Decizia civilă nr. 6141/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.6141/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții-reclamanți V. M., D. I., C. I., B. T., B. V., M. P., D. I. C., M. I., B.
-L., împotriva sentinței civile nr. 2738 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații-pârâți
comunei Z. și C. Z., având ca obiect anulare act administrativ.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Recurenții-reclamanți V. M., D. I., C. I., B. T., B. V., M.
P., D. I. C., M. I., B. O. -L. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2738 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud
s-a respins, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții V. M., D. I., C. I., B. T., B.
V., M. P., D. I. A C., M. I., B. O. -L., împotriva pârâților P.
C. Z., C. Z. PRIN P. .
Pentru a hotărî astfel prima instantă a retinut că prilejuit de efectuarea auditului financiar al contului anual de execuție pe anul 2010, entitatea verificată fiind Primăria comunei Z., Camera de Conturi Bistrița-Năsăud organizată în cadrul Curții de Conturi a României a constatat nereguli și abateri
de la legalitate și regularitate consemnate în Raportul de audit financiar încheiat la data de_ (f. 98 și urm. dosar).
Pentru valorificarea procesului verbal, Camera de Conturi Bistrița-Năsăud a emis Decizia nr. 25/2011 (f. 81 și urm. dosar), prin care a stabilit măsuri de remediere a deficiențelor.
Astfel, s-a reținut că urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că în anul 2009 s-au plătit personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului drepturi salariale care exced prevederilor legale (reclamanții V. M.
, D. I., C. I., B. T., B. V., M. P., D. I. C., M. I., B.
O. -L. având calitatea de funcționarilor publici salariați ai primăriei), după cum urmează: spor de mobilitate în cuantum de 10% acordat personalului care prin natura atribuțiilor de serviciu desfășoară și muncă în teren; spor de 10% pentru personalul care desfășoară lucru sistematic cu publicul; sume pentru ținut vestimentară echivalente unui salariu mediu pe economie; premii în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, în baza dispozițiilor art. 19 din OG nr. 6/2007;
Totodată, s-a mai reținut și că urmare a verificării eșantionului selectat la categoria "Cheltuieli de personal"; s-a constat că în exercițiul bugetar 2010, în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2010 s-au efectuat plăți salariale nelegale ca urmare a includerii în salariul de bază stabilit la data de_ a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare.
În vederea punerii în aplicare a menționatei decizii, pârâtul primar al comunei Z. a emis actul administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, respectiv Dispoziția nr. 608 din_ prin care, la art. 1 alin. 1 și 2 (ce fac obiectul litigiului) s-a dispus că începând cu drepturile aferente lunii noiembrie 2011 se procedează la recuperarea sumelor acordate fără temei legal în anul 2009 prin acordarea sporului de mobilitate, sporului pentru lucrul sistematic cu publicul, sumele pentru ținuta vestimentară și premiile acordate, conform anexei 1, precum și sumele acordate nelegal luderea în salariul de bază stabilit la data de_ a sporului d edispozitiv, conform anexei nr. 2 la dispoziție.
Cercetând din perspectiva legalității actul administrative contestate, instanța a reținut că acestea au fost încheiate cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor prin norme juridice imperative.
Astfel, potrivit art.84 lit. b din Legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, iar conform art.85 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice (…) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei .
Totodată, prin prisma aspectelor de fapt mai sus reținute, a rezultat că la momentul emiterii dispoziției contestate și ulterior la data comunicării acestora reclamanților era stabilit cuantumul sumelor care urma a fi restituită autorității de către funcționari precum și componența acesteia, individualizarea sumelor fiind ușor de urmărit din cuprinsul anexelor și a documentației care a stat la baza emiterii dispoziției de imputare.
În privința susținerilor reclamanților în sensul că sporurile imputate au fost stabilite în baza Acordului colectiv de muncă aprobat prin HCL nr. 8/_, hotărâre ce a primit avizul de legalitate al prefectului, instanța a reținut, pe de o parte, că împrejurarea potrivit cu care, în exercitarea controlului de tutelă administrativă, prefectul județului a apreciat că prevederile acordului colectiv care stabilesc dreptul la încasarea anumitor sporuri ar fi legale nu conduce, în
sine, la concluzia că neatacarea anumitor prevederi consfințește legalitatea acestora.
Aceasta, întrucât posibilitatea conferită prefectului de prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004, dar și de cele ale Legii speciale nr. 340/2004 rep., de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale nu înlătură dreptul celorlalte persoane care se consideră lezate într-un drept subiectiv sau interes legitim prin aceste acte administrative, de a se adresa acelorași instanțe pentru exercitarea controlului de legalitate în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ. Prin urmare, faptul că, în speță, cu privire la conținutul prevederilor acordului colectiv de muncă încheiat de personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din serviciile publice nu a fost declanșat un control judecătoresc ca urmare a exercitării controlului de tutelă nu a împiedicat analiza, pe cale incidentală, asupra legalității acordării sporurilor prevăzute în acordul pe care reclamanțiii înțeleg să-l invoce ca temei al legitimării
acestora de a încasa sumele imputate.
Astfel, tribunalul a reținut în cadrul acestei analize faptul că art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă prevede posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă și pentru salariații
instituțiilor bugetare, cu obligația respectării interdicției negocierii de clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acordului colectiv de muncă de care s-au prevalat reclamanții în acțiunea formulată nu pot produce efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
Prin urmare, în deplin acord cu art. 7 din același act normativ, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Or, drepturile salariale ale funcționarilor publici din instituțiile bugetare se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă.
Ca atare, se impune ca și drepturile salariale sau drepturile asimilate acestora să fie stabilite prin lege, în limite precise, drepturi ce nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi acordate/modificate prin convenții colective.
În acest sens a fost și jurisprudența Curții Constituționale, care statuează asupra competenței exclusive a legiuitorului de a stabili drepturile salariale cuvenite personalului contractual și funcționarilor publici din sistemul bugetar, inclusiv sporurile și adaosurile, prin lege sau prin acte normative cu forță juridică similară legii, respectiv ordonanțe ale Guvernului, simple sau de urgență.
Așadar, consiliile locale pot să încheie cu sindicatele acorduri -în cazul funcționarilor public -, respectiv contracte - în cazul personalului contractual -
,care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dsispoziții legale speciale, în cazul funcționarilor publici OG nr. 6/2007 modificată și completată.
În atare condiții, corect s-a reținut în decizia emisă de Camera de conturi faptul că reprezintă un drepturi bănești suplimentare care exced celor prevăzute
de actele normative specifice de salarizare următoarele: spor de mobilitate în cuantum de 10% acordat personalului care prin natura atribuțiilor de serviciu desfășoară și muncă în teren; spor de 10% pentru personalul care desfășoară lucru sistematic cu publicul; sume pentru ținut vestimentară echivalente unui salariu mediu pe economie; premii în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții.
În privința sporului de dispozitiv inclus în salariul de bază stabilit la data de_, în raportul de audit și în decizia Curții de Conturi s-a confirmat faptul susținut de reclamanți în sensul că prin sentința civilă nr. 30/CA/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâților C. Z. prin primar șiu Consiliuzl local Z. să includă această indemnizație în salariul
lunar și să facă cuvenitele înscriei în carnetul de muncă.
Numai că ulterior pronunțării acestei hotărâri au intervenit modificări ale cadrului legislativ privind remunerarea personalului din sectorul bugetar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 cu aplicabilitate începând de la data de
01 ianuarie 2010, astfel încât, așa cum corect s-a reținut de către Curtea de Conturi, din coroborarea prevederilor art. 22 și 30 din actul normativ menționat, numai sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului, prevăzute în notele din anexele la legea-cadru se introduc în salariul de bază corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, ceea ce nu a fost și cazul sporului de dispozitiv.
Lipsită de temei legal a fost și susținerea reclamanților în sensul că nu ar putea face obiectul recuperării sporul de dispozitiv aferent perioadei anterioare expirăii termenului legal de contestare a dispoziției de imputare, astfel de interdicții nefiind decelate în conținutul prevederilor Legii nr. nr.188/1999.
Prin urmare, prin acordarea nelegală a acestor indemnizații și sporuri au fost încălcate prevederile art. 14(3) și 23(1) din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, sens în care, în mod legal a fost emisă de către pârât dispoziția privind recuperarea acestor sume.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 84 lit. b și 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 a respins, ca nefondată, acțiunea angajaților funcționari publici care, în urma disjungerii operate în cauză, au calitatea d ereclamanți în dosarul prezent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții V. M., D. I., C. I., B. T., B. V., M. P., D. I. A C., M. I. ,
B. O. -L. solicitând
în baza art. 312 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând să se dispună: anularea art.
1 aln. 1 și 2 al dispoziției primarului comunei Z. nr. 608/_ privind punerea în execuție a deciziei nr. 25/_ ; restituirea sumei de 6.945 lei reprezentând cuantumul sporului de dispozitiv imputat în mod ilegal în perioada_ -_ ;plata dobânzii legale, calculate de la data de_ până la data restituirii integrale a sumei susmenționate și obligarea pârâților oponenți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că hotărârea recurată este nelegală, impunându-se casarea acesteia potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În fapt: prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată pentru motivele reținute în considerentele acesteia.
În primul rând instanța a pronunțat această hotărâre fără a ține cont de dispozițiile Legii nr. 84/2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 401/_
. Potrivit textului de lege susmenționat, instanța trebuia să constate că reclamanții sunt exonerați de la plata sumelor stabilite prin dispoziția primarului comunei Z. nr. 608/_ privind punerea în execuție a deciziei nr. 25/_ . Astfel, prin dispoziția susmenționată s-a dispus că începând cu luna noiembrie 2011 să se procedeze la recuperarea "sumelor acordate fără temei legal în anul 2009 angajaților primăriei comunei Z. prin acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 10%, sporului pentru personalul care desfășoară lucrul sistematic cu publicul în cuantum de 10% sumele acordate pentru ținută vestimentară, s.a., sumele acordate prin includerea în salariul de bază stabilit la data de_, a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de
încadrare".
Încă de la început precizează faptul că în ceea ce privește suma de 6.945 lei reprezentând cuantumul sporului de dispozitiv, aceasta a fost imputată în mod ilegal pentru perioada_ -_ deoarece dispoziția primarului nr. 608 le-a fost comunicată doar în data de_ . În mod normal, doar după expirarea termenului legal de 30 de zile în care reclamanții aveau dreptul să formuleze contestație împotriva dispoziției susmenționate, puteau fi operate aceste imputări. Totodată precizează faptul că prin sentința civilă nr. 30/CA/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud - secția comercială și contencios administrativ, devenită irevocabilă pin nerecurare la data de_, s-a dispus obligarea pârâților C. Z. prin P., respectiv Consiliul Local Z. "să includă această indemnizației (indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25%) în salariul lunar și să facă cuvenitele înscrieri în carnetul de muncă". Așadar, includerea în salariul de bază stabilit la data de_ a indemnizației susmenționate nu reprezintă altceva decât aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței civile nr. 30/CA/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, intrată în puterea lucrului judecat și obligatorie a fi îndeplinită de către orice persoană sau autoritate. Nicăieri în cuprinsul acestei hotărâri nu este stabilit că acordarea acestor drepturi salariale se face doar până la un anumit termen, astfel încât dispozitivul hotărârii urmează a se aplica și pe viitor, în caz contrar, hotărârea ar fi lipsită de conținut.
Cu privire la ansamblul dispoziției contestate, arătă faptul că în momentul comunicării acesteia nu a fost anexat raportul Camerei de Conturi Bistrița- Năsăud, care să conțină constatările, concluziile, recomandările cu privire la măsurile ce urmează a fi luate, precum și opinia față de acestea. În acest sens se impune anexarea raportului susmenționat.
Totodată dispoziția contestată nu a fost însoțită de referatul de aprobare și studiului de impact al acesteia, motiv pentru care se impune întocmirea și anexarea lor.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată "contractul colectiv este convenția încheiată între patron (persoana juridică), pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă", iar potrivit art. 7 alin. 2 "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților".
Contractul colectiv de muncă/acordul colectiv al personalului contractual/funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Z. a fost aprobat prin HCL. Cu privire la drepturile de natură salarială considerate ca fiind acordate cu încălcarea dispozițiilor legale în
vigoare, precizăm faptul că acestea respectă contractele/acordurile colective încheiate.
Deoarece, acordul/contractul colectiv de muncă a primit avizul de legalitate din partea Instituției prefectului Bistrița-Năsăud fără ca ulterior să fie atacate în instanța de contencios administrativ și fiscal, consideră că drepturile salariale susmenționate au fost acordate legal.
Drepturile salariale de natura celor susmenționate au fost acordate tuturor angajaților din cadrul primăriilor aflate pe raza județului Bistrița-Năsăud încă din anul 2006. În această situației, consideră că prin neacordarea acestor drepturi salariale s-ar fi produs o discriminare față de angajații primăriei Z. .
Referitor la natura sporurilor, primelor sau indemnizațiilor stabilite prin acordul/contractul colectiv de muncă, aprobate prin hotărârile arătate și apreciate ca fiind nelegal acordate, este de reținut faptul că negocierea clauzelor acestor acte a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010.În această situație analiza legalității sporurilor, primelor sau indemnizațiilor stabilite prin acordul/contractul colectiv de muncă, nu poate avea loc prin prisma dispozițiilor instituite de aceste reglementări ulterioare. Față de aceste aspecte, apreciază că negocierea și înscrierea în acordul/contractul colectiv de muncă încheiate de funcționarii publici/personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului, a drepturilor salariale de natura sporurilor, primelor sau indemnizațiilor respective s-a făcut în scopul declarat prin încheierea acestor acte, acela de a asigura în condiții de legalitate prestarea unor servicii publice în mod profesionist, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor. Aceste măsuri au fost destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, pentru asigurarea sănătății, securității muncii și a perfecționării profesionale conform dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 22 din HG nr. 833/2007.
În concluzie, apreciază că sumele achitate funcționarilor publici/personalului contractual nu reprezintă cheltuieli din bugetul local ce nu întrunesc condiții legale și prin urmare nu reprezintă un prejudiciu, în sensul dispozițiilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările ulterioare.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
Motivul de recurs vizind incidenta in speta a Legii 84/2012 este in speta nefondat .Astfel obiectul prezentului litigiu consta in verificarea legalitatii unui act administrativ emis cu mult inainte de aparitia Legii 84/2012 respectiv dispozitia emisa de paratul de randul 1 la data de_ sub nr. 608 si restituirea unor sume retinute reclamantilor in perioada_ -_ cu dobanda legala .
Legalitatea unui act administrativ se analizeaza in raport de dispozitiile legale existente la data emiterii lui si ca atare la baza verificarii acestei legalitati nu poate sta un act normativ intrat in vigoare ulterior emiterii actului atacat in speta .
Imprejurarea ca prin aceasta lege reclamantii ar fi exonerati de plata sumelor stabilite prin actul atacat in speta este un aspect ce tine de punerea in executare a dispozitiei nr. 608/2011 si nu un aspect ce tine de legalitatea aceluiasi act .
In ceea ce priveste petitele 2 si 3 Legea 84/2012 prevede in mod expres in art. 2 alin. 2 ca sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. 1, nu se restituie.
In consecinta intrarea in vigoare a Legii 84/2012 nu poate duce la admiterea nici unuia din capetele cererii de chemare in judecata .
In ce priveste motivul de recurs vizind retinerea ilegala a sumei solicitate a fi restituite prin petitul 2 anterior expirarii termenului legal de contestare de 30 de zile,acest motiv de recurs privit strict prin prisma modului in care a fost formulat este nefondat .Astfel actul administrativ are prin natura sa caracter executoriu partea interesata putind obtine suspendarea executarii sale in conditiile art. 14,15 din Legea 554/2004 .Ca atare pentru punerea sa in executare nu este necesara expirarea termenului legal in care poate fi atacat, nici Legea 554/2004 si nici legea speciala reprezentata de Legea 188/1999 necuprinzand vreo prevedere expresa in acest sens .In lipsa unei prevederi exprese derogatorii se aplica principiul de drept comun in sensul ca actul administrativ are caracter executoriu de la data emiterii sale .
In ce priveste motivul de recurs in sensul ca sporul de dispozitiv a fost stabilit prin sentinta civila nr. 30/CA/2008 a Tribunalului Bistrita Nasaud si ca acordarea acestuia in anul 2010 nu este altceva decit o aplicare a acestei hotarari judecatoresti acest motiv de recurs este nefondat .Astfel hotararea judecatoreasca sus mentionata a fost pronuntata in temeiul unor anumite acte normative .
Incepind cu anul 2010 salarizarea functionarilor publici s-a realizat prin Legea 330/2009 care in art. 1,3,22, si 30 a prevazut urmatoarele :
Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
S. ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii;c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare;
Sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege.
Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Din interpretarea coroborata a tuturor acestor texte de lege rezulta ca incepind cu anul 2010 orice drept salarial poate fi acordat functionarilor publici doar daca este prevazut de Legea 330/2009 si ca aceste drpeturi salariale inclusive sporurile pot fi acordate doar daca sunt prevazute prin acte normative
.Totodata diversele drepturi salariale recunoscute prin hotarari judecatoresti si care nu se regasesc in reglementarea nou adoptata au fost luate in considerare la stablirea unui nivel acceptabil al salariului de baza sau a indemnizatiei lunare de incadrare.
Sporul de dispozitiv incepind cu anul 2010 nu este prevazut de lege ceea ce inseamna ca el nu mai poate fi acordat, iar imprejurarea ca anterior a fost
acordat printr-o hotarare judecatoreasca a fost avut in vedere de legiuitor la un nivel acceptat la stabilirea salariului de baza sau a indemnizatiei lunare de incadrare.
In ce priveste necesitatea anexarii raportului Camerei Curtii de Conturi ,a referatului de aprobare si a studiului de impact aceste aspecte nu atrag nulitatea actului atacat si nici nu sunt invocate in acest sens .
Dispozitia atacata in speta a avut la baza raportul Camerei Curtii de Conturi Bistrita Nasaud inregistat la parat sub nr. 3160 la data de_ si in care sunt descrise deficientele constatate cu privire la angajarea ,lichidarea ,ordonantarea si plata cheltuielilor de personal in anul 2010 (punctul 11) stablindu-se ca si masura obligatia ordonatorului principal de credite de a recupera sumele platite ilegal prin angajarea raspunderii patrimoniale(f. 81-95 dosar fond ).La data de_ s-a intocmit si referatul de punere in aplicare a acestei decizii ,referat ce a stat la baza dispozitiei atacate in speta
Imprejurarea ca in speta contractul colectiv de munca aprobat prin hotarare de consiliu local si in care s-a prevazut acordarea acestui spor de dispozitiv nu a fost atacat in fata instantei de contencios administrativ si a primit avizul de legalitate din partea Prefectului Judetului Bistrita Nasaud este irelevant in speta intrucit in masura in care el este afectat de o cauza de nulitate absoluta aceasta nulitate absoluta nu este acoperita de nici unul din aspectele sus mentionate .
Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă in forma in care se prezenta si la data incheierii contractului colectiv de munca din speta prevede posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, cu obligația respectării interdicției negocierii de clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acordului colectiv de muncă de care s-au prevalat reclamanții în acțiunea formulată nu pot produce efectele preconizate prin demersul judiciar din speta întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
Prin urmare, în deplin acord cu art. 7 din același act normativ, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Drepturile salariale ale funcționarilor publici din instituțiile bugetare se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă.
Ca atare, se impune ca și drepturile salariale sau drepturile asimilate acestora să fie stabilite prin lege, în limite precise, drepturi ce nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi acordate/modificate prin convenții colective.
In consecinta consiliile locale pot să încheie cu sindicatele acorduri -în cazul funcționarilor public care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale in speta OG 6/2007.
Rezulta asadar ca in speta contractul colectiv de munca de care se prevaleaza reclamantii incalca dispozitiile legale imperative sus mentionate fiind astfel lovit de nulitate absoluta .
Devin astfel incidente si dispozitiile art. 10 din OUG 1/2010 aplicabil pentru anul 2010 in privinta salarizarii personalului bugetar conform caruia in conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
In concluzie sporul de dispozitiv din speta a fost stabilit in baza unui contract colectiv de munca ce incalca reglementarile legale in vigoare la data incheierii sale si totodata excedeaza prevederilor Legii 330/2009, acest spor nefiind reglementat in anexele acestei legi asa cum s-a aratat mai sus si ca atare el nu putea fi acordat in anul 2010, prin plata acestuia realizindu-se cheltuieli din bugetul local ce nu intrunesc conditiile legale .
Masurile destinate imbunatatirii conditiilor de munca ,pentru asigurarea sanatatii ,securitatii muncii si perfectionarii profesionale vizate de art. 71 din Legea 188/1999 si art. 22 din HG 833/2007 vizeaza masuri pozitive ale institutiilor publice in acest sens excluzand masurile ce vizeaza acordarea sumelor de bani in acest sens .
Avand in vedere considerentele mai sus expuse Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții V. | M. | , D. | I., C. I., B. | |
T. | , B. V., M. P., D. I. A C., M. | I., B. | O. | -L., împotriva |
sentinței civile nr. 2738 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
V. G. | A. | A. | M. | S. | L. | R. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: A. P. M.
