F. P. B. -N., și A. F. P. N., cu sediul în
, P. U., nr. 3A, jud. B. -N. și, în consecință:
a fost obligată pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantei suma de 33188 lei, reprezentând taxă pe poluare;
a fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor la nivelul penalităților percepute pentru creanțele bugetare, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta A. F. P. N. să plătească reclamantei suma de 1039,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial parțial.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de DGFP B. -
N. pentru pârâta A. F. P. N. împotriva Administrației F. Pentru M., și a fost obligată chemata în garanție să plătească acesteia sumele menționate anterior - taxă poluare și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de DGFP B.
-N. - în nume propriu împotriva Administrației F. Pentru M., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, dintr-un stat membru UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost nevoită să plătească taxa pe poluare; în acest sens, la data de_ a achitat suma de 33188 lei, conform chitanței seria TS5 nr. 0459037, taxă care i-a fost calculată prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 16216/0_ emisă de A. F. P. N. .
A formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, adresată DGFP B. -N., cerere înregistrată la data de_, contestație care a fost respinsă prin adresa decizia nr. 361/_ emisă de aceeași pârâtă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin Hotărârea C.J.C.E. în cauza C- 402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, doar în parte, astfel că a admis-o, urmând ca pârâta A. F.
P. N. să restituie reclamantei suma de 33188 lei, reprezentând taxă pe poluare.
Nu s-a acordat și
dobânda prev. de art. 124 Cod procedură fiscală în condițiile în care restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este stabilită clar prin OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap. l pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri(copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță), iar la Cap. 2 legiuitorul a reglementat " Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal"; în speța de față organul fiscal soluționând cererea în termenul de 45 zile impus de ordinul menționat, astfel că ipoteza legală nu este verificată.
În baza art.274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta A. F. P. a orașului N. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1039,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat. Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de DGFP B. -N. pentru pârâta A. F. P. N. și o a obligat-o să plătească acesteia din urmă sumele menționate anterior, taxă poluare și
cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a
F. P. B. -N. ,în nume propriu, împotriva Administrației F. Pentru M., ca neîntemeiată, în condițiile în care nu a căzut în pretenții prin obligarea la restituirea sumelor pretinse de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. | G. | a F. P. | ||
B. | N. în numele Administrației F. | P. | Beclean solicitând |
admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
In contradictoriu cu reținerile instanței de fond, apreciază, în special pentru motivele de mai jos, temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în
O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și de prevederile H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale și pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Prin urmare, apreciază că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.
Instanța de fond a dispus restituirea taxei pe poluare precum și dobânda legală.
Și din acest punct de vedere critică soluția primei instanțe, întrucât acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr. 13/2011 și având în vedere Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Iar în ceea ce privește acordarea dobânzii de la data achitării taxei contravine, în opinia sa, dispozițiilor art. 1088 alin. 2 din Codul civil, conform cărora dobânda se cuvine din ziua introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data plății, cum a dispus instanța de fond.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de _
.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la acest aspect, întrucât instanța de fond a respins solicitarea de acordare a dobânzii fiscale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 C.proc.civ., având în vedere criteriile enumerate în textul legal. Astfel, raportat la valoarea obiectului cauzei și la munca prestată de reprezentantul reclamantului, onorariul avocațial în cuantum de 1000 lei solicitat pe calea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei nu se impune a fi redus, în acest sens fiind și jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C. . Restul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, care nu pot fi micșorate, astfel cum impun dispozițiile art.274 alin.2 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B.
N. în numele Administrației F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 1340/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.E.L.
