Decizia civilă nr. 622/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 622/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător M. B. Grefier S. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. J. împotriva sentinței civile nr.1972 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta intimată P. A. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1972 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins excepția inadmisibilității invocată de DGFP S. în nume propriu și în numele A.F.P. J. .
S-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei D.G.F.P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
S-a admis acțiunea reclamantei P. A. M. și s-a dispus restituirea de către pârâta AFP J. a sumei de 4410 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală de la data plății acesteia -_, până la achitarea efectivă.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantului de anulare a Deciziei nr.
214/2011 a D.G.F.P. S. .
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
, pe care a obligat-o la restituirea către A. F. P. J. a sumei de 4410 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele: excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și
chemata în garanție, aceasta nu poate fi primită, deoarece actele menționate în petit nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr.544/2004.
Conform art.8 din același act normativ, in materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamanta a achitat suma de 4410 lei, cu titlu de taxă de poluare la
Trezoreria J., aspect dovedit prin chitanța Seria TS5 Nr.1946550/0_ . La data de_ a solicitat restituirea taxei de poluare, cererea sa fiind respinsă, sens în care a contestat decizia de refuz nr.9953/_ .Urmare acestei contestații prin adresa nr.15776/_ a AFP Z. i s-a comunicat Decizia nr.214/_, prin care a fost respinsă contestația formulată pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este
obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul a subliniat, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care a admis-o, pârâta a fost obligată să restituie suma solicitată, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data plății acestei sumei până la achitarea efectivă.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către AFP J., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Chiar chitanța prin care reclamantul a achitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul Administrației F. pentru M. .
Cererea de anulare a Deciziei nr.214/_ s-a respins, constatându-se că în mod temeinic a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva adresei nr.9953//_ .
Analizând legalitatea acesteia, instanța a constatat că această contestație împotriva Deciziei de restituire nr.9953 emisă de către AFP J. a fost
înregistrată la AFP J. sub nr.12649/_ și a fost semnată de către contestatoare.
Conform dispozițiilor art. 207 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare se prevede că ,,Termenul de depunere al contestației 1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii";.
Pct. 3.10 prevede ,,Dispozițiile privind termenele din codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător astfel: ,,Termenul de depunere a
contestației se calculează pe zile libere, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul";.
Astfel se poate reține că termenul de depunere al contestației prevăzut de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare are caracter imperativ și începe să curgă de la data de_ data emiterii și comunicării Deciziei de restituire a sumelor de la bugetul de stat nr.9953 fiind data de_ .
Întrucât contestatoarea nu a respectat condițiile procedurale referitoare la termenul de depunere a contestației aceasta a decăzut din dreptul de a i se soluționa pe fond contestația, astfel că în mod întemeiat a fost respinsă contestația acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. J.
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
A mai precizat pârâta că instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, deși instanța de contencios-administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice.
Cum decizia de calcul a taxei pe poluare a rămas definitivă nefiind exercitată procedura administrativ-fiscală, iar în lipsa anulării deciziei de calcula de către instanța de judecată, pârâta apreciază că nu poate fi restituită taxa pe poluare. În ceea ce privește adresa emisă de către A.F.P., pârâtă susține că aceasta nu este un act administrativ fiscal potrivit art. 41 C.pr.fiscală, astfel că nu poate fi cenzurat de către instanța neîntrunind caracteristicile prev. de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzii, pârâta consideră că în mod neîntemeiat a fost admis, deoarece taxa de poluare a fost reținută în temeiul unui act normativ în vigoare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
In cererea de chemare in judecata reclamantul invoca nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza taxa pe poluare asa cum s-a statuat prin hotararea CJUE din cauza Tatu .
Pentru a sustine si dovedi incidenta in speta a dreptului Uniunii Europene in motivarea actiunii reclamanta arata ca a cumparat autovehiculul din Comunitatea Europeana .
Verificind actele depuse de catre reclamanta in dovedirea actiunii in fata instantei de fond -f.8,9 din aceste acte nu rezulta ca autovehiculul din speta anterior cumpararii si inmatricularii in Romania era inmatriculat intr-o tara UE.In recurs reclamanta intimata a fost citata cu mentiunea de a depune aceste acte fara a se conforma insa solicitarilor instantei.
Prin hotararea CJUE pronuntata in cauza Tatu s-a statuat ca articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din considerentele acestei hotarari rezulta ca prin vehicul de ocazie de pe piata nationala se intelege un autovehicul deja inmatriculat in Romania .Ca atare produsele similare ce provin din celelalte tari membre trebuie sa fie in aceeasi situatie respectiv sa fie inmatriculate intr-un stat membru UE .Aceste aspect poate fi dovedit exclusiv cu certificatul de inmatriculare sau cartea de identitate a autovehiculului si nu cu actele mai sus mentionate .
In aceste conditii in speta nu rezulta ca autovehiculul cumparat de catre reclamanta a fost anterior inmatriculat in UE si astfel el nu intra sub incidenta art. 110 TFUE asa cum acest text de lege a fost interpretat in hotararea CJUE din cauza Tatu neputindu-se retine in speta incalcarea art. 110 TFUE..
În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ se va admite recursul declarat de pârâta, si se va modifica în întregime sentinta atacata în sensul că se va respinge acțiunea si cererea de chemare in garantie .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. J. împotriva sentinței civile nr.1972 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, M. B. |
Grefier, S. G. |
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: N. C. C.
