Decizia civilă nr. 5898/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5898/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 5688 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta D. D. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, conform dovezii aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.535 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamata D. D. în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. "; - F. DE S. ȘI A.
S. B.
și obligată pârâta U. S. H. să elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. B. .
A fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, T. și
S.
, să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în anul 2009 și este absolventă a Facultății de
S. și A. S., U. "S. H. ";.
În urma absolvirii examenului de licență, reclamantei li s-a eliberat o adeverință de către pârâta U. "S. H. "; prin care se atestă statutul de
licențiată în specialitatea S. .
Prin adresele de la filele 23-28, pârâta face dovada ca a solicitat un numar suficient de tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de absolvire.
M. E., C., T. și S. a refuzat să pună la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii pentru reclamanți. Acest refuz condiționează neîndeplinirea obligației de către pârata USH de eliberare a diplomei solicitată de reclamantă.
Obligațiile pentru pârâtă și chemata în garanție nu pot fi privite separat atunci când ne referim la dreptul reclamantei de a obține diploma de licență. Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat că demersul reclamantei, anterior promovării acțiunii pentru obținerea diplomelor a fost realizat prin adresarea cererilor pârâtei USH. Nici pârâtul M. E., C., T. și S. nu a fost ignorat în aceasta procedura, U., la rândul ei a facut mai multe solicitări de eliberare a avizului pentru tipărirea formularelor tipizate, conform scriptului de la fila 22 dosar, ultima solicitare fiind trimisa M. ui la data de_ .
U. S. H. are obligația să elibereze diploma de licență ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de S. și A.
S., susținerii și promovării examenului de licență, precum și dobândirii calității de licențiat în sociologie a reclamantei.
Obligația Universității de a elibera diplome absolvenților, ulterior promovării examenului de licență este corelativă obligației M. ui E., Cercetării, T. și S. de a aproba tipizarea formularelor pentru diplomele de licență.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
În susținerea celor solicitate se arată că potrivit dispozițiile art.2 din Legea nr.288/2004, art.5 din Ordinul 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revin în exclusivitat instituției de învățământ . Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituin-du-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de
universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.535/1999 și HG nr.1011/2001.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării(acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către universitatea S. H. . Potrivit acestor norme formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. În speță la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanți, pârâta U. S. H. era acreditată cu forma de
învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamanții-intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare,
conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare S. - în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentei intrucat instanta a analizat daca refuzul este sau nu justificat prin prisma actelor normative si respectiv incidenta normelor referitoare la garantie de vreme ce indeplinirea obligatiei principale depinde de obligatiile statuate prin norme in sarcina institutiilor abilitate respectiv a recurentului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 535 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | D. | M. | M. H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
