Decizia civilă nr. 6/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/2013
Ședința publică din 09 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I. JUDECĂTOR: C. V. JUDECĂTOR: P. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata C. J. BN PENTRU P. C.
, împotriva sentinței civile nr. 5523/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta SC. T. V. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține recursul în pronunțare.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5523/l_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC T. V. S., în contradictoriu cu intimatul ANPC - C. J. PENTRU P. C. B. -NĂSĂUD și în consecință s-a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție seria ANPC nr.8/1014/_
, în sensul că s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 1.000 lei, aplicată petentei, pentru fapta prevăzută de art.18 din O.G.nr.21/1992, cu sancțiunea avertismentului.
S-a menținut ca fiind legală și temeinică sancțiunea aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat, pentru fapta prevăzută de art.19 din O.G.nr.21/1992.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 8/1014/_, petenta
S.C. T. V. S.R.L. a fost sancționată în temeiul art. 50 alin.1 lit.d din O.G nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor cu o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei și în temeiul art. 5 alin.2 lit.a din același act normativ, cu sancțiunea "avertisment";, reținându-se că a încălcat dispozițiile art. 18 și 19 din O.G nr. 21/1992. Agentul constatator a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 55 alin. 2 lit.c din O.G nr. 21/1992, sancțiunea complementară constând în oprirea temporară de la comercializare produsele alimentare cu deficiențe de informare-etichetare menționate în actul sancționator, până la remedierea acestor deficiențe.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Prin urmare, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele care să îi atragă ineficacitatea în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
2
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În ceea ce privește individualizarea, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține însă că sancțiunea contravențională aplicată în cuantum de 1.000 lei pentru fapta prevăzută la art.18 din O.G nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care nu a mai fost sancționată anterior pentru astfel de abateri. Astfel, faptul că pe eticheta de comercializare a legumelor nu s-a specificat denumirea produsului, soiul și clasa de calitate, ori țara de origine, adresa importatorului și distribuitorului, nu sunt aspecte de o atât de mare gravitate încât să impună sancționarea cu amendă contravențională, chiar și în cuantumul minim stabilit de lege, astfel că instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a determina contestatoarea ca pe viitor să nu mai săvârșească asemenea fapte.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 1.000 lei, aplicată prin procesul-verbal seria ANPC nr. 8/1014 din_, întocmit de către intimată, pentru fapta prevăzută la art.18 din O.G nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal recurentul intimatul ANPC - C.
J. PENTRU P. C. B. -NĂSĂUD, care a solicitat admiterea recursului și modificare în parte a sentinței civile atacate și menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin actul sancționator, cu motivarea că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ, întrucât amenda s-a aplicat la minimul special prevăzut de lege, iar toate constatările din actul sancționator sunt temeinice, astfel că sancțiunea amenzii se justifică prin raportare la gradul de pericol social al faptei contravenționale.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a prevederilor art.2l alin.3 din OG nr.2/200l privind regimul juridic al contravențiilor, reținând în concret criteriile de individualizare a sancțiunii, astfel că nu a fost făcută o aplicare greșită a legii, așa cum susține recurenta, deoarece în materie contravențională instanța se pronunță asupra sancțiunii, conform art.34 alin.l, iar potrivit art.7 alin.3 din același act normativ, sancțiunea avertismentului se poate aplica și atunci când actul sancționator nu prevede această sancțiune.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
3
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul ANPC - C. J. PENTRU P.
C. B. -NĂSĂUD, cu sediul în B., Piața P. R. nr.l, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.5523 din l8.05.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.2100/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 ianuarie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. | A. | R. | P. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ 04.03.20l3
Jud.fond.B. V.
