Decizia civilă nr. 6368/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6368/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurenții-reclamanți C. V., C. E. și recurentul- intervenient în nume propriu B. V., împotriva sentinței civile nr. 10538 din data de 12 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. _
, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. C. - N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10538/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a respins acțiunea exercitată de reclamanții C. V. și C.
E., în contradictoriu cu P. M. C. -N. și intervenientul B. V., ca neîntemeiată.
S-a respins solicitarea intervenientului B. V. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că pârâtul P. M. C. -N. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_, sub nr._, reclamanții C. V. și C. E. au solicitat instanței de judecat obligarea pârâtului P. municipiului C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu autorizația de construire nr. 1910/_ - Casă familială cu regimul de înălțime D+PE+M.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în mun. C. - N., str. C. nr. 38 E, jud. C. și că la data de_ le-a fost eliberat de către P. municipiului C. -N. Certificatul de urbanism nr. 4108, în care se specifica regimul juridic, regimul economic și regimul tehnic al imobilului și se indica unitatea teritorială de referință a acestuia UTR=L3a și procentul maxim admis de ocupare al terenului, POT max=35%. În baza actelor depuse și a avizelor obținute, la data de_, P. municipiului C. -N. le-a
eliberat Autorizația de construire nr. 1910/_, conform căreia reclamanții au fost autorizați să execute lucrările de construire pentru Casă familială cu regimul de înălțime D+PE+M.
Cu toate acestea, vecinul reclamanților, B. V., a promovat la Judecătoria Cluj-Napoca o acțiune, înregistrată sub nr. 11374/_, prin care a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții și cu P. M. C. N., anularea Autorizației de construire nr. 1910/_ .
În timpul derulării procesului, la cererea Serviciului juridic al Primăriei C.
N., s-a emis, la data de_, Nota Interna nr. 75020/1339/303 a Direcției Urbanism - Serviciul Autorizări Construcții în care se arată că autorizația de construire atacată a fost eliberată conform legislației în vigoare și că POT maxim admis de 35 % poate fi depășit cu 10 %, derogare care a fost dată în baza Avizului de Principiu nr. 3281/431/_ al Comisiei pentru urbanism și amenajare a teritoriului.
Cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Alba care, prin Decizia nr. 2406/CA/_ pronunțată în recurs, a dispus irevocabil anularea Autorizației de construire nr. 1910/_ .
Ca urmare a anulării autorizației de construire, B. V. a formulat o noua cerere de chemare în judecata având ca obiect demolarea construcției ridicate de reclamanți, cauză ce a fost strămutată la Judecătoria Făgăraș și înregistrată sub nr._, cu termen de judecată la_ .
Având în vedere toate aceste aspecte, reclamanții au înregistrat la Primăria M. C. -N. cererea nr. 16139/432/_ prin care au solicitat eliberarea Autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu AC nr. 1910-_ -Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
La data de_, li s-a comunicat răspunsul P. ui mun. C. -N. la cererea depusă, răspuns in cuprinsul căruia se arată următoarele:
1.) Se va completa dosarul cu decizia de impunere emisă de Direcția de Taxe și Impozite,
2.) Nu se respectă regimul tehnic pentru UTR=L3a,
3.) Conform OUG nr. 7/2011 art. 56, începând cu_ nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.
Împotriva răspunsului de mai sus, reclamanții au formulat plângere prealabilă înregistrată la Primăria municipiului C. -N. la data de_ sub nr. 65766/22 si au solicitat revocarea răspunsului P. ui mun. C. -N. emis la data de_ în dosar nr._ și, pe cale de consecință, admiterea cererii cu nr._ și eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu A.C. nr. 1910-_ - Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M, cu motivarea că îndeplineau toate condițiile cerute de lege pentru reautorizarea construcției ridicate.
La data de_ li s-a comunicat răspunsul P. ui municipiului C. -N. la plângerea prealabilă formulată, prin care s-a menținut punctul de vedere exprimat la data de_, în sensul că "argumentele cu referire la condițiile emiterii autorizației în anul 2002 nu mai sunt în vigoare în anul 2012".
Cu privire la condițiile impuse pentru emiterea Autorizației 1910-_ de către P. municipiului C. -N. în răspunsul din_, reclamanții au învederat instanței că au depus la registratura Primăriei C. -N. o cerere de plata a impozitelor locale pentru construcția casa familială și, pe cale de consecință, au solicitat eliberarea deciziei de impunere de către Direcția de Taxe și Impozite pentru a putea fi depusă la dosarul nr. 16139/432/_, iar, în
ceea ce privește regimul tehnic pentru unitatea constructivă - casă familială UTR
= L3a, reclamanții au arătat că certificatul de urbanism nr. 4108/_ prevede pentru acest regim tehnic un POT max = 35 % însă, potrivit Avizului de Principiu nr. 3281/431/_ al Comisiei pentru urbanism și amenajare a teritoriului, au beneficiat de derogarea de 10% de la POT-ul prevăzut în C.U. astfel încât, la momentul edificării construcției, au respectat cerințele impuse de lege și de Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. în vigoare la data emiterii autorizației de construire, respectiv cele privind regimul tehnic al construcției. Faptul că această derogare de la POT max. s-a aplicat reclamanților rezultă și din Nota Interna nr. 75020/1339/303, prin care Direcția Urbanism - Serviciul Autorizări Construcții a comunicat faptul că " autorizația de construire nr. 1910-_ a fost eliberată conform legislației în vigoare, cu următoarele precizări:
P.O.T. max= 35% ce poate fi depășit conform H.C.L. cu 10%, Avizul sanitar nr._ /_ -necondiționat, Retragerea construcției față de limita de proprietate este de 0,50 m
Conform planului de situație proiectat-iar pe latura clădirii unde se realizează aerisirea naturală a băilor este prevăzut un intrând de 1,40 ml, asigurându-se astfel distanța conform Codului civil pentru astfel de situații, din datele prezentate în documentația autorizată la data de_ s-a constatat că documentația a îndeplinit condițiile impuse de regulamentul R.U.G. și impuse de P.U.G.". De asemenea, la data emiterii Certificatului de urbanism era în vigoare și Avizul de principiu emis de Consiliul local al mun. C. -N. la data de_, care constituie o normă de derogare de la prevederile Regulamentului General de Urbanism și astfel, autorizația de construire a fost emisă de autorități atât în baza certificatului de urbanism cât și în baza acestei derogări.
În ce privește prevederile art. 56 indice 1 din O.U.G. 7/2011, în sensul că începând cu_ nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire, reclamanții au arătat că, în opinia lor, aceste dispoziții nu se aplică cererii lor.
Reclamanții au arătat că au edificat imobilul în proporție de 95% până în anul 2006, în baza autorizație de construire nr. 1910/_, valabilă până la data de_, deci au deținut o autorizație de construire valabilă și că au respectat întru totul prevederile acesteia, lucru constatat de Primăria Cluj- Napoca și de către Inspectoratul de Stat în Construcții cu ocazia numeroaselor controale efectuate.
De asemenea, reclamanții au învederat instanței că practica judiciară în domeniu este în sensul reautorizării construcțiilor și nu în sensul demolării acestora.
În drept, cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 554/2004, ale Legii 50/1991, ale Legii 1430/2005, Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului și protocoalelor adiționale ale acesteia și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
La data de_, pârâtul P. municipiului C. -N. a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că discuțiile referitoare la legalitatea autorizației de construire 1910, incluzând toate aspectele de ordin tehnico-urbanistic, s-au purtat cu ocazia judecării dosarului în care a fost anulată autorizația de construire. Rezultă că instanțele judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat faptul că autorizația emisă și imobilul edificat nu se conformau regulilor prevăzute de lege în materie. În acest sens, pârâtul a apreciat că reclamanții nu pot să invoce aceleași aspecte de ordin tehnic (ce au fost amendate irevocabil de
către instanțele judecătorești) în susținerea unei cereri de emitere a unei autorizații de construire pentru același imobil în anul 2012.
De asemenea, pârâtul a arătat că avizul de principiu nr. 3281/_ nu mai este în vigoare în anul 2012, astfel că el nu mai poate fi aplicat. Emiterea acestui aviz general a fost consecința disfuncționalităților existente la nivel de administrație locală în perioada respectivă (2001-2004), motivat de conflictele ce au existat între autoritatea locală legislativă și autoritatea locală executivă. Având în vedere că a existat o perioadă în care Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism nu s-a mai întrunit din diverse motive și pentru a nu conduce la blocarea activității de construire pe importante zone din municipiul C.
-N., s-a luat decizia la acea vreme de emitere a unui aviz general derogator care să permită persoanelor interesate edificarea de imobile și cu depășirea, într-un procent controlat, a indicilor urbanistici stabiliți prin documentațiile de urbanism în vigoare. Acest aviz derogator nu se mai aplică, Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism funcționând în condiții bune în prezent, analizând și avizând individual fiecare solicitare concretă.
In ceea ce privește discuția pe marginea art. 561 din Legea nr. 350/2001, pârâtul a arăta că, potrivit acestui text de lege "Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire."
Pârâtul a apreciat că aceste dispoziții sunt aplicabile situației reclamanților, deoarece anularea actului administrativ (în speță AC nr. 1910/2002) se traduce în desființarea și încetarea efectelor acestuia. Practic, actul administrativ nu mai există de la data anulării lui de către instanțele de judecată. Prin urmare, lipsa actului administrativ de autorizare are ca efect scoaterea din sfera legalității a imobilului ce a fost edificat. Cu alte cuvinte, în prezent, având în vedere hotărârile judecătorești anterioare ce au fost pronunțate, construcția este edificată fără autorizație de construire.
La data de_, numitul B. V. a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanței o cerere de intervenție priu, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamanți.
În cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri.
A mai reținut tribunalul că prin autorizația de construire nr. 1910/_ emisă de P. municipiului C. -N. în favoarea numiților C. V. și C.
E., reclamanți în cauza de față, s-a autorizat executarea lucrărilor de construire a unei locuințe D+P+E+M în C. -N., str. C., nr. 38E1, județul C. .
Prin decizia irevocabilă nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba-Iulia (f. 41-49), s-a anulat autorizația de construire nr. 1910/_ emisă de P. municipiului C. -N. .
În cuprinsul acestei decizii s-a reținut că în certificatul de urbanism nr. 4108/_, care a stat la baza emiterii autorizației de construire, s-a menționat un procent de ocupare a terenului (POT) maxim de 35% și un coeficient de utilizare a terenului (CUT) de 0,9 ADC la P+2E și s-a prevăzut obligația de retragere a construcției față de proprietățile vecine, astfel: față de una dintre limitele laterale cu minim 3 m, iar față de limita posterioară cu minim 5 m.
În decizie s-a arătat că autorizația de construire nu respectă certificatul de urbanism în ceea ce privește procentul de ocupare a terenului, din documentația tehnică care a stat la baza emiterii autorizației de construire rezultând un procent de ocupare a terenului de 40,1%, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că, în fapt, procentul de ocupare a terenului este de 51%. Sub aspectul respectării obligației de retragere a construcției față de
limitele laterale cu minim 3 m, instanța a reținut că documentația tehnică PAC prevede o distanță față de limita de proprietate a vecinului, intervenient în cauza de față, de 0,50 m, în fapt aceasta variind între 0,45 m la fațada principală și 0,42 m la fațada posterioară.
În cauza de față, reclamanții C. V. și C. E. solicită obligarea pârâtului P. M. C. -N. să elibereze autorizația de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu autorizația nr. 1910/_ - casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M. În motivare, reclamanții arată că se solicită eliberarea acestei autorizații pentru continuarea lucrărilor începute în anul 2002 care au fost finalizate în proporție de 95%.
Din conținutul celor susținute de reclamanți prin demersul inițiat, se observă că cererea acestora se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a elibera autorizația de construire, refuz prin care li s-ar fi adus o vătămare într-un drept recunoscut de lege.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană ce se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrative sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor menționate, întrucât refuzul pârâtului P. municipiului C. -N. nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului.
Astfel, s-a reținut că, potrivit Legii nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcție este permisă numai în baza autorizației de construire ce se eliberează în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii, a cerințelor impuse prin certificatul de urbanism, precum și a avizelor și acordurilor exprimate.
Cu alte cuvinte, lucrările nu se pot efectua mai înainte de autorizare, iar autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția de a fi respectate legea, actelor normative adoptate de entitățile locale în materie, dar și autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri pronunțate în litigiile în care autoritatea emitentă a autorizației de construire este parte.
Din această ultimă perspectivă, potrivit art. 56 indice 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, articol introdus prin OUG nr. 7/2011, nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.
Astfel cum s-a reținut în doctrină, anularea actelor administrative este operațiunea juridică prin care organul competent face ca efectele actelor administrative să fie desființate pentru motive de nelegalitate care au existat la data emiterii sau adoptării acestora. Totodată, potrivit doctrinei relevante în materia nulității, efectele sancțiunii nulității sunt guvernate de principiul
retroactivității, în sensul că efectele nulității se produc din momentul încheierii actului juridic.
Ori, având în vedere împrejurarea că autorizația de construire nr. 1910/_ emisă de P. municipiului C. -N. a fost anulată prin decizia irevocabilă nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, se constată că acest act administrativ a fost lipsit de toate efectele sale încă de la data emiterii, astfel că instanța reține că nu sunt întemeiate susținerile reclamanților în sensul că, în perioada anterioară anulării acesteia, aceștia au construit imobilul în baza unei autorizații de construire legale.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 56 indice 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, precitate, care interzic intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire, aceste dispoziții legale legitimând refuzul instituției pârâte de a elibera o nouă autorizație de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive.
A accepta alegațiile reclamanților în sensul că efectele autorizației de construire au rămas în vigoare, în ciuda anulării actului administrativ care le-a produs, ar însemna încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei irevocabile nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba-Iulia.
Legat de refuz, susțin reclamanții că este nejustificat din perspectiva că lucrările respective sunt finalizate în proporție de 95% iar intenția acestora este de a edifica și restul construcției de 5%, sens în care au făcut demersurile pentru obținerea unei noi autorizații de construire.
Asupra acestui aspect, tribunalul a reținut că o atare alegație nu poate fi susținută, întrucât intrarea în legalitate, ceea ce de fapt urmăresc reclamanții, impune întocmirea unor documentații cu respectarea legii, a normelor și actelor normative speciale, ceea ce însă nu înseamnă doar întocmirea de documente și solicitarea autorizației, ci aceasta presupune desființarea celor edificate sau a părților din construcție ridicate cu nerespectarea cerințelor impuse de lege, de acte cu caracter normativ adoptate de deliberativul local, precum și a documentației ce a stat la baza autorizației de construire.
A accepta punctul de vedere al reclamanților sub acest din urmă aspect, înseamnă a permite efectuarea de construcții cu nerespectarea regulamentelor și a normelor în materie de construcții și în condițiile creării unei situații favorabile față de alți cetățeni cărora li se impune și nu li se permite efectuarea de construcții decât cu respectarea actelor normative în materie, ceea ce nu este permis.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea exercitată de reclamanții C. V. și C. E. în contradictoriu cu P. M. C. -N. și intervenientul B. V., ca neîntemeiată.
Cât privește solicitarea intervenientului B. V. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că intervenția acestuia în prezentul litigiu s-a realizat voluntar, iar la termenul de judecată în care s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a intervenției, cererea principală ce a făcut obiectul prezentei cauze a fost soluționată, astfel că se constată că reclamanții nu au determinat în nici un mod intervenientul să facă cheltuieli de judecată. Simplul fapt că o parte cade în pretenții nu înseamnă, automat, că se află în culpa procesuală vizată de art. 274 alin. 1 C. proc. civ., pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că se impune respingerea cererii intervenientului în acest sens.
Totodată, în aplicarea art. 274 C.pr.civ., s-a luat act că pârâtul P. M.
C. -N. nu a solicitat obligarea reclamanților căzuți în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenientul în nume propriu B. V. și reclamanții C. V. și C. E. .
Prin recursul formulat, intervenientul B. V. a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a hotărârii atacate - in sensul obligării reclamanților fam. C. V. si C. E. la plata cheltuielilor de judecata.
Hotărârea atacata este nelegala - in parte - in ceea ce privește respingerea cererii intervenientului pentru acordarea cheltuielilor de judecata, onorariu avocațial.
Nelegalitatea hotărârii consta in încălcarea disp.art.274 si urm. C.pr.civ. care nu fac distincțiile si excepțiile pe baza cărora instanța de fond a considerat ca reclamanții - intimați fam. C. I. si E. - desi au căzut in pretenții, nu ar datora cheltuielile de judecata ocazionate cu prezentul proces către intervenient.
Ca o justificare suplimentara a soluției este si atitudinea P. ui M.
C. N. care nu ar fi solicitat obligarea la cheltuieli de judecata - fara a mai verifica care ar fi acestea - daca efectiv au existat astfel de cheltuieli ce sa nu fie cuprinse in bugetul instituției.
Hotărârea este nelegala - si sub acest aspect si netemeinica - in condițiile in care se afirma ca intervenția s-ar fi realizat voluntar iar la termenul de judecata in care s-a pus in discuție admisibilitatea acesteia - cauza a si fost judecata in fond.
Reținerile din considerente sunt eronate.
Intervenția a fost formulata la prima zi de înfățișare -_ - iar reclamanții au cerut termen pentru studiul intervenției.
La următorul termen aceștia au declarat ca se opun intervenției formulate
- iar intervenția a fost admisa in principiu prin încheierea din_ .
Este adevărat ca la același termen -_ - in lipsa altor cereri, s-a acordat si cuvântul in fond - cu amânarea pronunțării - dar este eronata reținerea ca intervenția s-ar fi formulat la termenul la care părțile - inclusiv intervenientul, a depus concluzii in fond.
Dar si in aceasta situație, prin intervenție intervenientul și-a apărat interesele si invocând in esența argumentele reținute de instanța in motivarea hotărârii - prin admiterea acestei cereri in opoziție cu reclamanții - are dreptul la cheltuielile de judecata ocazionate.
Exercitând un drept legal recunoscut de lege nu se poate face distincție in tratamentul legal privind acordarea cheltuielilor de judecata pe criteriul ca aceasta intervenție s-ar fi formulat voluntar.
Toate intervențiile - art.49 C.pr.civ., in procesele purtate intre alte persoane sunt voluntare: " Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmează intre alte persoane".-
Dispozițiile legale in materie - art. 274 - 277 C.pr.civ. nu lasă la latitudinea judecătorului acordarea sau nu a cheltuielilor de judecata ci obliga la plata acestora: "Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile d e judecata".
Pe de alta parte reglementarea nu face nici o distincție intre calitatea procesuala a pârtii care cere aceste cheltuieli - reclamant, parat, intervenient, chemat in garanție etc. Unde legea nu face distincție, judecătorul nu poate la rândul lui sa facă deosebiri de aceasta natura.
Prin propriul recurs, reclamanții C. V. și C. E. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-au învederat că reclamanții, în calitate de proprietari ai parcelelor de teren situate în municipiul C. -N., str. C., nr. 38E, înscris în CE 119678/A, 1. C., nr. topografic 12903/2/3/_
3/2/3/_ 3/2/3/2/4, au înregistrat la Primăria M. C. -N. cererea nr. 16139/432/_ prin care au solicitat eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu
nr. 1910-_ - Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
La data de_ li s-a comunicat răspunsul P. ui mun. C. -N. la cererea reclamanților, răspuns in cuprinsul căruia se arată următoarele:
Se va completa dosarul cu decizia de impunere emisă de Direcția de Taxe și Impozite,
Nu se respectă regimul tehnic pentru UTR=L3a, 1910/2002, astfel actul administrativ fiind lipsit de toate efectele sale încă de la momentul emiterii.
Cu toate acestea, reclamanții învederează instanței faptul că imobilul nu a fost edificat fără autorizație de construire. Astfel, ulterior dobândirii tuturor actelor necesare construcției a început edificarea acesteia în mod legal.
Reclamanții sunt în situația în care au început în anul 2002 edificarea unei construcții pe baza unor acte legale emise de autoritățile administrative competente, pentru ca în anul 2010 printr-o decizie irevocabilă acesta autorizație să se anuleze. Cu toate acestea, acesta construcție există faptic așa cum aceasta a fost edificată în anul 2002, respectiv fiind finalizată în proporție de 95 %.
Dacă ar accepta faptul că efectele anulării autorizație de construire operează retroactiv de la data emiterii acesteia și că acesta se desființează ca și când aceasta nu ar fi existat vreodată, ar însemna să accepte că se află în situația acelor persoane care au început construirea unui imobil fără a avea documentația PAC și fără a avea autorizație de construire, ceea ce este vădit discriminatoriu și nelegal.
În primul rând, se arată că la data de_, P. mun. C. -N. a eliberat Certificatul de Urbanism nr. 4108/_, iar ulterior, la data de_ ,
mun. C. -N. a eliberat autorizația de construire nr. 1910/_ .
În baza acestor documente reclamanții au fost autorizați să execute lucrările de construire pentru Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
Reclamanții au început lucrările la imobilul casă familială in anul 2002 și au finalizat lucrările in proporție de 95% până în anul 2006, iar în prezent casa are interiorul locuibil, doar exteriorul fiind netencuit.
Pentru realizarea tuturor acestor lucrări, reclamanții au avut o autorizație de construire valabilă emisă la data_ pe o perioadă de 36 de luni și prelungită la data de_ până la data de_ .
Astfel, reclamanții nu se încadrează în prevederile tezei întâi a art. 56 indice 1 din OUG 7/2011, deoarece construcția a fost ridicată în baza unei autorizații valabile care respecta legislația în vigoare la data emiterii ei.
În al doilea rând, construcția edificată respectă in totalitate prevederile Autorizației de construire nr. 1910/_ .
De altfel, acest aspect nu a fost niciodată contestat de către P. municipiului C. -N. sau de către Inspectoratul de Stat în Construcții.
Pe parcursul ridicării construcției reclamanții s-au încadrat în cele menționate în autorizația de construcție și în documentația PAC anexată.
- Conform OUG nr. 7/2011 art. 56, începând cu_ nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.
Împotriva răspunsului de mai sus, reclamanții au formulat o plângere prealabilă la Primăria M. C. -N., iar răspunsul P. ui C. -N. a fost în sensul că își menține punctul de vedere exprimat la dat de_, respectiv că " argumentele reclamanților cu referire la condițiile emiterii autorizației în anul 2002, nu mai sunt în vigoare în anul 2012.".
Astfel, au formulat cererea de chemare în judecată solicitând instanței obligarea P. ui M. C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu A.C. nr. 1910-_ - Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
Prin Sentința Civilă nr. 10538/_ pronunțată de Tribunalul Cluj acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
In motivarea hotărârii, se retine că autorizația de construire nr. 1910/_ a fost anulată prin decizia irevocabilă nr. 2406/CA/ a Curții de Apel Alba, decizie care are autoritate de lucru judecat. Prin urmare, s-a considerat că autorizația de construire menționată a fost lipsită de efectele sale încă de la data emiterii.
Instanța de fond arătă că în speță nu poate fi reținută incidența dispozițiilor privitoare la refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, întrucât refuzul P. ui M. C. -N. nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului, în sensul legii, excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
Hotărârea instanței de fond este nelegală.
În mod greșit, arată recurenții reclamanți, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile refuzului de a soluționa o cerere întrucât refuzul intimatului nu a fost rezultatul excesului de putere în sensul legii.
Lucrările de construire la imobilul din litigiu au fost demarate din anul 2002, moment în care s-a obținut și autorizația de construire nr. 1910/2002. Această autorizație de construire a fost emisă în mod legal cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare la acel moment. Până în anul 2006, reclamanții au efectuat lucrările de construire la acest imobil în proporție de 95%, stopând aceste lucrări datorită litigiilor intentate de B. V. .
Prin Decizia 2406/CA/2010, Curtea de Apel Alba a dispus irevocabil anularea AC nr.
Acest fapt a fost constatat de nenumărate ori atât de către Inspectoratul de Stat în Construcții, cât și de Direcția de Control - Serviciul de Control în Urbanism al Primăriei M. C. -N., cât și de Inspectoratul Județean în Construcții C. .
In adresa nr. 4938/_ a Inspectoratului de Stat în Construcții s-a arătat că "referitor la legalitatea emiterii autorizației de construire, în urma cercetărilor întreprinse, Inspectoratul Județean în Construcții C., a constatat că autorizația de construire nr. 1910/_ a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii".
Acest fapt reiese și din adresa nr. 53264/_ a Direcției de Control - Serviciul de Control în Urbanism al Primăriei M. C. -N., " ...atât inspectorii din cadrul Direcției Control din cadrul Primăriei M. C. -N., cât și din partea Inspectoratului de Stat în Construcții Inspectoratul Județean în Construcții C. n.n.) au constatat că a fost respectat proiectul vizat și autorizația de construire eliberată".
Având în vedere cele menționate, reclamanții sunt îndreptățiți a li se elibera autorizația în vederea continuării edificării construcției și modificarea soluției constructive autorizate cu AC nr. 1910-_, deoarece prevederile ort. 56 indice 1 din OUG 7/201 nu se aplică în prezenta speță.
După cum s-a arătat mai sus, reclamanții îndeplinesc toate condițiile legale pentru eliberarea autorizației de continuare a lucrărilor, fiind îndreptățiți la eliberarea unei autorizații pentru finalizarea construcției având în vedere că toate documentele care au fost emise de către organele de specialitate în vederea ridicării construcției au fost valabile la momentul emiterii și le-au dat dreptul de a ridica construcția, prin urmare și la acest moment consideră reclamanții că
autorizația pentru terminarea lucrărilor (respectiv a unei proporții de 5% din aceasta, cât a mai rămas de executat) trebuie eliberată având în vedere toată legislația care era în vigoare la data emiterii primei autorizației de construire nr. 1910-_, în baza căreia construcția a fost edificată.
Organele administrative sunt în eroare în ceea ce privește condițiile pe care subsemnații trebuie să le îndeplinească pentru emiterea Autorizației de continuare a lucrărilor, reclamanții neînțelegând atitudinea acestora de a refuza emiterea acestui act atât timp cât, au susținut în toate procesele în care au fost pârâți, timp de 10 ani, ca Autorizația de construire nr. 1910-_ a fost emisa cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare la data emiterii ei și că, reclamanții au edificat construcția cu respectarea în totalitate a Autorizației de construire, iar imobilul este finalizat în proporție de 95%.
Cu privire la condițiile impuse pentru emiterea Autorizației 1910-_ de către P. municipiului C. -N. în răspunsul din_, se arată că fata de completarea dosarului cu decizia de impunere emisă de Direcția de Taxe și Impozite, reclamanții au depus la registratura Primăriei C. -N. o cerere de plata a impozitelor locale pentru construcția casa familială și, pe cale de consecință, solicitând eliberarea deciziei de impunere de către Direcția de Taxe și Impozite pentru a putea fi depusă la dosarul nr. 16139/432/_ . Astfel, prima condiție invocată în răspunsul P. ui municipiului C. -N. din data de_ este îndeplinită.
Cu privire la celelalte două condiții, reclamanții le îndeplinesc și pe acestea și pe cale de consecință se impune eliberarea Autorizației pentru continuarea lucrărilor.
In ceea ce privește regimul tehnic pentru unitatea constructivă - casă familială UTR = L3a, se arată următoarele:
Într-adevăr, Certificatul de urbanism nr. 4108/_ prevede pentru acest regim tehnic un POT max = 35 % însă, potrivit Avizului de Principiu nr. 3281/431/_ al Comisiei pentru urbanism și amenajare a teritoriului, reclamanții au beneficiat de derogarea de 10% de la POT-ul prevăzut în CU, astfel încât, la momentul edificării construcției, reclamanții au respectat cerințele impuse de lege și de Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. în vigoare la data emiterii autorizației de construire, respectiv cele privind regimul tehnic al construcției.
Faptul că această derogare de la POT max s-a aplicat subsemnaților rezultă și din Nota Interna nr. 75020/1339/303, prin care Direcția Urbanism - Serviciul Autorizări Construcții a comunicat faptul că " autorizația de construire nr. 1910-_ a fost eliberată conform legislației în vigoare, cu următoarele precizări;
P.O.T. max= 35% ce poate fi depășit conform H.C.L. cu 10%
Avizul sanitar nr._ /_ -necondiționat
Retragerea construcției față de limita de proprietate este de 0,50 m conform planului de situație proiectat-iar pe latura clădirii unde se realizează aerisirea naturală a băilor este prevăzut un intrând de 1,40 ml, asigurându-se astfel distanța conform Codului civil pentru astfel de situații,
Din datele prezentate în documentația autorizată la data de_ s-a constatat că, documentația a îndeplinit condițiile impuse de regulamentul R.U.G. și impuse de P.U.G.".
Este absurd ca, la momentul de față, când se solicită eliberarea unei autorizații pentru continuarea lucrărilor începute în anul 2002, și finalizate în proporție de 95 % în anul 2006, în baza unei autorizații valabile, P. municipiului C. -N. să refuze eliberarea autorizației de construire pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile din C.U., respectiv regimul tehnic UTR=L3a.
La data emiterii Certificatului de urbanism în favoarea reclamanților C. și a Autorizației de construire, era în vigoare și Avizul de principiu emis de Consiliul local al mun. C. -N. la data de_ care constituie o normă de derogare de la prevederile Regulamentului General de Urbanism și astfel, Autorizația de construire a fost emisă de autorități atât în baza certificatului de urbanism cât și în baza acestei derogări.
La data emiterii Autorizației pentru casa în speță în cuprinsul Legii 350/2001 nu existau prevederi privind obligativitatea ca derogările la Regulamentul local aferent PUG sa fie aprobate de către Consiliul Local; de aceea, derogarea la POT (de la 35% la 45%) era legala prin aprobarea sa de către Comisia de specialitate și însușirea de către executiv.
Acest lucru decurge din textul definiției termenului de "avizare" pe care îl găsim în Anexa 2 la Legea 350/2001: "Avizare - procedura de analiză și exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administrației publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, a indicatorilor tehnico-economici și sociali ori a altor elemente prezentate prin documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic și obligatoriu" Din formularea de mai sus rezulta ca avizul Comisiei de urbanism (adică o comisie tehnica din structura administrației publice locale) are "caracter tehnic și obligatoriu".
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor "Avizului de principiu nr. 3281/431/_ " acestea sunt aplicabile la nivel general, în acest sens este și poziția P. ui municipiului C. -N., care arată în adresa nr. 89200/303 din_, înaintată Curții de Apel Alba, în dosar nr._, următoarele:
"arătăm faptul că acest aviz a fost aplicat tuturor solicitanților de autorizații de construire care s-au încadrat în prevederile acestui aviz în perioada 2001-2004".
Astfel, este evident că reclamanții sunt printre beneficiarii prevederilor Avizului de principiu nr. 3281/431/_, Autorizația fiind emisă în anul 2002, iar lucrările la construcție au început în același an.
Din toate aspectele arătate mai sus rezultă că Autorizația de construire a fost emisă în deplină concordanță cu toate normele legale în vigoare la data emiterii ei, motiv pentru care solicită eliberarea unei autorizații pentru a termina lucrările începute.
Prin urmare, reclamanții îndeplinesc toate condițiile impuse prin adresa nr. 16139/432 din 2012 de Primăria M. C. -N., și cu toate acestea se refuză în mod nejustificat eliberarea autorizației pentru continuarea lucrărilor, ceea ce manifestă un vădit exces de putere din partea autorității administrative.
Refuzul nejustificat al autorității de a emite autorizația solicitată încalcă un drept fundamental consacrat de Constituție, respectiv dreptul de proprietate privată.
Practica judiciară în domeniu este în sensul reautorizării construcțiilor și nu în sensul demolării acestora.
Astfel, în cazul în care nu se admite reautorizarea construcției subsemnații suntem puși în situația de a ni se demola construcția casă familială, finalizată în proporție de 95 %, din cauza comportamentului abuziv al vecinului nostru B. V. .
Desființarea construcției apare ca și o ultimă soluție, fiind o măsură neeconomicoasă care aduce grave prejudicii reclamanților, încălcând-se astfel dreptul de proprietate garantat de către art. 44 alin 1 din Constituția României și
de Protocolul nr. 1 la Actul adițional nr. 1 al Convenției europene a drepturilor omului.
Instanța de judecată trebuie să verifice dacă cererea de a se lua măsura dărâmării construcției, în lipsa unui prejudiciu pentru reclamant, care să fie reparat, nu este manifestarea unei ambiții, care poate lua forma unui abuz de drept.
In acest sens este și practica fostului Tribunal Suprem, care a reținut în Decizia civilă nr. 705 din_ ,, că " dărâmarea unei construcții, din care o parte a fost ridicată cu bună-credință pe terenul altuia, poate fi dispusă numai dacă se justifică un interes real. In acest sens trebuie să se cerceteze dacă cererea de a se lua măsura antieconomică a dărâmării unei părți din construcție în lipsa unui prejudiciu real, nu este un abuz de drept. Repararea patrimonială a prejudiciului adus dreptului de proprietate, în cazul în care nu justifică un interes real de a obține dărâmarea construcției se poate face prin plata echivalentului în bani al suprafeței ocupate de clădire."
Tot astfel s-a pronunțat Tribunalul Suprem și în Decizia nr. 1381 din _
, " soluția antieconomică de a dărâma o parte din construcția ridicată pe o porțiune mică de teren aparținând altui proprietar trebuie evitată...".
Având în vedere că în practica judiciară se reține că nu se impune dărâmarea unei construcții care a fost construită pe terenul altuia, cu atât mai mult nu se impune dărâmarea unei construcții ridicate pe terenul proprietate personală, în această situație neexistând nici un prejudiciu, iar acțiunea ia forma unui abuz de drept.
In sensul reautorizării construcțiilor ridicate cu autorizație este și poziția
P. ui municipiului C. -N., exprimată în întâmpinarea depusă în dosarul nr._, cu termen de judecată la_, dosar înregistrat de către vecinul reclamanților, B. V., unde se arată cu privire la imobilul subsemnaților C.
V. și E.: "dacă imobilul pârâților C. poate fi reautorizat cu respectarea prevederilor PUG și RLU, o astfel de soluție este preferabilă demolării.
"... Nu există o certitudine privitoare la imposibilitatea de a autoriza acel imobil, iar desființarea unei construcții are efecte ireversibile în patrimoniul proprietarului. De altfel, doctrina si practica judiciară au statuat în ceea ce privește măsura desființării unei construcții ca fiind o măsură foarte severă, cu consecințe deosebit de păgubitoare. Mai mult, se poate ajunge în situația absurdă în care să fie desființată o construcție care tocmai a fost autorizată prin emiterea actului de autorizare de către autoritatea competentă în acest sens.
Pe de altă parte, așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții de Apel C.
, lipsa autorizației de construire nu atrase de la sine justificarea adoptării unei decizii extreme de desființare totală sau parțială a unei construcții, cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al pârâților, drept care nu poate fi contestat."
Având în vedere această poziție a pârâtului, în speță soluția care se impune a fi luată este reautorizarea construcției reclamanților, de altfel aceasta pare a fi singura soluție la acest moment.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul P. municipiului C. -N. a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, menținând Sentința civilă nr. 10538/_ ca fiind legală si temeinică, pentru următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr. 10538/2012 se respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. V. și C. E. având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive
autorizate cu Autorizația de construire nr. 1910/_ - Casă familială cu regim de înălțime D+P+E+M.
A reținut în esență instanța de fond în motivarea hotărârii faptul că refuzul P. ui municipiului C. -N. de a elibera actul administrativ solicitat este unul justificat, deoarece reclamanții nu s-au conformat condițiilor tehnice impuse de autoritatea locală pentru eliberarea autorizației solicitate, iar emiterea unei noi autorizații de construire Iară efectuarea modificărilor necesare pentru ca imobilul să se încadreze în indicii urbanistici existenți fiind nelegală și în contradicție cu ceea ce au statuat instanțele de judecată când au anulat irevocabil Autorizația de construire nr. 1910/2002.
Prin recursul promovat recurenții aduc critici sentinței instanței de fond arătând în esență faptul că poziția procesuală a autorității locale pe parcursul derulării litigiilor în care s-a anulat AC nr. 1910/2002 a fost una de susținere a intereselor acestora, iar raportat la noua cerere de autorizare aceasta refuză să elibereze actul administrativ solicitat. Apreciază recurenții că în continuare îndeplinesc condițiile urbanistice de la data edificării construcției, arătând că cele solicitate de autoritatea locală prin adresa nr. 16139/2012 sunt respectate.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului de fond reclamanții C. V. și C. E. au solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului P. municipiului C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu A.C. nr. 1910/_ - Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
Au arătat în esență reclamanții faptul că P. municipiului C. -N. refuză în mod nejustificat eliberarea autorizației de construire pentru imobilul deja edificat, având în vedere și poziția procesuală pe adoptată pe parcursul purtării litigiilor cu contestatorul actelor de autorizare ale pârâților, B. V. .
Au subliniat din punct de vedere tehnic reclamanții motivele pentru care aceștia consideră întemeiată acțiunea formulată și, în consecință, legalitatea măsurii eliberării unei autorizații de construire potrivit cererii depuse.
Recursul promovat ca fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește discuția pe marginea art. 561 din Legea nr. 350/2001, se arată următoarele:
Potrivit acestui text de lege: "Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire."
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond și cum de altfel a reținut și acesta în considerentele hotărârii atacate, dispozițiile mai sus citatului articol sunt perfect aplicabile situației acestora.
Astfel, anularea actului administrativ (în speță AC nr. 1910/2002) se traduce în desființarea și încetarea efectelor acestuia. Practic, actul administrativ nu mai există de la data anulării lui de către instanțele de judecată. Prin urmare, lipsa actului administrativ de autorizare are ca efect scoaterea din sfera legalității a imobilului ce a fost edificat.
Cu alte cuvinte, în prezent și având în vedere hotărârile judecătorești anterioare ce au fost pronunțate, construcția este edificată tară autorizație de construire. în acest sens apreciem că textul legal mai sus invocat este aplicabil situației de față, în acest sens autoritatea locală neavând altă soluție decât respectarea și aplicarea dispozițiilor legale.
Analiza unei cereri de emitere a unei noi autorizații de construire se face raportat la condițiile cerute în prezent de legislația în vigoare pentru autorizare/reautorizare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, lucrările de construire în general nu se efectuează înainte de obținerea autorizației de construire, beneficiarii neputându-se prevala de condițiile legislative de la data efectuării lucrărilor. Lucrările trebuie efectuate în baza unei autorizații de construire și trebuie să se încadreze normelor valabile la data autorizării.
Certificatul de urbanism nr. 4108_ precum și la Avizul de principiu cu rol de derogare generală nr. 3281/_ al Comisiei pentru urbanism și amenajarea teritoriului nu mai pot constitui temei pentru obținerea unei noi autorizații de construire.
Recurenții nu se mai pot raporta la cerințele urbanistice de la data edificării construcției pentru a-și fundamenta o nouă solicitare de emitere a unei autorizații de construire (pe cale administrativă sau judecătorească) la nivelul anului 2012 din mai multe motive:
Discuțiile referitoare la legalitatea autorizației de construire 1910/2002, incluzând aici toate aspectele de ordin tehnico-urbanistic, s-au purtat cu ocazia judecării dosarului în care acestora le-a fost anulată autorizația de construire în speță.
Rezultă că instanțele judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat faptul că autorizația emisă și imobilul edificat nu se conformau regulilor prevăzute de lege în materie.
In acest sens recurenții nu pot să invoce aceleași aspecte de ordin tehnic (ce au fost amendate irevocabil de către instanțele judecătorești) în susținerea unei cereri de emitere a unei autorizații de construire pentru același imobil în anul 2012. A rezolva problema recurenților prin emiterea unei noi autorizații de construire în aceleași condiții și pentru aceleași rațiuni ca și autorizația anulată ar însemna ignorarea hotărârilor judecătorești ce au fost pronunțate și, implicit, ar conferi cel puțin o aparență de nelegalitate actului administrativ.
Avizul de principiu nr. 3281/_ nu mai este în vigoare în anul 2012, astfel că el nu mai poate fi aplicat. Pârâtul arată că a explicat și în fața instanței de fond faptul că emiterea acestui aviz general a fost consecința disfuncționalităților la nivel de administrație locală în perioada respectivă (2001- 2004), motivată pe faptul conflictelor ce au existat între autoritatea locală legislativă și autoritatea locală executivă.
Având în vedere că a existat o perioadă în care Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism nu s-a mai întrunit din diverse motive și pentru a nu conduce la blocarea activității de construire pe importante zone din municipiul C. -N., s-a luat decizia la acea vreme de emitere a unui aviz general derogator care să permită persoanelor interesate edificarea de imobile și cu depășirea, într-un procent controlat, a indicilor urbanistici stabiliți prin documentațiile de urbanism în vigoare.
Acest aviz derogator nu se mai aplică, Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism funcționând în condiții bune în prezent, analizând și avizând individual fiecare solicitare concretă.
In altă ordine de idei, recurenții s-au adresat autorității locale cu cerere de emitere a unui certificat de urbanism în vederea reautorizării.
A fost eliberat un certificatul de urbanism în scop informativ (nr.
2306/_ ), cu următoarele mențiuni:
Respectarea HG nr. 525/1996 republicată, Legea nr. 350/2001 modificată, Legea nr. 242/2009, OUG nr. 114/2007 și toate actele normative ce reglementează activitatea de amenajarea teritoriului și urbanism;
AC nr. 1910/2002 în baza căreia au fost executate lucrările de construire a fost anulată prin Decizia civilă nr. 2406/2010.
Întrucât prin Decizia civilă nr. 2406/2010 se constată că P.O.T. este depășit, intrarea în legalitate se poate face prin demolarea parțială a construcției până la încadrarea în coeficienții stabiliți de P.U.G. fie prin elaborarea unui studiu de urbanism - P.U.Z. în baza unui aviz prealabil de oportunitate conform Legii nr. 242/2009.
In lipsa unor documentații derogatoare de la documentațiile de amenajarea teritoriului în vigoare, este evident că singurul răspuns legal ce putea fi furnizat reclamanților este cel oferit prin adresa nr. 161139/432/_, unde li se aduce la cunoștință că prin documentația tehnică, în forma în care a fost ea depusă, nu se respectă regimul tehnic pentru UTR=L3a.
Afirmă recurenții că practica judiciară în domeniu este în sensul £ reautorizării și nu în sensul demolării acestora.
Această afirmație a recurenților este cu titlu general și nu poate constitui temei de admitere a acțiunii acestora și reautorizarea construcției în forma dorită de aceștia. Construcția edificată ce se dorește a fi reautorizată trebuie să respecte, așa cum am arătat anterior, cerințele urbanistice actuale.
Dacă această respectare implică și desființarea parțială a unor elemente din imobil care contribuie la încălcarea indicilor urbanistici și la nerespectarea retragerilor impuse, atunci aceasta este soluția firească și legală pentru reautorizarea construcției.
Într-adevăr, în general practica judiciară pledează asupra soluției de reautorizare a construcțiilor în locul desființării acestora, însă instanțele de judecată care au pronunțat astfel de hotărâri au analizat fiecare situație, raportând-o la normele urbanistice care reglementau respectivele zone. Dacă recurenții invocă această practică judiciară, ar fi deosebit de util cauzei indicarea și depunerea acelor hotărâri judecătorești care obligau autoritățile locale la emiterea unor noi autorizații de construire cu ignorarea regulilor urbanistice incidente în cauză.
Invocă de asemenea recurenții și poziția procesuală a instituției pârâte adoptată cu ocazia judecării litigiilor în care s-a dispus anularea AC nr. 1910/2002, citând în acest sens anumite pasaje din întâmpinările depuse în acele cauze. Dacă recurenții ar fi lecturat cu atenție cele susținute prin respectivele întâmpinări, ar fi observat că nu am susținut niciodată reautorizarea fără echivoc și cu nerespectarea cerințelor impuse de legislație și normele de urbanism, ci a afirmat că "nu există o certitudine privitoare la imposibilitatea de a reautoriza acel imobil"".
Prin această afirmație pârâtul a arătat faptul că, dacă există o posibilitate legală ca acea construcție să intre în legalitate (chiar cu o soluție de desființare parțială a unor elemente din acesta), este absolut normal să îmbrățișăm această soluție. Totul se circumscrie însă în jurul legalității emiterii actului administrativ solicitat.
Concluzionând, pârâtul consideră că în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat ca fiind justificat refuzul P. ui municipiului C. -N. de emitere a autorizației de construire așa cum a fost ea solicitată de recurenții- reclamanți.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, se solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, menținând Sentința civilă nr. 10538/_ ca fiind legală si temeinică.
În data de_, intervenientul B. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare față de recursul reclamanților C. (f. 28), solicitând respingerea recursului si menținerea hotărârii atacate ca fiind nelegale - in ceea ce privește aspectele criticate prin recurs; cu obligarea la cheltuieli de judecata in recurs.
Art. 312 al. 1 C.pr.civ. anterior rap. la art. 304 pct. 8, art. 3041C.pr.civ. anterior, art.49 al 2 C.pr.civ. anterior; art. 555 si urm. C.civ., art. 44 din Constituția României, art. 1 al. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului - privind protecția dreptului de proprietate; art. 7, 8 al. 1 si urm. din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ; art. 1, art.2 al.2, art.6 al. l, art.5 al. l lit. c, art. 7 al. 1, art. 10 al. 1 lit. e, art. 12 si urm. din Legea 50/1991 privind autorizarea in constructii, art. 32 al. 4 lit. a, art.
44 - 49 din Legea 350/2001 - pentru urbanism si amenajarea teritoriului - privind procedura si competenta acordării "derogării" de la normele de urbanism aprobate ; art. 561introduse in Legea 350/2001 - prin OUG 7/2011; Regulamentul de Urbanism - aprobat prin HG 525/1996 - Anexa 4 pct. 4.11, Hotărârea Consiliului Local Municipal C. N. nr. 792/1999 - pentru aprobarea Planului Urbanistic General Municipiul C. N. - Titlul II. pct. L.3 ,
L.4 - parametrii de urbanism - înălțime si amplasament; art. 8 din Convenția Europeana a Drtepturilor Omului - art. 33 din Constituția României - relativ la dreptul la ocrotirea sănătății populației.
Recursul formulat de către reclamanți este in totalitate nefondat.
Sub aspectele criticate prin acest recurs hotărârea atacata este temeinica si legala corecta stare de fapt si aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente in cauza.
In primul rând, se solicită înlăturarea tuturor argumentelor de fapt si de drept - invocate de recurenții fam. C. - relativ la legalitatea Autorizației de Construcție nr. 1910/_ emise in favoarea lor de către P. M. C. N. la respectarea parametrilor de urbanism si sistematizare a teritoriului - a Planului de Urbanism General si de Detaliu cu ocazia edificării construcției recurenților.
Toate aceste aspecte au fost soluționate - in mod definitiv si irevocabil, cu autoritate de lucru judecat - in cauza kob. dos. nr._ prin Decizia nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba - după strămutare - hotărâre depusa de noi anexat intervenției formulate in cauza. -
Prin hotărârea indicata - si expertiza tehnica parte integranta din aceasta
- s-a anulat autorizația de construcție - constatându-se atât nelegalitatea acestui act dar si faptul ca recurenții au încălcat si parametrii nelegal stabiliți prin autorizație - contrar susținerilor din actualul recurs.
Tocmai pentru nerespectarea chiar a autorizației in final anulate - serviciile de control au dispus si suspendarea lucrărilor de construcție - pana la soluționarea acțiunii noastre in anularea autorizației de construcție.
Hotărârea data privind chestiunile puse acum din nou in discuție de către fam. C. are autoritate de lucru judecat - ea nu mai poate fi modificata nici măcar incidental - printr-o soluție ce sa o contrazică - cum pretind acum recurentii.
Chestiunea pretinselor acte de "AVIZARE CU CARACTER GENERAL" - contrar dispozițiilor art. 32 al. 4 lit. a, art. 44-49 din Legea 350/2001 - pentru urbanism si amenajarea teritoriului - privind procedura de "derogare" de la normele de urbanism aprobate - si apoi contrar Hotărârii Consiliului Local Municipal C. N. nr. 792/1999 - pentru aprobarea Planului Urbanistic General Municipiul C. N. - Titlul II. pct. L.3, L.4 - parametrii de urbanism - înălțime si amplasament - in vigoare la data emiterii actului - de asemenea a fost soluționata - cu caracter definitiv si irevocabil - cu autoritate de lucru judecat - prin soluția data in cererea de revizuire a Deciziei nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba promovate de recurenți - cu Decizia nr. 1783/2012 a Curții de Apel Alba Iulia - dos. nr._ - depusa si ea anexat intervenției.
Actul reiterat acum - un act intern al serviciului de sistematizare - s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca nu avea calitatea de a modificară planurile de urbanism in conformitate cu care trebuiau sa se emită atât certificatul de urbanism cat si autorizația de construire.
Orice "derogare" de la Hotărârea Consiliului Local Municipal C. N. nr. 792/1999 - pentru aprobarea Planului Urbanistic General Municipiul C. N. - Titlul 11. pct. L.3, L.4 - parametrii de urbanism - înălțime si amplasament conform art. 32 al. 4 lit. a, art. 44 - 49 din Legea 350/2001 - pentru urbanism si amenajarea teritoriului - privind procedura de "derogare" de la normele de urbanism aprobate - este de competenta Consiliului Local - si nu a serviciilor interne de arhitectura si urbanism.
Reluarea chestiunii valabilității temporare a acestui act - legat de valabilitatea autorizației de construcție pana la anularea acesteia - este contrara dispozițiilor legale.
Anularea actului administrativ este sancțiunea ce atrage desființarea actului si a efectelor acestuia - cu efect retroactiv .-
Anularea s-a dispus pentru sancționarea nerespectării cerințelor legale in materie existente in momentul emiterii actului - deci in mod cert cu caracter retroactiv.
Afirmația recurenților ca o perioada aceasta autorizație ar fi fost valabila iar apoi a fost anulata - cu consecința menținerii efectelor actului din perioada anterioara anularii - este nefondata, aberanta.
Anularea actului administrativ de autorizare in mod legic atrage desființarea tuturor efectelor produse de acesta - si nu cum cer recurenții - intrarea in legalitate prin reautorizarea, in aceleași condiții, pentru menținerea efectelor autorizării pana la pronunțarea anularii.
In caz contrar sancțiunea anularii actului pentru încălcarea cerințelor de legalitate ar fi lipsita de orice conținut - ceea ce este inadmisibil intr-un sistem de drept democratic.
IV.- Chestiunea reautorizarii a fost corect analizata de către instanța de fond - raportat la particularitățile cauzei - si a reglementarii legale in vigoare.
In primul rând din acțiune si acum in recurs - se reafirma faptul ca autorizația anulata a respectat de fapt > cerințele legale in materie - parametri de inaltime P+2 E (RUG), parametrii de ocupare a terenului (POT), de amplasament (PUG) etc si se cere reautorizarea in aceleași condiții, in temeiul aceleiași documentații tehnice autorizate cu Autorizația de Construcție 1910/_ .-
» Se afirma ca refuzul autorizării - in condițiile unui act de autorizare anterior anulat - reprezintă un abuz de putere ce încalcă un drept fundamental constituțional.
In continuare se susține in mod nejustificat ca in speța se poate acorda reautorizarea - in aceleași condiții - deoarece nu sunt prezente cerințele art. 56 OUG 7/2011- care interzice autorizarea cu scopul intrării in legalitate - pentru lucrările de construcție edificate fara autorizație sau cu încălcarea parametrilor autorizațiilor date.
Se afirma ca fam. C. a beneficiat de o autorizație de construcție valabila - pana la anularea acesteia - situație in care este îndreptățită la reautorizare - in aceleași condiții, in temeiul aceleiași documentații tehnice autorizate cu actul de autorizare din 2002 anulat.
P. M. C. N. - autoritatea administrativa de decizie in domeniu - in mod corect se opune acțiunii si pe considerentul ca in prezent condițiile de autorizare - parametrii de urbanism si sistematizare s-au modificat fata de 2002.-
In consecința, in acest moment se poate autoriza o construcție numai cu respectarea normelor de urbanism si sistematizare actuale - ceea ce nici documentația tehnica si nici construcția edificata de fam. C. ceruta a fi reautorizata nu respecta .
Intervenientul a formulat intervenție in interes propriu in cauza - invocând un drept propriu si justificând cert un interes in cauza.
Toate argumentele invocate in intervenție au fost acceptate de instanța de fond - in motivarea soluției de respingere a cererii de reautorizare formulate de fam. C. . Dar cererea nu a fost nici analizata in considerente - nici soluționata in dispozitiv.
În data de_, intervenientul B. V. a formulat "Concluzii scrise";, detaliind poziția sa cu privire la recurs.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Prin autorizația de construire nr. 1910/_ emisă de P. municipiului
C. -N. în favoarea reclamanților C. V. și C. E., a fost autorizată executarea lucrărilor de construire a unei locuințe D+P+E+M în C. -N., str. C.
, nr. 38E1. Autorizația a fost anulată irevocabil prin decizia nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, reținându-se că în certificatul de urbanism nr. 4108/_, care a stat la baza emiterii autorizației de construire, s-a menționat un procent de ocupare a terenului (POT) maxim de 35% și un coeficient de utilizare a terenului (CUT) de 0,9 ADC la P+2E și s-a prevăzut obligația de retragere a construcției față de proprietățile vecine, astfel: față de una dintre limitele laterale cu minim 3 m, iar față de limita posterioară cu minim 5 m; autorizația de construire anulată nu respecta certificatul de urbanism în ceea ce privește procentul de ocupare a terenului, din documentația tehnică care a stat la baza emiterii autorizației de construire rezultând un procent de ocupare a terenului de 40,1%, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că, în fapt, procentul de ocupare a terenului este de 51%. Sub aspectul respectării obligației de retragere a construcției față de limitele laterale cu minim 3 m, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că documentația tehnică PAC prevede o distanță față de limita de proprietate a vecinului, intervenient în cauza de față, de 0,50 m, în fapt aceasta variind între 0,45 m la fațada principală și 0,42 m la fațada posterioară.
Ulterior anulării, reclamanții C. V. și C. E. au solicitat P. ui
M. C. -N. să elibereze autorizația de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu autorizația nr. 1910/_ - casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M.
Prin răspunsul primarului nr. 16139/432 sin_ s-a comunicat reclamantului, față de cererea acestuia de obținere a autorizației de construire pentru continuarea lucrărilor și modificarea soluției constructive autorizate cu AC nr. 1910-_ -Casă familială cu regimul de înălțime D+P+E+M, că documentația trebuie completată, în sensul că nu se respectă regimul tehnic pentru UTR=L3a, ceea ce înseamnă că nu se respectă UTR-ul zonei de construcția ce se urmărește a fi autorizată, și că ar exista, totodată, un impediment decurgând din art. 56 din OUG nr. 7/2011.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană ce se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrative sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, fiind asimilat actului administrativ și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Prin acțiune se urmărește afirmativ intrarea în legalitate, posibilă în general în cazul unei construcții a cărei autorizație inițială a fost anulată, însă această operațiune impune întocmirea unor documentații cu respectarea legii, a normelor și actelor normative speciale, precum și desființarea părților edificate a căror existență determina nerespectarea cerințelor normativ impuse. În speță, nu s-a făcut nici un demers faptic în sensul încadrării în UTR pentru zona respectivă, adică L3a, rămânând în continuare încălcări ale regimului de urbanism, motiv pentru care, de altfel, autorizația inițială a și fost anulată. Prin urmare, demersul actual al reclamanților tinde să ocolească ceea ce s-a reținut irevocabil în decizia Curții de Apel Alba Iulia și să fraudeze regimul urbanistic aferent poziției construcției.
Față de acest aspect, temei suficient prin el însuși pentru respingerea acțiunii și recursului, Curtea este dispensată de analiza incidenței în speță a art. 56 ind. 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, articol introdus prin OUG nr. 7/2011.
Cu privire la recursul intervenientului B. V., Curtea reține că acesta a intervenit la prima instanță accesoriu în favoarea pârâtului, iar tribunalul a respins cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată pe motiv că simplul fapt că o parte cade în pretenții nu înseamnă automat că se găsește în culpă procesuală și că reclamanții nu ar fi determinat intervenientul să angajeze cheltuieli.
În conformitate cu art. 49 C. pr. civ., oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza intre alte persoane. Se admite, îndeobște, în jurisprudență și doctrină, că intervenientul, chiar accesoriu, devine parte în proces, ceea ce rezultă implicit și din art. 52 și urm. C. pr. civ.
Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. civ., partea care cade in pretentiuni va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Textul de lege nu face distincția pe care prima instanță a reținut-o printr-o operațiune care aduce a edictare de norme. Nu există o noțiune legislativ consacrată de culpă procesuală, iar dacă ar exista o astfel de noțiune, ea ar reveni, fără îndoială, reclamanților, care au pornit un proces pe care l-au pierdut.
Intervenientul accesoriu stă în proces, face acte de procedură, depune cerere de intervenție și memorii, poate propune probe, neexistând nici un motiv prevăzut de lege în baza căruia să rămână să suporte cheltuielile înntr-o cauză pe care a câștigat-o (tehnic, hotărârea primei instanțe nu cuprinde soluția asupra cererii de intervenție, care trebuia admisă expres, chestiune care probabil ar fi îngreunat raționamentul excluderii de la beneficiul recuperării cheltuielilor de judecată).
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul reclamanților C. V. și C. E., să admită recursul intervenientului accesoriu, să modifice în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce privește cererea intervenientului accesoriu pe care o va admite și va obliga reclamanții C. V. și C. E. să plătească intervenientului accesoriu B.
V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ., recurenții reclamanți vor fi obligați să plătească intimatului recurent suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reduse de instanță de la cuantumul care s-a cerut, având în vedere nivelul de complexitate al cererii de recurs și cantitatea de muncă necesară avocatului în și pentru stadiul procedural al recursului, mai puțin decât pentru prima instanță unde onorariul solicitat a fost mai mic.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul reclamantului.
Cu opinie majoritară admite recursul declarat de intervenientul accesoriu
B. V. împotriva sentinței civile nr. 10538 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte, numai în ceea ce privește cererea intervenientului accesoriu B. V. pe care o admite și obligă reclamanții C. V. și C. E. să plătească intervenientului accesoriu B.
V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă recurenții reclamanți C. V. și C. E. să plătească intimatului recurent B. V. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. A. A. M. S. L. R. Cu opinie separată
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului intervenientului accesoriu B. V. și a cererii de cheltuieli de judecată în recurs a aceluiași intervenient.
