Decizia civilă nr. 5648/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5648/2013
Ședința publică din data de 15 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții M. A. I. și
I. G. AL P. R. - D. F. împotriva sentinței civile nr. 109 din data de_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. G., având ca obiect - obligația de a face Legea nr.360/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât I.
G. AL P. R. prin consilier juridic Cosmin Mureșan, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantului recurentului un exemplar al întâmpinării depusă de pârât și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 109 din data de_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj pentru motivele evocate în cuprinsul memoriului de recurs, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 109 din data de_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. G. AL P. R. B., iar
pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 9269,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente călătoriei efectuate de acesta în perioada_ -_ din zona de misiune din zona de misiune în România și retur precum și la plata dobânzilor legale începând cu data de_ și până la executarea efectivă a obligației.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 9.269,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente călătoriei pe care acesta a efectuat-o în perioada 28 septembrie 2010 - 23 noiembrie 2010 din zona de misiune Timorul de Est în România și retur, precum și obligarea acestora la plata dobânzilor legale.
A arătat instanța de fond că reclamantul a fost delegat să participe la misiune de menținere a păcii sub egida ONU, în Republica Timor, fapt pentru care a fost mutat în interesul serviciului la I. G. al P. R. și a ocupat un post pentru încadrarea personalului care desfășoară misiuni în străinătate.
Reclamantul a efectuat mai multe călătorii în străinătate, iar pentru ultima din acestea, desfășurată în perioada menționată anterior, i s-a refuzat decontarea cheltuielilor de transport efectuate, acestea fiind suportate de către reclamant.
Instanța de fond a reținut incidența disp. art. 16 alin. 1 lit. c din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului Statului Român ce stabilește cadrul de decontare a cheltuielilor de transport pentru personalul militar și civil participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a, d și f din același act normativ.
În considerarea disp. art. 27 din Legea nr. 42/2004, instanța de fond a apreciat că dispozițiile acestei legi se aplică și situației reclamantului.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a M. ui Administrației și
I. lor, instanța de fond a procedat la respingerea excepției, în considerarea disp. art. 1 din Legea nr. 218/2012 și art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
S-a reținut calitatea acestui pârât de ordonator principal de credite căruia îi incumbă obligația legală de a aproba virarea sumelor solicitate de către reclamant pârâtului I.G.P.R. pentru a fi achitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. G. AL P. R. B. .
În recursul său, pârâtul I. G. AL P. R. B.
solicită modificare hotărâri recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
Se susține în motivarea recursului că dispozițiile Legii nr. 42/2004 se aplică doar personalului milita (jandarmi, etc.) și civil (funcționari publici și personalul contractual) al M.A.I. aflat în misiuni în afara teritoriului Statului Român nu și polițiștilor.
În continuarea motivării recursului, recurentul s-a referit și la dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010 care cuprinde distincții între categoriile de personal încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională de unde rezultă și tratamentul diferențiat ce se poate aplica sub aspect pecuniar diferitelor categorii încadrate în familia ocupațională de funcții bugetare "apărare, ordine publică și siguranță națională";.
Se mai arată că Legea nr. 248/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 121/2011 stabilește o distincție clară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care participă la misiuni și operații în afara teritoriului Statului Român, evidențiind faptul că polițiștii beneficiază de anumite drepturi salariale doar pentru misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida O.N.U., N.A.T.O. sau a altor organizații internaționale nu și pentru misiunile și operațiile prev. de Legea nr. 121/2011 care vizează personalul militar și cel civil.
În motivarea recursului se arată că în situația în care intenția de reglementare ar viza aplicabilitatea Legii nr. 121/2011 și în cazul misiunilor la care participă polițiștii, această distincție din Legea nr. cadrul nr. 284/2010 se impunea a fi eliminată, or, după caz, ar fi impus o modificare corespunzătoare a art. 77 pct. 2 din Cap. II, secțiunea a 9-a a Anexei VII.
În recursul formulat de către pârâtul M. A. I.
(succesor al M. ui Administrației și I. lor) se arată că acțiunea formulată este inadmisibilă, în considerarea celor cuprinse în decizia Curții Constituționale ale nr. 819/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 537/2008.
Se arată că în cauza de față, atât reclamantul cât și instanța de fond invocă faptul că discriminarea este rezultatul prev. Legii nr. 42/2004, întrucât acest act normativ se aplică în mod corespunzător personalului militar și civil al M.A.I. aflat în misiuni în afara teritoriului Statului Român nu și polițiștilor.
În privința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, recurentul a arătat că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești aferente unui raport de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății care are obligația verificării condițiilor de acordare și stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Se arată că acest pârât nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi bănești pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii arătând că disocierea personalului care participă la misiuni în afara teritoriului Statului Român în două categorii distincte, personalul militar și personal civil, este determinată de specificul organizațional al M. ui Apărării Naționale încadrat cu personal militar și personal civil.
În privința art. 27 din Legea nr. 42/2004, pârâtul a arătat că acest text se aplică "în mod corespunzător"; și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, concluzionând că de drepturile acordate prin Legea nr. 42/2004 beneficiază doar categoriile de personal din cadrul M. ui Apărării Naționale.
Concluzionează pârâtul că Legea cadrul nr. 284/2010 stabilește o distincție clară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care desfășoară misiuni înafara teritoriului Statului Român, evidențiind faptul că polițiștii beneficiază de anumite drepturi salariale doar pentru misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii nu și pentru misiunile prev. la art. 2 lit. a - d și f din Legea nr. 42/2004 care vizează personalul militar și personalul civil.
Reclamantul C. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate (f.9).
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
Reclamantul a solicitat decontarea unor cheltuieli de transport a călătoriei pe care a efectuat-o în interes de serviciul în perioada 28 septembrie 2010 - 23 noiembrie 2010. Rezultă deci că reclamantul nu a solicitat plata salariului ci plata concretă a unor cheltuieli de transport în privința cărora, într-o etapă anterioară, pentru alte 3 călătorii efectuate tot în interesul serviciului și tot către aceeași zonă geografică, s-a realizat plata contravalorii transportului.
În acest context, nu se poate reține o eventuală incidența a dispozițiilor Curții Constituționale nr. 819/2008, care de altfel nici nu a fost reținută ca atare de către instanța de fond.
Decizia menționată anterior se referă la plata unor drepturi salariale suplimentare, în considerarea existenței unei situații de discriminare, or, în speță, reclamantul pretinde restituirea punctuală a cheltuielilor efectuate pentru o anumită călătorie în străinătate, realizată în interesul serviciului.
Pârâții se referă în recursurile formulate la incidența dispozițiilor Legii cadru nr. 284/2010.
Curtea are în vedere că acest act normativ constituie cadrul general de salarizare a salariaților plătiți din fonduri publice și cuprind norme cu caracter general de salarizare a acestora.
Chiar și în condițiile existenței unei norme cadru, așa cum este Legea nr. 284/2010, se poate identifica existența unor norme speciale, aplicabile situațiilor particulare, referitoare la unele drepturi salariale stabilite pentru anumite categorii de personal aflate în situații specifice.
Așa este și Legea nr. 42/2004 ce se referă la obligațiile de plată către personalul militar și civil aflat în misiune în străinătate.
În acest context, al existenței unei norme speciale de reglementare, nu mai este posibilă aplicare dispozițiilor generale cuprinse în norma generală de reglementare, în speță Legea cadru nr. 284/2010.
Din perspectiva aplicabilității legii speciale și la situația concretă a reclamantului, respectiv la plata drepturilor de transport pentru misiunea în străinătate realizată, în mod corect instanța de fond reținut incidența disp. art. 27 din actul normativ citat anterior.
Este adevărat că acest text menționează că se aplică "în mod corespunzător"; și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Textul prezintă relevanță în ipoteza în care s-ar fi putut identifica alte dispoziții legale care să se refere punctual la decontarea cheltuielilor de transport înspre locul de desfășurare a misiunii și retur pentru polițiști Or, așa cum s-a arătat anterior, în Legea-cadru nr. 284/2010 nu există o altă dispoziție în care să fie menționate aspecte referitoare la decontarea cheltuielilor de transport.
În consecință, în mod firesc s-a reținut ca având aplicabilitate norma specială, ce reglementează decontarea acestui tip de cheltuieli.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtului M. ui Apărării Naționale, se reține că instanța de fond a sesizat în mod corect calitatea specială ce îi conferă acestui pârât calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, respectiv calitatea sa de ordonator principal de credite rezultând din Legea nr. 218/2012 și Legea nr. 500/2002.
În consecință, față de cele menționate, se vor respinge recursurile formulate de pârâții M. A. I. și I. G. AL P. R. - D.
și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de pârâții M. A. I. și I.
AL P. R. - D. F. împotriva sentinței civile nr. 109 din 5 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex.
