Decizia civilă nr. 5350/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 5350/2013
Ședința publică din 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. -R. D. JUDECĂTOR L. U. JUDECĂTOR M. D. GREFIER M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 10398/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. D. și chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 22 lei și timbru judiciar in valoare de 0,30 lei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, sub aspectul cheltuielilor de judecată și acordarea integrală a onorariului avocațial, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10398/_ , pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _ , s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. Ș. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. D.
.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3116 lei, reprezentând taxa de poluare.
A fost anulată decizia nr. 9804/2009 emisă de A.F.P. D. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 3116 lei, reprezentând taxa de poluare,.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei
, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data de_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma
inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în această
ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă, pârâta fiind obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Faptul că OUG nr. 50/2008 instituie o taxă contrară art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, atrage nulitatea deciziei de calcul al acestei taxe, pe care instanța a anulat-o în temeiul art. 1, 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
În privința cererii de chemare în garanție
:
Raportat la prevederile H.G. nr. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de
către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. Ș.
, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate sub aspectul cheltuielilor de judecată acordat reclamantului, cu acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., recurentul a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea integrală a cheltuielilor de judecată, cheltuielile fiind dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
Instanța de fond a cenzurat onorariu avocațial fără să motiveze această cenzurare, ignorând dovezile depuse de reclamant în acest sens.
Prin cenzurarea onorariului avocațial prima instanță a aplicat practic, în mod nejustificat, o sancțiune pecuniară reclamantului, deși pârâta este partea căzută în pretenții.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Principalul motiv de recurs relevat de reclamant în memoriul său este circumscris soluției privind reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Trebuie notat că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Astfel temeiul legal al unei atari soluții își are sorgintea în dispozițiile art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în speță prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Cu alte cuvinte, recurentul este în eroare când susține că instanța de fond dându-i câștig de cauză ar fi trebuit să acorde integral cheltuielile de judecată, deoarece instanța nu a aplicat pentru reducerea cheltuielilor dispozițiile art. 276 C.pr.civ.
Chiar dacă instanța de fond nu a făcut și prezentat pe larg argumentele pentru cenzura cheltuielilor de judecată, este deja consacrat în practica judiciară legată de soluționarea cauzelor privind restituirea taxelor pe poluare încasate de organele fiscale cu încălcarea dispozițiilor tratatelor UE că onorariul avocațial cu titlu de cheltuieli de judecată nu se încuviințează decât în limita rezonabilă, legată în principal de complexitatea cauzei care nu presupune în prezent un timp îndelungat de documentare și pregătire a cauzei iar pe de altă parte raportat la valoarea de 3116 lei cât reprezintă taxa de restituit a obliga la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat în valoare de 700 lei este disproporționat.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 10398/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER
M. T.
Red.LU/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.B.
