Decizia civilă nr. 6678/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 6678/2013

Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A.	A.	M.
JUDECĂTORI: S.	L. R.
V.	G.

GREFIER: M. VA. I-G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă recursul declarat de recurenții- pârâți P. F. L., P. A. și C. M. împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr.15111 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., în contradictoriu cu intimații- reclamanți T. G. S., T.

P. și intimații-pârâți P. D., P. I., C. Local C. N., P.
C. N., având ca obiect anulare act administrativ .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A:

Prin sentința civilă nr. 1511 din 1 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ului C. - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantii T. G. S. si sotul T. L. P. , P. D. impotriva paratilor C. Local al M. C. -N., C. M., P. I. , P. Florian L. și P. A. , P. M. C. -N. si în consecință:

S-a dispus anularea HCL nr.604/_ privind aprobarea P.U.D. pentru construirea a două locuințe cuplate P+M, str.C. B., f.n.

S-a dispus anularea avizului nr.18156/43/_ a Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism.

S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la constatarea nelegalității HCL nr.604/2007.

S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților Țibre în privința petitelor 1 și 2 din dosarul conexat.

S-a constatat nelegalitatea A.C. nr.1147/2008 emisă de P. M. C.

-N. în favoarea pârâților C. M. și P. Florian L. .

S-a respins acțiunea fata de paratul Municipiul C. N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calitații procesuale pasive.

Au fost obligați pârâții C. M. și P. Florian L. la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților T. și 504,3 lei în favoarea reclamantului P. D. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanții Țibre G.

S. și soțul Țibre L. P. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții

P. D., P. I., C. M., P. F. L. și soția P. A., C. Local al municipiului C. N., Primăria municipiului C. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea absolută a actului intitulat

"Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; din data de 1 august 2007 privind imobilul cu nr.top 13654/1/2/2/1 aparținând pârâtului P.

Local C. N. pentru nerespectarea lățimii drumului de acces privind imobilele înscrise în CF 1. cu nr.topo 13654/1/2/4/1 și respectiv CF 1. cu nr.topo 13654/1/2/4/2; să se constate nelegalitatea Autorizației de Construire nr.1147/_ emisă de P. municipiului C. N. în favoarea pârâților de rd.3-4 pe amplasamentul anterior descris. Solicită cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului cu nr. topo 13654/1/2/2/2 și respectiv nr. topo 13654/1/2/3.

În anul 2007, vecinii reclamanților, respectiv pârâții de rd.3-4, C. M. și

P. F. L. au dorit să-și construiască pe terenul învecinat o construcție tip duplex pentru care au solicitat eliberarea unei autorizații de construire, pentru care li s-a cerut și dezmembrarea terenului și crearea unui " drum de acces"; cu o lățime de 7 m atât în dreptul propriei parcele cât și în dreptul tuturor parcelelor de acces până la acestea, deci și în dreptul parcelei reclamanților.

Reclamanții au fost contactați de către pârâții de rd.3-4 C. M. și P.

F. L. în vederea semnării unui acord în acest sens, însă au refuzat.

Dorind totuși să îndeplinească condițiile impuse, pârâții de rd.3-4 au depus ca anexă la documentația deja existentă, declarațiile pârâților P. D. și P.

I., acte sub semnătură privată, din care se putea deduce consimțământul valabil al proprietarilor parcelelor învecinate pentru dezmembrarea drumului de acces, motiv pentru care - îndeplinind aparent condițiile impuse - s-a și emis HCL 604/2007 și ulterior Autorizația de construire nr.1147/2007.

Din cele enunțate s-a reținut că reclamanții au solicitat instanței, printre altele, și constatarea nelegalității unor acte administrative, respectiv HCL nr.604/2007 emisă de C. Local C. -N. și Autorizația de Construire nr.1147/_ emisă de P. municipiului C. N. .

Totodată, prin cererea lor reclamanții au invocat faptul că, actele administrative mai sus enunțate au fost emise și în baza actului intitulat " Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; aparținând pârâților P. D. și P. I., act pe care solicită ca instanța să îl constate nul absolut.

Prin sentința civilă nr.13381/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus scoaterea de pe rol a acțiunii formulate de reclamanți și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr.604/2007 și a autorizației de construire nr.1147/_ emisă de P. M. C. -N. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului la data de_ .

Prin încheierea ședinței publice din data de_, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 C.pr.civ., astfel că s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ al T. ului C. .

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în data de_ (f. 160), reclamanții Țibre au arătat că renunță la judecată în privința petitelor 1 și 2 din

cererea introductivă (dosar_ ), deoarece acestea au fost soluționate definitiv și irevocabil în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. .

În ședința publică din_, tribunalul a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. C. -N. .

De asemenea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Florian L. și C. M., având în vedere că aceștia sunt beneficiarii actelor administrative contestate.

S-a respins excepția tardivității acțiunii având ca obiect anularea HCL nr.604/2007 și s-a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Avizului nr._, având în vedere că instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului P. D., urmare a adoptării HCL nr.604/2007 i s-a adus vătămare acestuia, prin faptul că s-a stabilit o servitute de trecere cu o lățime de 7 m, pe care o consideră nelegală.

Reclamantul P. D., prin concluzii scrise, a solicitat să se constate nelegalitatea HCL nr.604/_ și nelegalitatea Avizului nr._, respectiv anularea acestor acte administrative, precum și obligarea pârâtilor C. M. și

P. Florian-L., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că avizul susmenționat a avut la bază declarația falsă privind acordul său la instituirea unui drum de acces cu o lățime de 7 m, peste terenul proprietatea sa, la terenul proprietatea pârâților, înscris ce a fost desființat de instanța penală, astfel că HCL nr.604/2007 este nelegală, întrucât a avut la bază avizul în cauză, întemeiat pe un act fals.

De asemenea, a susținut că prin cele două acte administrative care prevăd un drum de acces peste proprietatea sa, către proprietatea pârâtilor C. M. și

P. Florian-L., cu o lățime de 7 m, și nu de 3 m, cum este înscrisă servitutea în CF, i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 427 mp, fiind identificat cu nr.top.13654/1/2/2/1 și nr. cadastral 7003/1, condiții în care justifică un interes major pentru a solicita anularea actelor la baza cărora au stat înscrisuri false desființate de instanța penală.

Examinând actele dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

S-a reținut că reclamantul P. D. este proprietarul terenul cu nr.top.13654/1/2/2/2/1 în suprafață de 427 mp situat in C. -N., str.C. B. nr.8A, în prezent imobilul fiind identificat cu nr. cadastral 7003/1 și înscris in CF 2. C. -N. .

Asupra acestui teren, printr-un acord încheiat in anul 2005, s-a instituit servitute de trecere în lungime de 17,82 m și lățime de 3 m, în favoarea terenului cu nr. top.13564/1/2/4, proprietatea pârâților de rd.2, 3.

În anul 2008 pârâții C. M. și P. Florian L. au început construirea unui duplex pe terenul lor și întrucât în PUG era prevăzut că parcela este construibilă numai dacă are asigurat un acces carosabil de minim 4 m lățime dintr-o circulație publică in mod direct sau prin drept de trecere, iar prin servitutea stabilită prin acord avea o lățime de numai 3 m, la documentația de autorizare s-a depus o declarație privind acordul reclamantului la instituirea unui drum de acces cu o lățime de 7 m, peste terenul său, la parcela pârâților.

Prin sentința penală nr.17/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._, instanța a desființat declarația mai sus menționată, iar inculpatului pârât P. Florian L. i s-a aplicat o pedeapsă de 2000 lei amendă.

S-a mai reținut și faptul că la baza emiterii autorizației de construire în beneficiul pârâtilor C. M. și P. Florian L., a stat un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv HCL nr.604/_ prin care a fost aprobat PUD pentru construirea două locuințe cuplate pe str.C. B. FN. Pentru emiterea HCL anterior menționat s-a emis și avizul nr.18156/43/_ ,

autoritatea publică pârâtă reținând că accesul la terenul proprietatea pârâtilor este rezolvat printr-o alee privată de 7 m lățime, condiție care însă nu era îndeplinită, atâta timp cât avea la bază un înscris fals.

S-a mai reținut de asemenea și faptul că prin întâmpinarea depusă la data de_, de către C. Local al M. C. -N., acesta nu se opune admiterii acțiunii formulate de către reclamant, arătând că a fost indus in eroare de către înscrisurile depuse de către pârâtul P. Florian L. .

Față de cele de mai sus, in temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 s-a dispus anularea HCL nr.604/_ privind aprobarea P.U.D. pentru construirea a două locuințe cuplate P+M, str. C. B., f.n. și s-a dispus anularea avizului nr.18156/43/_ a Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism, aceste două acte administrative având la bază înscrisuri false desființate de instanța penală.

În privința reclamanților Țibre G. și soțul Țibre L. P. s-a reținut faptul că aceștia au invocat excepția de nelegalitate a HCL nr.604/2007 pentru aceleași considerente ca și reclamantul P. D., și aceștia fiind vecini de parcelă cu pârâții C. M. și P. F. L., respectiv fiind proprietarii parcelelor de teren cu nr.top13654/1/2/2/2/ și respectiv nr.top.13654/1/2/3.

Față de faptul că, considerentele acestei excepții de nelegalitate sunt identice cu considerentele pentru care s-a solicitat aceluiași HCL de către reclamantul P. D., nu vom reitera aceste alegații, însă pentru faptul că a fost deja dispusă anularea HCL nr.604/2007, instanța de contencios administrativ va aprecia că incidența art.4 din Legea nr. 554/2004 în cauza de față nu mai subzistă, și s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la constatarea nelegalității acestui HCL.

Față de faptul că reclamanții T. au solicitat a se constata și nelegalitatea autorizației de construire nr.1147/_ emisă de P. M. C. -N. în favoarea pârâtilor C. M. și P. F. L. pe amplasamentul descris anterior, instanța urmează a admite acest capăt de cerere in condițiile în care la baza autorizației de construire susamintite a stat HCL nr.604/2007.

În temeiul art.274 C.pr.civ., au fost obligați pârâtii C. M. și P. Florian L. la plata sumei de 400 lei în favoarea reclamanților T. și 504,3 lei în favoarea reclamantului P. D. .

P. FLORIAN-L., P. A. și C. M. au declarat recurs

solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr.1511/2013, în sensul respingerii acțiunii introductive în instanță formulate de intimații de rang I; 2- admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în privința intimaților de rang II.

În subsidiar, dacă se respinge motivul de recurs #2, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 1511/2013, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță formulate de intimații de rang II.

Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele cicluri procesuale.

Recurenții au prezentat pe larg motivele de rcurs, recurenții concluzionând că, instanța de contencios administrativ trebuia să soluționeze pur și simplu excepțiile de nelegalitate din dosarul nr._, fără a conexa acest dosar cu dosarul nr._, și fără a lua act de renunțarea la judecată în el, și să retrimită dosarul către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea de Consiliu Local nr. 604/2007 s-a aprobat Planul urbanistic de Detaliu pentru construire două locuințe cuplate P+M str. C. B. . Această HCL avea la bază un aviz al CTATU, dar și un acord al vecinilor P. D. și P. I. privind extinderea drumului de servitute de la 3 m la 7 m. Ulterior, acest acord a fost desființat de

instanța penală prin sentința penală nr. 17/2011 a Judecătoriei C. -N. .

In data de_, intimatul P. D. a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva pârâților, solicitând anularea H.C.L. nr. 604/2007 privind Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea a două locuințe, și anularea avizului nr. 18156/43/_ al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism. Această acțiune a constituit obiectul dosarului_ .

Față de aceeași Hotărâre de Consiliu Local, reclamanții Țibre G. și Țibre

P. au formulat o acțiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. în data de_ . Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a acordurilor încheiat între Chitea M. și P. F. (petitele 1 și 2 ale acțiunii civile), constatarea nelegalității HCL nr. 604/2007 (petitul 3 al acțiunii), și constatarea nelegalității autorizației de construire nr. 1147/_ (petitul 4 al acțiunii). Această acțiune a constituit obiectul dosarului_ .
Cu alte cuvinte, în această ultimă acțiune, primele două capete de cerere vizau anularea unor acte juridice civile, iar ultimele două capete de cerere priveau nelegalitatea unor acte administrative. în această acțiune, capetele de cerere #3 și
#4 vizează excepția de nelegalitate a unor acte administrative, aspect ce rezultă din însăși acțiunea introductivă formulată {"Subsemnații solicită a se constata nulitatea absolută a celor două acorduri, disjungerea capetelor de cerere privind nelegalitatea actelor administrative și trimiterea acestora spre competența de soluționare a secției de contencios administrativ a T. ului C. "- p. 3 a acțiunii, par. nr. 1). Instanța civilă, procedând în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj - Secția contencios administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr. 604/2007 și a autorizației de construire nr. 1147/_ .
În privința dosarului nr._, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a două acte administrative, aspect ce rezultă inclusiv din soluția afișată în acest dosar pe portalul Judecătoriei C. -N. .
Deși instanța era investită cu soluționarea acestor două excepții de nelegalitate, a procedat la depășirea cadrului procesual fixat, prin două aspecte, respectiv prin faptul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților în privința primelor două capete de cerere ale acțiunii civile și în al doilea rând s-a dispus conexarea acelui dosar care avea ca obiect exclusiv soluționarea a două excepții de nelegalitate cu dosarul nr._ care avea ca obiect anularea aceluiași act administrativ.
După ce s-au dispus aceste măsuri procesuale, instanța a soluționat cauza în sensul admiterii acțiunilor introductive ale reclamanților.
1. Recurenții invocă și faptul că, sentința civilă nr.1511/2013 a T. ului C. este nemotivată
  , astfel că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
  Se arată că, aceștia, au invocat, în apărare în fața instanței de fond, o serie de argumente juridice, printre care inadmisibilitatea excepțiilor de nelegalitate, nulitatea absolută a renunțării la judecata civilă a reclamanților Țibre G. și Țibre L. P., inadmisibilitatea conexării pricinilor și, mai ales, prescripția dreptului material la acțiune, dar în considerentele sentinței civile nr. 1511/2013 nu se face referire la niciunul din aceste argumente, în condițiile în care motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să facă referire la toate argumentele esențiale aduse de către părți, răspunzând fiecăruia dintre acestea.
2. Recurenți solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru încălcarea normelor de competență de ordine publică, în privința intimaților de rang II,
  astfel în susținerea inadmisibilitatea conexării pricinilor
  , s-a arătat că, potrivit art.164 alin.1 C. proc. civ., "Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini _" și consideră că dispunerea conexării de către instanța este
  inadmisibilă, întrucât nu s-a dispus conexarea mai multor pricini, ci s-a dispus
  conexarea unei pricini cu o excepție de nelegalitate invocată într-o altă pricină, iar în acest sens, subliniază din nou că, în dosarul nr._, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea a două excepții de nelegalitate, iar acestea nu constituit o pricină în sensul procedurii civile, astfel că ele nu pot fi conexate unei alte pricini.
  În această situație se consideră că singura soluție legală ar fi disjungerea pricinilor, fie prin anularea Încheierii de conexare în temeiul art.165 Cod pr.civilă și judecarea separată a celor două dosare.
3. Recurenții invocă nulitatea absolută a încheierii prin care s-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă
  , nulitate ce a fost invocată și în faza concluziilor orale și scrise. în acest sens, consideră că sunt întrunite toate condițiile art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind vorba de o nulitate virtuală și absolută.
  Se susține că în prima facie, este vorba de o nulitate virtuală întrucât nu este prevăzută de lege. în aceste condiții, art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, impune dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii nulității, subliniindu-se că este vorba de o vătămare procesuală, pentru care "părțile nu trebuie să administreze dovezi, instanța urmând să deducă din circumstanțele cauzei dacă vătămarea s-a produs sau dacă este inevitabilă ".
  Circumstanțele speței redau următoarea stare de drept: reclamanții Țibre
  L. și Țibre G. au renunțat la judecata unei acțiuni civile în fața instanței de contencios administrativ care nu fusese învestită cu soluționarea acelei acțiuni civile, ci doar cu judecarea unor chestiuni prejudiciale (două excepții de nelegalitate).
  Se mai arată că, renunțarea la judecată de către reclamant reprezintă un drept procesual recunoscut reclamantului, care însă nu poate fi exercitat oricum, tocmai fiindcă poate prejudicia cealaltă parte: spre exemplu, renunțarea la judecată poate atrage obligarea reclamantului la plata de cheltuieli (art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă), sau poate fi făcută, în anumite situații, doar cu învoirea celeilalte părți (art. 246 alin. 4 C. proc. civ.).
  Aceste dispoziții ale Codului de procedură civilă întăresc caracterul prejudiciabil al renunțării la judecată: în condițiile în care reclamantul renunță la judecată, el va putea intenta o nouă acțiune în contra aceleiași persoane, astfel încât se impune un control atent al instanței asupra acestei renunțări.
  În acest context, vătămarea cauzată poate fi lesne dedusă din circumstanțele cauzei, în condițiile în care instanța de contencios administrativ nu a fost învestită cu petitele #1 și #2 ale acțiunii civile.
  Dimpotrivă, după cum se amintea deja, instanța civilă a trimis cauza la instanța de contencios în temeiul art. 4 alin. 1 din legea nr. 554/2004, ceea ce înseamnă că instanța de contencios a fost învestită doar cu soluționarea acestor excepții de nelegalitate, aspect ce rezultă de pe portalul Judecătoriei C. -N., și din încheierea de sesizare a instanței de contencios, în consecință nu a existat o desesizare a instanței civile, ci pur și simplu a fost trimisă o chestiune prejudicială spre soluționare.
  În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată constă în aceea că, deși conform Codului de procedură civilă, instanța civilă este încă învestită cu soluționarea acțiunii civile, recurenții nu pot știi în ce măsură se va retrimite dosarul către această instanță, sau nu, dacă nu, există riscul de a fi, din nou acționați în judecată, pentru aceleași petite.
  Se mai susține că o altă vătămare procesuală cauzată este eludarea unor norme imperative, de ordine publică (fraus omnia corrumpit). în acest sens, soții Țibre au formulat o acțiune civilă, și au invocat nelegalitatea unor acte administrative, cu următorul scop: nu mai puteau formula o acțiune în anularea acelor acte administrative întrucât nu se încadrau în termenele prevăzute de
  legea contenciosului administrativ pentru a ataca actele, situație în care au imaginat două petite cu natură civilă, invocând ulterior nelegalitatea actelor administrative.
  Instanța civilă, necunoscând scopul acestei inginerii (nefiind instanță de contencios administrativ, nici nu avea cum intui acest aspect!), a sesizat instanța de contencios, iar prin renunțarea la petitele civile în fața instanței de contencios, cercul vicios s-a închis, și s-a ajuns la soluționarea unei excepții de nelegalitate care este, potrivit practicii judiciare este inadmisibilă.
  Se reiterează o parte din considerentele Deciziei civile nr. 2299/_, a Curții de Apel C., secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:
  "Curtea a apreciat că în condițiile neurmării procedurii speciale în materie și după împlinirea termenului de contestare a actului administrativ fiscal, nu este admisibilă invocarea excepției de nelegalitate, întrucât aceasta ar duce la concluzia că raportul fiscal nu s-ar putea consolida niciodată, din moment ce s-ar accepta că actul de impunere ar putea fi contestat oricând prin intermediul excepției de nelegalitate ".
  Astfel, prin mecanismul renunțării la judecata petitelor civile, reclamanții au încercat practic inducerea în eroare a instanței cu privire la inadmisibilitatea excepțiilor de nelegalitate.
  Fiind vorba de o eludare a unor norme imperative, recurenții consideră că este incidentă nulitatea absolută a încheierii prin care s-a luat act de renunțarea la judecata primelor două petite ale acțiunii civile.
  De asemenea, se subliniază că nu este vorba de un viciu de necompetență a instanței de contencios cu privire la această renunțare, pentru următorul argument: instanța de contencios administrativ nu a fost învestită ab initio cu soluționarea primelor două petite, or, problema competenței materiale se pune doar atunci când instanța a fost deja învestită cu soluționarea unei cauze. Or, din interpretarea art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dar și din jurisprudența înaltei Curți de C. și Justiție, rezultă următoarele:,,Instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral trebuie să se pronunțe pe fondul excepției aflate în discuție, neavând competența de a cerceta legătura existentă între fondul cauzei și actul administrativ contestat" (I., decizia nr. 2589/2008, apud I. . Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Ed. Hamangiu, 2008, p. 111).
4. Se solicită disjungerea pricinilor și trimiterea spre rejudecare a dosarului nr._, către Judecătoria Cluj-Napoca- Secția civilă
  Având că, instanța de fond în mod eronat a dispus conexarea pricinilor, și în mod greșit a luat act de renunțarea la judecata acțiunii civile - deși fusese învestită cu soluționarea unor simple excepții de nelegalitate -, soluția corectă din punct de vedere procedural este casarea cu trimiterea spre rejudecare.
  Astfel, dacă instanța de recurs modifică sentința civilă recurată în sensul în care constată nelegalitatea renunțării la judecată a reclamanților Țibre, și nelegalitatea conexării pricinilor, situația juridică creată este următoarea: obiectul dosarului nr._ este, în continuare, o acțiune civilă, - cu petite accesorii privind excepțiile de nelegalitate -, acțiune civilă ce nu este conexată acțiunii în contencios administrativ din dosarul_, astfel că, în acest context procesual, în mod vădit sentința civilă nr.1511/2013 este dată cu încălcarea competenței de ordine publică a instanței civile - motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
  Concluzionând, se arată că, instanța de contencios administrativ trebuia să soluționeze pur și simplu excepțiile de nelegalitate din dosarul nr._, fără a conexa acest dosar cu dosarul nr._, și fără a lua act de renunțarea la
  judecată în el, și să retrimită dosarul către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă.
  Neprocedând astfel, a soluționat cauza civilă cu încălcarea unor norme de competență materială de ordine publică.
5. Recurenții mai susțin că sentința civilă recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

Astfel, se arată că, excepția de nelegalitate nu poate fi invocată în lipsa unui litigiu principal, susținându-se că în ipoteza în care instanța respinge cele invocate anterior, consideră că se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate. Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate fi invocată "oricând, în cadrul unui proces". Cu alte cuvinte, natura juridică a excepției de nelegalitate este aceea de excepție de fond, chestiune prejudicială; or, ea nu poate subzista în lipsa unui litigiu principal.

Se mai susține că, din moment ce s-a renunțat la judecarea petitelor principale, excepția de nelegalitate devine inadmisibilă, întrucât nu mai există litigiu principal, astfel judecarea pe fond a excepțiilor de nelegalitate ar însemna ca instanța să se pronunțe pe excepții invocate într-un litigiu în care s-a renunțat la judecată.

Recurenții solicită ca, în ipoteza în care instanța nu invalidează renunțarea la judecată pentru motivele deja expuse, să respingă excepțiile de nelegalitate ca fiind inadmisibile.

Se mai arată că, excepția de nelegalitate nu poate urmări eludarea termenelor prevăzute de Legea nr.554/2004, pentru atacarea unui act administrativ

Astfel, în situația în care un particular dorește anularea unui act administrativ, se impune urmarea unor proceduri riguros reglementare prin Legea nr. 554/2004, astfel, trebuie parcursă o procedură prealabilă (art. 7 alin. 1 Legea contenciosului), în cel mult 6 luni de zile de la emiterea actului, sau de la aflarea existenței acestui act administrativ (pentru terți), iar după parcurgerea acestei proceduri, în caz de refuz al administrației, trebuie introdusă acțiune în anularea acelui act administrativ.

Recurenții susțin că, în cauza de față reclamanții Țibre G. și Țibre L. nu au atacat actele administrative așa cum cere Legea nr.554/2004; dimpotrivă, pentru a eluda această procedură, și prescrierea dreptului de a contesta actele administrative, au formulat o acțiune civilă, invocând excepția de nelegalitate a acelor acte administrative și mai mult, au și renunțat la judecata petitelor civile.

Or, există o jurisprudența unanimă și constantă înaltei Curți de C. și Justiție potrivit căreia, din interpretarea art. 4 cu art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificare sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Aceeași jurisprudență este consacrată și în practica Curții de Apel C. (dec. nr. 2299/2012, antecitată). Cu alte cuvinte, nu se poate invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ doar pentru a eluda neparcurgerea termenelor și a procedurii prevăzute pentru atacarea acelor acte cu acțiune principală. Solicităm a se face aplicarea acestor raționamente, și a acestei practici unanime și în cauza de față, cu consecința respingerii ca inadmisibile a excepțiilor de nelegalitate.

Recurenții mai invocă excepția de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ ce formează obiectul acțiunii în fond.

Astfel se arată că, potrivit jurisprudenței constante a înaltei Curți

1927/2008, apud I. . Jurisprudență Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Ed. Hamangiu, 2008, p. 69).

Se susține că, prin conexarea celor două dosare, cel puțin cu privire la HCL nr. 604/2007, instanța este învestită atât cu o acțiune în anularea acestei hotărâri, cât și cu o excepție de nelegalitate. în consecința unor texte clare de lege, confirmate de o jurisprudență abundentă, se impune respingerea ca

inadmisibilă a excepției de nelegalitate cu privre la acest act administrativ.

Având în vedere cele expuse mai sus, recurenții consideră că, în privința intimaților de rang II, dacă se trece peste motivul de casare cu trimitere spre rejudecare invocat la pct. III, soluția legală este respingerea "acțiunii" (deși acțiunea constă în .. .chestiuni prejudiciale, și anume excepții de nelegalitate), ca inadmisibilă, modificându-se în acest sens sentința civilă nr. 1511/2013.

Recurenții mai susțin că, acțiunea în anularea HCL nr.604/2009 și a Avizului nr._ al CTATU, este prescrisă.

Față de termenele stabilite în Legea contenciosului administrativ pentru atacarea unui act administrativ, recurenții solicită respingerea acțiunii formulate în dosarul_, ca fiind prescrisă, în acest sens, termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 este flagrant depășit.

Potrivit art. 7 alin. 7, "Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.l, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului. Termenul de

6 luni este termen de prescripție". în urma deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007, s-a corijat acest termen, astfel încât în cazul în care este vorba de o persoană vătămată de un act administrativ adresat altui subiect de drept, termenul curge de la data la care a aflat de existența acelui act administrativ.

Aceste circumstanțe creează prezumția că reclamanții aveau cunoștință - sau trebuiau să cunoască-existența actului administrativ încă din anul 2007, sau 2008. Or, introducerea unei plângeri prealabile în anul 2010 este în mod evident în afara termenului de prescripție de 6 luni.

În același sens, s-a subliniat faptul că instanța nu a procedat la administrarea vreunui probatoriu pentru a decela dacă s-a respectat sau nu termenul de 6 luni. în acest context, operează prezumțiile mai sus amintite, iar acțiunea trebuie respinsă.

Se mai amintește aici jurisprudența Curții de Apel C., potrivit căreia

"Chiar dacă s-ar aprecia că în cazul terțului vătămat nu ar mai exista un termen de 6 luni ci s-ar putea formula oricând (pentru motive temeinice, plângerea prealabilă)-urmarea declarării neconstituționale a art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, cât timp nu s-au invocat și apoi dovedit motivele temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, plângerea prealabilă este tardiv

formulată" (C. Ap. C., secț. com. și de cont. adm. și fisc, dec. nr. 347/2010).

În aceste condiții, reclamanții nu au dovedit existența unor motive temeinice pentru depășirea termenului de 30 de zile, sau a celui de 6 luni, astfel încât se impune respingerea acțiunii ca fiind prescrisă

Intimatul P. D. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei

, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, recurenții critică sentința recurată, în ce privește soluția dată cererii care a format obiectul dosarului nr._, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, respectiv apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât acțiunea în anularea H.C.L. nr. 604/2007 și a Avizului nr._, este prescrisă.

În fapt, intimatul este proprietarul terenului cu nr. top. 13654/1/2/2/1 în suprafață de 427 m, situat în C. -N., str. C. B. nr. 8/A, în prezent

imobilul fiind identificat cu nr. cadastral 7003/1 și înscris în CF nr. 2. C. -N.

Asupra acestui teren, prin acordul pe care l-a încheiat cu recurenții în anul 2005, s-a instituit servitute de trecere în lungime de 17,82 metri și lățime de 3.0 metri în favoarea terenului cu nr top. 13564/1/2/4 (nr. cadastral 16998, 16999, 17010, 17011), proprietatea recurenților.

În anul 2008 recurenții au început construirea unui duplex pe terenul lor și întrucât în PUG este prevăzut că parcela este construibilă numai dacă are asigurat un acces carosabil de minim 4.0 metri lățime dintr-o circulație publică în mod direct sau prin drept de trecere, iar servitutea stabilită între noi prin acord avea o lățime de numai 3.0 metri, la documentația de autorizare au depus o declarație falsă privind acordul meu la instituirea unui drum de acces cu o

lățime de 7 m.

Prin Sentința penală nr. 17/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr._, instanța a desființat declarația menționată anterior.

În aceste condiții, la sfârșitul lunii mai 2011, intimatul a aflat chiar de la recurenți că la baza emiterii autorizației de construire ar fi stat un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv o hotărâre a C. ui Local al municipiului C. -N. prin care a fost aprobat Planul urbanistic de detaliu (PUD).

În consecință la_ intimatul a adresat M. C. -N. o cerere prin care a solicitat să i se comunice hotărârea C. ui Local și actele care au stat la baza emiterii actului administrativ individual privind aprobarea PUD în beneficiul recurenților-pârâți, pe terenul din C. B. f.n., în vecinătatea terenului proprietatea acestuia.

Prin adresa nr. 1. /_ i s-a comunicat H.C.L. nr. 604 din 25 septembrie 2007 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru construirea a două locuințe cuplate P+M, str. C. B. f.n. și Avizul nr. 18156/43/_ al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism care a stat la baza hotărârii.

Se mai arată că, recurenții afirmă, fără nicio probă însă, că intimatul cunoștea sau trebuia să cunosc de existența H.C.L. nr. 604/2007, aspect care, în opinia acestora, poate fi dedus din următoarele circumstanțe:

Hotărârea a fost publicată pe site-ul Primăriei M. C. -N. . Răspuns: în primul rând, intimatul este pensionar și nu știe să folosescă internetul, iar apoi în cuprinsul H.C.L. nr. 604/2007 nu se face referire la drumul de servitute cu o lățime de 7 m, ci doar în avizul care a stat la baza acestei hotărâri a C. ui Local și care nu se publică pe site. în plus, conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
Se arată că H.C.L. nr. 604/2007 i-a fost comunicată intimatului de Primăria municipiului C. -N. prin adresa nr.1. din_ .
Intimatul susține că, esențial este și faptul că nu avea cum să cunoască de mențiunea servituții cu o lățime de 7 m pe terenul acestuia, decât după ce i s-a comunicat documentația (planșele) în baza căreia a fost emis Avizul nr. 18156/43/_
Autorizația de construire a fost adusă la cunoștința vecinilor prin afișare.
Răspuns: nu există nicio dovadă în acest sens, însă oricum ar fi irelevantă întrucât în Autorizația de construire nr. 1147/2008 nu se face referire la H.C.L. nr. 604/2007 și nici la Avizul nr. 18156/43/_ al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism.
A existat un dosar penal soluționat în privința acestei servituți.
Răspuns: în dosarul penal nu s-a soluționat servitutea, ci a fost judecat recurentul P. L. pentru fapta de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, iar în acest dosar nu există nicio mențiune cu privire la existența vreunei hotărâri a C. ui Local pentru aprobarea PUD, fapt pe care instanța de fond 1- a constatat după ce a dispus acvirarea dosarului penal nr._, tocmai în acest scop.
Este greu de imaginat că intimatul, văzând că se construiește și constatând existența unei servituti de trecere, nu cunoșteam că este nevoie de adoptarea unui act administrativ în acest sens .

Răspuns: recurenții niciodată nu au uzat public de altă servitute decât aceea cu lățime de 3 m pentru care i-a dat acordul, așadar servitutea cu o lățime de 7 m nu era decât în declarația falsă și, a constatat ulterior când i-a fost comunicat, în Avizul nr. 18156/43/_ și documentația anexă.

Astfel aceste "circumstanțe" nu creează deloc prezumția că intimatul avea cunoștință de actele administrative "încă din anul 2007 sau 2008" și cu atât mai puțin că trebuia să cunoască existența actelor administrative individuale a căror anulare a solicitat-o.

Intimatul mai susține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și art. 32 alin. (1) lit. d) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, autoritatea publică locală are dreptul să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu doar în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, aspecte pe care subsemnatul intimat nu aveam de unde să le cunosc. Așadar elaborarea PUD este excepția, nu regula pe care "trebuia" să o cunosc!

Pe fond, intimatul susține că, în esență, Avizul nr.18156/43/_ a avut la bază înscrisuri false ce au fost desființate de Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentința penală nr. 17/2011, fiind nelegal, astfel că H.C.L. nr. 604/2007 este nelegală întrucât a avut la bază Avizul nr.18156/43/_ întemeiat pe un fals.

Intimații ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei

, solicită respingerea recursului formulat de pârâții P. FLORIAN L., P. A. și C. M. ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că prin motivele de recurs parații P. Florian L., P. A. si C. M. critica hotărârea primei

instanțe sub toate aspectele sale, invocând in primul rand excepțiile ce fuseseră respinse de prima instanța, iar in secundar apreciind ca fiecare dintre cele doua pretenții deduse judecații ar fi, din motive diferite insa in final convergente, inadmisibile, tardive, nefondate.

Se precizează in primul rând ca starea de fapt, așa cum a fost aceasta prezentata de recurenți, este lacunara, evident in partea care le este deplin imputabila: FAPTUL CA AU FALSIFICAT O DECLARAȚIE OLOGRAFA, CA S-AU FOLOSIT DE ACEASTA PENTRU OBȚINEREA, IN FINAL, A UNEI AUTORIZAȚII DE CONSTRUIRE si A UNEI HOTĂRÂRI A C. UI LOCAL EMISE PE BAZA UNUI ACT FALS!!!

Intimații arată că, aspectul care nu trebuie ascuns, neglijat sau minimalizat, pentru a observa nu numai modul in care recurenții încearcă sa-si apropie unele drepturi necuvenite, dar si privind profilul moral al recurenților care încearcă, cu toate mijloacele procesuale posibile, menținerea in vigoare, in favoarea acestora, a actelor nule emise pe baza unei declarații false.

Astfel, rezulta indubitabil ca, in ceea ce privesc aspectele de fond ale cauzei, respectiv îndreptățirea intimaților la formularea pretențiilor deduse judecății, interesul nostru actual si legitim, acestea sunt mai presus de orice

îndoială, fiind evident ca, prin manoperele penale ale recurenților s-a adus un prejudiciu real major, intimaților si care trebuie înlăturat.

Nu trebuie uitat nici aspectul ca intimații nu a avut cunoștința de dosarul penal_ in care recurentului P. F. L. i s-a aplicat o amenda de 2000 lei si a fost desființată declarația care a stat la baza HCL 604/2007, a avizului 18156/43/_ si a AC 1147/2008 emisa recurenților.

In situația in care erau parte in acel dosar, evident ca ar fi solicitat si anularea tuturor acestora in aplicarea dispozițiilor codului penal.

Se susține că, în mod normal toate aceste acte, având la baza un înscris declarat nul, ar fi trebuit anulate in cadrul procesului penal, fiind consecința unor fapte penale(si probabil in acel cadru procesual nu s-ar mai fi invocat de către recurent toate excepțiile nefondate in apărarea sa...)

Intimații au mai arătat de către recurenți ca ar fi incident motivul de recurs prev de art. 304 pct.7 C.pr. civila, in sensul ca sentința ar fi nemotivata, dar sub acest aspect însăși recurenții arata ca exista motivări clare in cuprinsul sentinței, apreciind insa ca acestea ar fi insuficiente, fiind necesare ample dezvoltări ale motivelor care au dus la concluzia instanței in sensul admiterii in parte a cererii de chemare in judecata.

Intimații susțin că, în pofida practicii judiciare ample invocate, recurenții omit faptul ca judecătorul este liber in alegerea modului in care înțelege sa motiveze o hotărâre, a modului de exprimare, a argumentelor analizate in principal in cuprinsul acesteia, este ceea ce a si făcut instanța de fond când a arătat ca "retine" aspectele legate de fapta penala, de anularea declarației olografe făcute de recurentul infractor in dauna intereselor noastre. Întrebarea care se pune este daca ar fi fost nevoie de o mai ampla detaliere a acestor fapte penale si a consecințelor lor ?

Privitor la inadmisibilitatea conexării celor doua dosare, se apreciază ca si aceasta excepție, artificial creata de recurenți este nefondata.

Astfel, termenul de "pricina " folosit de legiuitor in art.164 alin 1 C. pr. Civila este unul cuprinzător si, chiar daca are unele elemente de arhaism, in realitate este evident ca se refera la orice pretenție dedusa judecății, iar o excepție de nelegalitate nu este exclusa din aceasta categorie, dimpotrivă practica judiciara este constanta in sensul aprecierii ca si aceste excepții reprezintă veritabile cereri de chemare in judecata.

Intimații mai susțin că, mergând pe raționamentul recurenților, în situația a doua excepții de nelegalitate, invocate in dosare diferite, de reclamanți diferiți, insa având același obiect, nu pot fi conexate? Răspunsul este ca DA, drept urmare si aceasta excepție trebuie respinsa ca atare.

Intimații mai arată, că fata de susținerea recurenților ca încheierea prin care a renunțat la judecata ar fi nula, se precizează ca întreaga "argumentație" realizata cu greu de către recurenți este in dovedirea unei presupuse, posibile, viitoare vătămări pe care aceștia ar putea-o suferi in situații ipotetice, fara baza reala. Practic renunțarea intimaților la judecata este doar urmarea condamnării recurentului in cadrul procesului penal si a declarării nulității declarației olografe semnate si folosite de acesta, în condițiile în care la data promovării acțiunii nu cunoșteau despre acest proces penal si, evident, nu puteau cunoaște modul de finalizare si consecințele lui.

Intimații neagă că ar fi procedat la o "inginerie" așa cum plastic se exprima recurenții, susținând că a fost in realitate o acțiune pornita cu buna credință la instanța competenta, in dorința apărării dreptului acestora de proprietate.

Se mai susține că, nici practica invocata de recurenți, respectiv decizia I. 2589/2008 in sensul ca instanța de contencios administrativ nu are competenta de a analiza legătura existenta intre fondul excepției si actul administrativ contestat, nu este incidența in cauza întrucât, luând act de renunțarea acestora la judecata, instanța nu a analizat fondul cauzei civile, nu a produs vreo paguba

recurenților, aceștia putând solicita, cum de altfel au si făcut, cheltuielile de judecata, iar despre inadmisibilitatea renunțării la judecata nu cred ca si aceasta poate fi invocate in condițiile in care, în situația in care nu s-ar fi luat act de aceasta, s-ar fi ajuns oricum la invocarea si admiterea unei excepții a lipsei de obiect a acestui petit.

Rezulta ca si aceasta critica este una artificial inventata de recurenți, aceștia neputând dovedi vreo vătămare actuala a drepturilor lor, oricum obținute in condițiile săvârșirii unei infracțiuni, astfel, rezulta ca nici solicitarea recurenților de disjungere a pricinilor (pag.8, pct.III.3) - apreciate ca atare de aceasta data, este nefondata si solicită a fi respinsa ca atare.

Privitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate intimații susțin că au arătat anterior contextul in care au invocat, in cadrul unui dosar civil, respectând întrutotul sintagma "oricând, in cadrul unui proces civil", aceasta excepție chiar odată cu acțiunea introductiva de instanța, in fata Judecătoriei C. -N. .

Evident aceasta nu au fost formulate pentru eludarea termenelor impuse de legea 554/2004 ci pentru apărarea dreptului de proprietate, atunci când au luat la cunoștința, discutând cu celalalt reclamant, despre faptul ca acesta nu ar fi semnat niciodată o atare declarație olografa care sa le aducă prejudicii .

Astfel, este evident ca au formulat o acțiune in anularea acestor acte administrative tocmai bazându-se pe faptul ca, teoretic, acestea nu pot avea la baza incalcari flagrante ale legii săvârșite de recurent, care intelege sa-si valorifice cu orice pret, chiar si cu prețul unei condamnări penale, presupuse interese si drepturi conditionale. De altfel nici susținerea inadmisibilitatii excepției de nelegalitate in condițiile invocării si a acesteia si a nulității actului nu este incidenta, fata de faptul ca ,practic, instanța s-a pronunțat doar asupra acesteia din urma, excepția intimaților privind nelegalitatea HCL 604/2007 fiind apreciata ca fiind fara obiect.

In acest mod, instanța a apreciat corect privitor la aparenta neconcordanta intre obiectele dosarelor conexate, in realitate insa ambele urmărind realizarea aceluiaș obiectiv al anularii unor acte administrative prejudiciabile atat noua cat si celuilalt reclamant.

Ultimul aspect, cel al prescrierii acțiunii in anularea HCL si a avizului este de asemenea bazat doar pe presupuneri, niciun argument privind data concreta la care reclamantul P. D. ar fi aflat despre viciile celor doua acte nefiind adus in fata instanței de judecata. Oricum data la care acesta a aflat despre vătămarea dreptului sau de proprietate este, de aceasta data cu element de certitudine, data condamnării penale a recurentului si a anularii declarației folosite de acesta contra sa, respectiv data pronunțării sentinței penale 17/2011 a Judecătoriei C. -N. si, respectiv cea a rămânerii definitive a acesteia. Este evident ca, fata de aceasta data, termenul de 6 luni este respectat cu prisosința, astfel încât si excepția prescripției solicitam a fi respinsa ca atare.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că acesta este fondat în parte pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.1511 din 1 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ului C. - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantii T. G. S. si sotul T. L. P. , P. D. impotriva paratilor C. Local al M. C. -N., C. M., P. I. , P. Florian L. și P. A. , P. M. C. -N. si în consecință:

S-a dispus anularea HCL nr.604/_ privind aprobarea P.U.D. pentru construirea a două locuințe cuplate P+M, str.C. B., f.n., s-a dispus anularea avizului nr.18156/43/_ a Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la constatarea nelegalității HCL nr.604/2007.

Instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților Țibre în privința petitelor 1 și 2 din dosarul conexat.

S-a constatat nelegalitatea A.C. nr.1147/2008 emisă de P. M. C.

-N. în favoarea pârâților C. M. și P. Florian L. .

S-a respins acțiunea fata de paratul Municipiul C. N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calitații procesuale pasive.

Au fost obligați pârâții C. M. și P. Florian L. la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților T. și 504,3 lei în favoarea reclamantului P. D. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanții Țibre G.

S. și soțul Țibre L. P. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții

"Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; din data de 1 august 2007 privind imobilul cu nr.top 13654/1/2/2/1 aparținând pârâtului P.

D. pentru lipsa consimțământului valabil al acestuia; să se constate nulitatea absolută a actului intitulat "Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; din data de 4 septembrie 2007 privind imobilul cu nr.top 13654/1/2/3 aparținând pârâtului P. I. pentru lipsa consimțământului valabil al acestuia; să se constate nelegalitatea HCL nr.604/2007 emisă de C. Local C. N. pentru nerespectarea lățimii drumului de acces privind imobilele înscrise în CF 1. cu nr.topo 13654/1/2/4/1 și respectiv CF 1. cu nr.topo 13654/1/2/4/2; să se constate nelegalitatea Autorizației de Construire nr.1147/_ emisă de P. municipiului C. N. în favoarea pârâților de rd.3-4 pe amplasamentul anterior descris. Solicită cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului cu nr. topo 13654/1/2/2/2 și respectiv nr. topo 13654/1/2/3.

În anul 2007, vecinii reclamanților, respectiv pârâții de rd.3-4, C. M. și

Reclamanții au fost contactați de către pârâții de rd.3-4 C. M. și P.

F. L. în vederea semnării unui acord în acest sens, însă au refuzat.

Dorind totuși să îndeplinească condițiile impuse, pârâții de rd.3-4 au depus ca anexă la documentația deja existentă, declarațiile pârâților P. D. și P.

Instanța de fond a mai reținut că, prin sentința civilă nr.13381/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus scoaterea de pe rol a acțiunii formulate de reclamanți și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj -

Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr.604/2007 și a autorizației de construire nr.1147/_ emisă de P. M.

C. -N. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului la data de_ .

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în data de_ (f. 160), reclamanții Țibre au arătat că renunță la judecată în privința petitelor 1 și 2 din cererea introductivă (dosar_ ), respectiv, dispunerea nulității absolută a actului intitulat "Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; din data de 1 august 2007 privind imobilul cu nr.top 13654/1/2/2/1 aparținând pârâtului P. D. pentru lipsa consimțământului valabil al acestui și constatarea nulității absolută a actului intitulat "Acord proprietari vecini pentru beneficiari C. M. și P. F. "; din data de 4 septembrie 2007 privind imobilul cu nr.top 13654/1/2/3 aparținând pârâtului P. I. pentru lipsa consimțământului valabil al acestuia, deoarece acestea au fost soluționate definitiv și irevocabil în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. .

În ședința publică din_, tribunalul a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. C. -N. .

De asemenea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Florian L. și C. M., având în vedere că aceștia sunt beneficiarii actelor administrative contestate.

P. Florian-L., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a susținut că prin cele două acte administrative care prevăd un drum de acces peste proprietatea sa, către proprietatea pârâților C. M. și

Examinând actele dosarului, instanța de fond a reținut corect că reclamantul P. D. este proprietarul terenul cu nr.top.13654/1/2/2/2/1 în suprafață de 427 mp situat in C. -N., str.C. B. nr.8A, în prezent imobilul fiind identificat cu nr. cadastral 7003/1 și înscris in CF 2. C. -N., că, asupra acestui teren, printr-un acord încheiat in anul 2005, s-a instituit servitute de trecere în lungime de 17,82 m și lățime de 3 m, în favoarea terenului cu nr. top.13564/1/2/4, proprietatea pârâților de rd.2, 3.

Totodată s-a mai reținut că, în anul 2008 pârâții C. M. și P. Florian

L. au început construirea unui duplex pe terenul lor și întrucât în PUG era prevăzut că parcela este construibilă numai dacă are asigurat un acces carosabil de minim 4 m lățime dintr-o circulație publică in mod direct sau prin drept de trecere, iar prin servitutea stabilită prin acord avea o lățime de numai 3 m, la documentația de autorizare s-a depus o declarație privind acordul reclamantului la instituirea unui drum de acces cu o lățime de 7 m, peste terenul său, la parcela pârâților.

Instanța de fond a mai constatat corect și faptul că la baza emiterii autorizației de construire în beneficiul pârâților C. M. și P. Florian L.

, a stat un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv HCL nr.604/_ prin care a fost aprobat PUD pentru construirea două locuințe cuplate pe str. C. B. FN., iar pentru emiterea HCL anterior menționat s-a emis și avizul nr.18156/43/_, autoritatea publică pârâtă reținând că accesul la terenul proprietatea pârâților este rezolvat printr-o alee privată de 7 m lățime, condiție care însă nu era îndeplinită, atâta timp cât avea la bază un înscris fals.

În privința reclamanților Țibre G. și soțul Țibre L. P. instanța de fond a reținut faptul că aceștia au invocat excepția de nelegalitate a HCL nr.604/2007 pentru aceleași considerente ca și reclamantul P. D., și aceștia fiind vecini de parcelă cu pârâții C. M. și P. F. L., respectiv fiind proprietarii parcelelor de teren cu nr.top13654/1/2/2/2/ și respectiv nr.top.13654/1/2/3.

Față de faptul că, considerentele acestei excepții de nelegalitate sunt identice cu considerentele pentru care s-a solicitat aceluiași HCL de către reclamantul P. D., instanța de fond reținând faptul că a fost deja dispusă anularea HCL nr.604/2007, a apreciat că incidența art.4 din Legea nr. 554/2004 în cauza de față nu mai subzistă, astfel că, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la constatarea nelegalității acestui HCL.

Față de faptul că reclamanții T. au solicitat a se constata și nelegalitatea autorizației de construire nr.1147/_ emisă de P. M. C. -N. în favoarea pârâtilor C. M. și P. F. L. pe amplasamentul descris anterior, instanța de fond a admis acest capăt de cerere in condițiile în care la baza autorizației de construire sus amintite a stat HCL nr.604/2007.

În temeiul art.274 C.pr.civ., au fost obligați pârâtii C. M. și P. Florian L. la plata sumei de 400 lei în favoarea reclamanților T. și 504,3 lei în favoarea reclamantului P. D. .

P. FLORIAN-L., P. A. și C. M. au declarat recurs

solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr.1511/2013, în sensul respingerii acțiunii introductive în instanță formulate de

intimații de rang I; 2- admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în privința intimaților de rang II.

În subsidiar, dacă se respinge motivul de recurs #2, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.1511/2013, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță formulate de intimații de rang II.

Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele cicluri procesuale.

Recurenții au prezentat pe larg motivele de recurs, motive ce au fost expuse în extenso mai sus, recurenții concluzionând că, instanța de contencios administrativ trebuia să soluționeze pur și simplu excepțiile de nelegalitate din dosarul nr._, fără a conexa acest dosar cu dosarul nr._, și fără a lua act de renunțarea la judecată în el, și să retrimită dosarul către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă.

instanța penală prin sentința penală nr. 17/2011 a Judecătoriei C. -N. .

In data de_, intimatul P. D. a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva lor, solicitând anularea H.C.L. nr. 604/2007 privind Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea a două locuințe, și anularea avizului nr. 18156/43/_ al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism. Această acțiune a constituit obiectul dosarului_ .

Față de aceeași Hotărâre de Consiliu Local, reclamanții Țibre G. și Țibre

P. au formulat o acțiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. în data de_, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a acordurilor încheiat între Chitea M. și P. F. (petitele 1 și 2 ale acțiunii civile), constatarea nelegalității HCL nr. 604/2007 (petitul 3 al acțiunii), și constatarea nelegalității autorizației de construire nr. 1147/_ (petitul 4 al acțiunii). Această acțiune a constituit obiectul dosarului_ .
Se arată că, în această ultimă acțiune, primele două capete de cerere vizau anularea unor acte juridice civile, iar ultimele două capete de cerere priveau nelegalitatea unor acte administrative. în această acțiune, capetele de cerere #3 și
#4 vizează excepția de nelegalitate a unor acte administrative, aspect ce rezultă din însăși acțiunea introductivă formulată {"Subsemnații solicită a se constata nulitatea absolută a celor două acorduri, disjungerea capetelor de cerere privind nelegalitatea actelor administrative și trimiterea acestora spre competența de soluționare a secției de contencios administrativ a T. ului C. "- p. 3 a acțiunii, par. nr. 1). Instanța civilă, procedând în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj - Secția contencios administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr. 604/2007 și a autorizației de construire nr. 1147/_ .
În privința dosarului nr._, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a două acte administrative, aspect ce rezultă inclusiv din soluția afișată în acest dosar pe portalul Judecătoriei C. -N. .
Deși instanța era investită cu soluționarea acestor două excepții de nelegalitate, a procedat la depășirea cadrului procesual fixat, prin două aspecte, respectiv prin faptul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților în privința primelor două capete de cerere ale acțiunii civile și în al doilea rând s-a dispus conexarea acelui dosar care avea ca obiect exclusiv soluționarea a două excepții de nelegalitate cu dosarul nr._ care avea ca obiect anularea aceluiași act administrativ.
După ce s-au dispus aceste măsuri procesuale, instanța a soluționat cauza în sensul admiterii acțiunilor introductive ale reclamanților.
1. Recurenții invocă și faptul că, sentința civilă nr.1511/2013 a T. ului C. este nemotivată
  , astfel că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
  Se arată că, aceștia, au invocat, în apărare în fața instanței de fond, o serie de argumente juridice, printre care inadmisibilitatea excepțiilor de nelegalitate, nulitatea absolută a renunțării la judecata civilă a reclamanților Țibre G. și Țibre L. P., inadmisibilitatea conexării pricinilor și, mai ales, prescripția dreptului material la acțiune, dar în considerentele sentinței civile nr. 1511/2013 nu se face referire la niciunul din aceste argumente, în condițiile în care motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să facă referire la toate argumentele esențiale aduse de către părți, răspunzând fiecăruia dintre acestea.
2. Recurenți solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru încălcarea normelor de competență de ordine publică, în privința intimaților de rang II,
  astfel în susținerea inadmisibilitatea conexării pricinilor
  , s-a arătat că, potrivit art.164 alin.1 C. proc. civ., "Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini _" și consideră că dispunerea conexării de către instanța este
  inadmisibilă, întrucât nu s-a dispus conexarea mai multor pricini, ci s-a dispus conexarea unei pricini cu o excepție de nelegalitate invocată într-o altă pricină, iar în acest sens, subliniază din nou că, în dosarul nr._, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea a două excepții de nelegalitate, iar acestea nu constituit o pricină în sensul procedurii civile, astfel că ele nu pot fi conexate unei alte pricini.
  În această situație se consideră că singura soluție legală ar fi disjungerea pricinilor, fie prin anularea Încheierii de conexare în temeiul art.165 Cod pr.civilă și judecarea separată a celor două dosare.
3. Recurenții invocă nulitatea absolută a încheierii prin care s-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă
  , nulitate ce a fost invocată și în faza concluziilor orale și scrise. în acest sens, consideră că sunt întrunite toate condițiile art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind vorba de o nulitate virtuală și absolută.
  Se susține că în prima facie, este vorba de o nulitate virtuală întrucât nu este prevăzută de lege. în aceste condiții, art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, impune dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii nulității, subliniindu-se că este vorba de o vătămare procesuală, pentru care "părțile nu trebuie să administreze dovezi, instanța urmând să deducă din circumstanțele cauzei dacă vătămarea s-a produs sau dacă este inevitabilă ".
  Circumstanțele speței redau următoarea stare de drept: reclamanții Țibre
  L. și Țibre G. au renunțat la judecata unei acțiuni civile în fața instanței de contencios administrativ care nu fusese învestită cu soluționarea acelei acțiuni civile, ci doar cu judecarea unor chestiuni prejudiciale (două excepții de nelegalitate).
  Se mai arată că, renunțarea la judecată de către reclamant reprezintă un drept procesual recunoscut reclamantului, care însă nu poate fi exercitat oricum, tocmai fiindcă poate prejudicia cealaltă parte: spre exemplu, renunțarea la judecată poate atrage obligarea reclamantului la plata de cheltuieli (art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă), sau poate fi făcută, în anumite situații, doar cu învoirea celeilalte părți (art. 246 alin. 4 C. proc. civ.).
  Aceste dispoziții ale Codului de procedură civilă întăresc caracterul prejudiciabil al renunțării la judecată: în condițiile în care reclamantul renunță la judecată, el va putea intenta o nouă acțiune în contra aceleiași persoane, astfel încât se impune un control atent al instanței asupra acestei renunțări.
  În acest context, vătămarea cauzată poate fi lesne dedusă din circumstanțele cauzei, în condițiile în care instanța de contencios administrativ nu a fost învestită cu petitele #1 și #2 ale acțiunii civile.
  Dimpotrivă, după cum se amintea deja, instanța civilă a trimis cauza la instanța de contencios în temeiul art. 4 alin. 1 din legea nr. 554/2004, ceea ce înseamnă că instanța de contencios a fost învestită doar cu soluționarea acestor excepții de nelegalitate, aspect ce rezultă de pe portalul Judecătoriei C. -N., și din încheierea de sesizare a instanței de contencios, în consecință nu a existat o desesizare a instanței civile, ci pur și simplu a fost trimisă o chestiune prejudicială spre soluționare.
  În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată constă în aceea că, deși conform Codului de procedură civilă, instanța civilă este încă învestită cu soluționarea acțiunii civile, recurenții nu pot știi în ce măsură se va retrimite dosarul către această instanță, sau nu, dacă nu, există riscul de a fi, din nou acționați în judecată, pentru aceleași petite.
  Se mai susține că o altă vătămare procesuală cauzată este eludarea unor norme imperative, de ordine publică (fraus omnia corrumpit). în acest sens, soții Țibre au formulat o acțiune civilă, și au invocat nelegalitatea unor acte administrative, cu următorul scop: nu mai puteau formula o acțiune în anularea acelor acte administrative întrucât nu se încadrau în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ pentru a ataca actele, situație în care au imaginat două petite cu natură civilă, invocând ulterior nelegalitatea actelor administrative.
  Instanța civilă, necunoscând scopul acestei inginerii (nefiind instanță de contencios administrativ, nici nu avea cum intui acest aspect!), a sesizat instanța de contencios, iar prin renunțarea la petitele civile în fața instanței de contencios, cercul vicios s-a închis, și s-a ajuns la soluționarea unei excepții de nelegalitate care este, potrivit practicii judiciare este inadmisibilă.
  Se reiterează o parte din considerentele Deciziei civile nr. 2299/_, a Curții de Apel C., secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:
  "Curtea a apreciat că în condițiile neurmării procedurii speciale în materie și după împlinirea termenului de contestare a actului administrativ fiscal, nu este admisibilă invocarea excepției de nelegalitate, întrucât aceasta ar duce la concluzia că raportul fiscal nu s-ar putea consolida niciodată, din moment ce s-ar accepta că actul de impunere ar putea fi contestat oricând prin intermediul excepției de nelegalitate ".
  Astfel, prin mecanismul renunțării la judecata petitelor civile, reclamanții au încercat practic inducerea în eroare a instanței cu privire la inadmisibilitatea excepțiilor de nelegalitate.
  Fiind vorba de o eludare a unor norme imperative, recurenții consideră că este incidentă nulitatea absolută a încheierii prin care s-a luat act de renunțarea la judecata primelor două petite ale acțiunii civile.
  De asemenea, se subliniază că nu este vorba de un viciu de necompetență a instanței de contencios cu privire la această renunțare, pentru următorul argument: instanța de contencios administrativ nu a fost învestită ab initio cu soluționarea primelor două petite, or, problema competenței materiale se pune doar atunci când instanța a fost deja învestită cu soluționarea unei cauze. Or, din interpretarea art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dar și din jurisprudența înaltei Curți de C. și Justiție, rezultă următoarele:,,Instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral trebuie să se pronunțe pe fondul excepției aflate în discuție, neavând competența de a cerceta legătura existentă între fondul cauzei și actul administrativ contestat" (I., decizia nr. 2589/2008, apud I. . Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Ed. Hamangiu, 2008, p. 111).
4. Se solicită disjungerea pricinilor și trimiterea spre rejudecare a dosarului nr._, către Judecătoria Cluj-Napoca- Secția civilă
  Având că, instanța de fond în mod eronat a dispus conexarea pricinilor, și în mod greșit a luat act de renunțarea la judecata acțiunii civile - deși fusese învestită cu soluționarea unor simple excepții de nelegalitate -, soluția corectă din punct de vedere procedural este casarea cu trimiterea spre rejudecare.
  Astfel, dacă instanța de recurs modifică sentința civilă recurată în sensul în care constată nelegalitatea renunțării la judecată a reclamanților Țibre, și nelegalitatea conexării pricinilor, situația juridică creată este următoarea: obiectul dosarului nr._ este, în continuare, o acțiune civilă, - cu petite accesorii privind excepțiile de nelegalitate -, acțiune civilă ce nu este conexată acțiunii în contencios administrativ din dosarul_, astfel că, în acest context procesual, în mod vădit sentința civilă nr.1511/2013 este dată cu încălcarea competenței de ordine publică a instanței civile - motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
  Concluzionând, se arată că, instanța de contencios administrativ trebuia să soluționeze pur și simplu excepțiile de nelegalitate din dosarul nr._, fără a conexa acest dosar cu dosarul nr._, și fără a lua act de renunțarea la
  judecată în el, și să retrimită dosarul către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă. Neprocedând astfel, a soluționat cauza civilă cu încălcarea unor norme de competență materială de ordine publică.
5. Recurenții mai susțin că sentința civilă recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

Recurenții solicită ca, în ipoteza în care instanța nu invalidează renunțarea la judecată pentru motivele deja expuse, să respingă excepțiile de nelegalitate ca fiind inadmisibile.

Se mai arată că, excepția de nelegalitate nu poate urmări eludarea termenelor prevăzute de Legea nr.554/2004, pentru atacarea unui act administrativ

Or, există o jurisprudența unanimă și constantă înaltei Curți de C. și Justiție potrivit căreia, din interpretarea art. 4 cu art. 5 alin. 2 din Legea nr.

554/2004, "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificare sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Recurenții mai invocă excepția de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ ce formează obiectul acțiunii în fond.

Astfel se arată că, potrivit jurisprudenței constante a înaltei Curți

"nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în același timp în cadrul unui litgiu, și pe calea acțiunii directe în contencios administrativ și pe calea incidentală a excepției de nelegalitate". (I., secț. cont. adm. Și fisc, dec. nr. 1927/2008, apud I. . Jurisprudență Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Ed. Hamangiu, 2008, p. 69).

Recurenții mai susțin că, acțiunea în anularea HCL nr.604/2009 și a Avizului nr._ al CTATU, este prescrisă.

Se mai amintește aici jurisprudența Curții de Apel C., potrivit căreia

554/2004, cât timp nu s-au invocat și apoi dovedit motivele temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, plângerea prealabilă este tardiv formulată" (C. Ap. C., secț. com. și de cont. adm. și fisc, dec. nr. 347/2010).

Intimații P. D., ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. prin întâmpinările depusă la dosarul cauzei și-au exprimat poziția procesuală față de recursul declarat, aspecte ce au fost redate pe larg mai sus, intimații solicitând respingerea recursului.

Curtea, analizând recursul declarat prin care recurenții invocă și faptul că, sentința civilă nr.1511/2013 a T. ului C. este nemotivată, constată că aspectele invocate în recurs nu subzistă, instanța de fond analizând și argumentând soluția dată, reținând corect o stare de fapt ce se baza pe probatoriul existent și susținerile părților.

Față de celelalte aspecte invocate de recurenți, Curtea constată că acestea sunt admisibile în parte cu consecința admiterii în parte a recursului declarat de recurenți, pentru următoarele considerente:

Deși recurenții au invocat nemotivarea sentinței de către instanța de fond, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, administrând probele pertinente soluționării litigiului, probe ce au fost analizate punctual, motivarea sentinței recurate având la bază susținerile părților și probele dosarului, astfel că nu poate fi primit motivul de recurs invocat de recurenți, legat de nemotivarea sentinței de către instanța de fond.

Curtea, analizând recursul declarat, consideră că acesta este admisibil în parte în cea ce privește soluția dată privind acțiunea reclamanților ȚIBRE G.

S. și ȚIBRE L.

din dosarul nr._ al T. ului C., impunându-se modificarea în parte a sentinței civile nr.15111 din_, în sensul înlăturării dispozițiile privind constatarea renunțării la judecată a reclamanților ȚIBRE G.

S. și ȚIBRE L.

în privința petitelor 1 și 2 din dosarul conexat, constatarea nelegalității AC 1147/2008 emisă de P. mun. C. -N., respingerea ca rămas fără obiect a capetelor din cererea privitor la constatarea nelegalității HCL nr.604/2007, obligarea pârâților la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. .

Totodată se impune disjunge dosarul nr._ al T. ului C. și trimiterea acțiunii de fond formulată de reclamanții ȚIBRE G. S. și ȚIBRE

, Judecătoriei C. -N. și a excepția de nelegalitate vizând HCL 604/2007 al

C. ui Local C. -N. și AC nr.1147 din_ emisă de P. mun. C. -N. spre rejudecare T. ului C. .

Curtea consideră că parțial sentința civilă nr.15111 din_ a T. ului

C., aste nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond cu încălcarea prevederilor legate de competență și de aspectele cu care a fost sesizat prin sentința civilă nr.13381/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.

-N., în care s-a dispus scoaterea de pe rol a acțiunii formulate de reclamanți și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr.604/2007 și a autorizației de construire nr.1147/_ emisă de P. M. C. -N. .

Așa cum s-a arătat mai sus, deși T. ul ca și instanță de contencios administrativ și era investită cu soluționarea acestor două excepții de nelegalitate, a procedat la depășirea cadrului procesual fixat, prin faptul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților în privința primelor două capete de cerere ale acțiunii civile, în condițiile în c are a dispus conexarea acelui dosar care avea ca obiect exclusiv soluționarea a două excepții de nelegalitate cu dosarul nr._ care avea ca obiect anularea aceluiași act administrativ.

Curtea apreciază că, Tribunalul Cluj nu putea să ia act de renunțarea la judecată de către reclamanți a celor două petitele din acțiunea civilă, competent fiind doar Judecătoria Cluj-Napoca.

Având în vedere poziția procesuală a reclamanților care au declarat că renunță la cele două petite din acțiunea civilă din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., petite ce constituie fondul cauzei, litigiul principal în cadrul căruia s-a invocat excepția de nelegalitate a celor două acte administrative, excepție ce a fost disjunsă și trimisă spre soluționare T. ului

C. în condițiile arătate mai sus, pot apărea unele aspecte de ordin procesual și pe fondul cererilor formulate de reclamanți.

În aceste condiții recurenții au susținut că sentința civilă recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în condițiile în care, excepția de nelegalitate nu poate fi invocată în lipsa unui litigiu principal, susținându-se că în ipoteza în care instanța ar lua act de renunțarea la acțiunea principală în cadrul căreia s-a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrative, se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, întrucât, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate fi invocată

"oricând, în cadrul unui proces". Cu alte cuvinte, natura juridică a excepției de nelegalitate este aceea de excepție de fond, chestiune prejudicială; or, ea nu poate subzista în lipsa unui litigiu principal.

În aceste condiții, consideră că este necesar a se dispune trimiterea acțiunii de fond formulată de reclamanții ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. , Judecătoriei

C. -N. care să analizeze și să soluționeze poziția procesuală a reclamanților, iar excepția de nelegalitate vizând HCL 604/2007 al C. ui Local C. -N. și AC nr.1147 din_ emisă de P. mun. C. -N. urmând a fi trimisă spre rejudecare T. ului C., instanță de contencios administrativ care va analiza atât aspectele invocare de reclamanți cât și asupra motivelor invocate de pârâți în actele depuse, printre care se pot enumera exemplificativ, cele legate de respectarea de către reclamanți a termenelor și procedurilor prevăzute de Legea nr.554/2004, pentru atacarea unui act administrativ, asupra aspectelor privind posibila prescripție invocate de pârâții recurenți, nefiind omisă și constatarea existenței sau nu a unui litigiu ce formează obiectul acțiunii în fond și care să justifice excepțiile invocate de reclamanți.

Curtea constată corectă soluția dată de Tribunalul Cluj privind acțiunea din dosarul_ al T. ului C., soluție ce va fi menținută.

Pentru considerentele arătate, Curtea în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr. Civilă, va constata parțial nelegală și netemeinică sentința atacată, urmând a admite în parte recursul declarat de P. FLORIAN-L. ,

P. A. și C. M.

împotriva sentinței civile nr.15111 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispozițiile privind constatarea renunțării la judecată a reclamanților ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L.

în privința petitelor 1 și 2 din dosarul conexat, constatarea nelegalității AC 1147/2008 emisă de P. mun. C.

-N., respingerea ca rămas fără obiect a capetelor din cererea privitor la constatarea nelegalității HCL nr.604/2007, obligarea pârâților la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. .

Curtea dispune, disjunge dosarul nr._ al T. ului C., dispunând trimiterea acțiunii de fond formulată de reclamanții ȚIBRE G. S. și ȚIBRE

, Judecătoriei C. -N. și excepția de nelegalitate vizând HCL 604/2007 al

C. ui Local C. -N. și AC nr.1147 din_ emisă de P. mun. C. -N. spre rejudecare T. ului C. .

Menține celelalte dispoziții, respectiv cele prin care s-a soluționat acțiunea din dosarul_ al T. ului C. .

În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga pe reclamanții ȚIBRE G. S. și ȚIBRE L. să plătească intimatului PĂDURAR D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite în parte recursul declarat de P. Florian-L., P. A. și C.

M. împotriva sentinței civile nr.15111 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispozițiile privind constatarea renunțării la judecată a reclamanților Țibre în privința petitelor 1 și 2 din dosarul conexat, constatarea nelegalității AC 1147/2008 emisă de P. mun. C. -N., respingerea ca rămas fără obiect a capetelor din cererea privitor la constatarea nelegalității HCL nr.604/2007, obligarea pârâților la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților Țibre.

Disjunge dosarul nr._ al T. ului C., dispune trimiterea acțiunii de fond formulată de reclamanții Țibre, Judecătoriei C. -N. și excepția de nelegalitate vizând HCL 604/2007 al C. ui Local C. -N. și AC nr.1147 din_ emisă de P. mun. C. -N. spre rejudecare T. ului C. .

Menține celelalte dispoziții, respectiv cele prin care s-a soluționat acțiunea din dosarul_ al T. ului C. .

Obligă reclamanții să plătească intimatului Pădurar D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A. A.

S. L. R. V. G. M.

fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de Apel

Judecător V. M.

GREFIER

M. VA. I G.

fiind în CO, semnează Grefier șef

M. LENA T.

Red.V.G./M.N.

2 ex.

Decizia civilă nr. 6678/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6678/2013. Contencios. Anulare act administrativ