Decizia civilă nr. 6753/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 6753/2013

Ședința publică de la 11 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.

Judecător C. I.

Judecător DP

G. M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta O. (C. P. ) S. M. împotriva sentinței civile nr. 7676 din_ pronunțat de Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 7676 din_ pronunțat de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-au respins contestațiile formulate de către contestatoarea O. S. M., căsătorită P., în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de S. M. .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr.7890/1083/_ C. de Asigurări de S. M. a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 6671 lei cu titlu de contribuție la FNUASS, dobânzi și penalități, raportat la perioada_ -_ .

În urma contestației cu care a fost sesizată, C. de Asigurări de S. M. a emis decizia nr.178/1214/_, prin care a admis în parte contestația, a desființat decizia de impunere din oficiu nr.7890/1083/_ și a decis exonerarea contestatoarei de obligația plății contribuției la FNUASS pe perioada_ -_ .

Urmare admiterii contestației s-a emis decizia de impunere din oficiu nr.9205/1214/_ cu anexa cuprinzând desfășurătorul de calcul.

La data de_ contestatoarea înregistrează CAS M. contestație împotriva deciziei de impunere din oficiu nr.9205/1214/_ și în soluționarea

acesteia intimata emite decizia nr.192/1294/DI 18 din_, prin care admite în parte contestația, desființează decizia atacată și emite decizia de impunere nr._ /_ obligând contestatoarea la plata sumei de 5541 lei. Motivul admiterii în parte a contestației administrative rezidă în aceea că s-a făcut de către contestatoare, prin depunerea deciziei de impunere anuală rectificative, dovada faptului că veniturile realizate în anul 2008 sunt în suma de 15.852 lei.

Contestatoarea atacă și decizia de impunere din_, astfel încât, la _

, CAS M. emite decizia nr.10/19/DI 20/2012, prin care admite în parte contestația, desființează decizia de impunere nr.10905/1294/_ și emite decizia de impunere nr.826/19/_ obligând contestatoarea la plata sumei de 5488 lei. Considerentele care au condus la admiterea în parte a contestației au constatat în aceea că, prin probele depuse, contestatoarea a dovedit rezilierea la data de_ a contractului de mandat încheiat cu BCR Asigurări de Viață București.

Prin decizia de impunere nr.826/19/_ s-a stabilit o obligație de plată în cuantum de 5488 lei pentru perioada_ -_, din care 2837 lei debit principal, 2225 majorări de întârziere și 426 lei penalități.

La_ contestatoarea a achitat suma de 2837 lei reprezentând debit principal.

La_ intimata a emis decizia de impunere nr._ prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 2598 lei.

Prin contestarea și a acestei decizii de impunere intimata a fost învestită cu o nou contestație soluționată prin decizia nr.40/200/DI 20 din_ prin care a decis în sensul respingerii căii de atac.

Cele 4 cauze conexate au ca obiect toate aceste decizii mai sus menționate.

Se constată însă ca deciziile cu nr.7890/1083/_ și_ /_ au fost desființate de către intimată, astfel încât solicitarea contestatoarei de anulare a acestora e lipsită de obiect, anularea neputând opera asupra unor acte lipsite de efect prin soluția găsită de către organul emitent.

Prin depunerea de noi înscrisuri în cadrul repetatelor contestații formulate de către contestatoare, intimata a revenit asupra deciziilor sale, rămânând în final să-și producă efectele decizia nr.10/19/DI 20/_ (prin care se admite doar în parte contestația formulată împotriva deciziei nr._ /_ ), decizia de impunere nr.826/19/_ (prin care se stabilește o obligație în sumă de 5488 lei), decizia de impunere nr.1747/200/_ (prin care se stabilește obligația de plată a sumei de 2598 lei, urmare a achitării de către contestatoare a sumei 2837 lei reprezentând debit principal) și decizia nr.40/200/DI 20/_ (prin care se respinge contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr._

).

Analizând, prin prisma criticilor cuprinse în precizarea de acțiune, legalitatea și temeinicia acestor decizii emise de către C. de Asigurări de S.

M. instanța a reținut următoarele:

Contestatoarea a fost beneficiara unor venituri realizate din activități independente.

În această calitate, în virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, contestatoarei îi revenea obligația plății contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate.

Lipsa unui contract de asigurare în formă scrisă de care se prevalează contestatoarea nu o absolvă pe aceasta de obligația prevăzută de lege.

În speță sunt aplicabile dispozițiile unei legi speciale, care conține norme derogatorii de la normele de drept comun în materia de asigurare. Astfel Legea nr.95/2006 prin art.208 instituie obligativitatea asigurării sociale de sănătate, unul dintre principiile care stau la baza funcționării sistemului fiind cel al solidarității în constituirea și utilizarea fondurilor.

Astfel, chiar și în lipsa unui contract de asigurare, care s-ar constitui într- un element util în procesul de evidențiere corectă a contribuabililor, obligația prevăzută la art.208 alin.3 din legea nr.95/2006 subzistă.

În consecință contestatoarea datorează contribuție la FNUASS pentru perioada în care a realizat venituri din activități independente.

În ceea ce privește accesoriile, instanța reține că Legea nr.95/2006 face trimitere, în ceea ce privește consecințele neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări de sănătate, la dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Potrivit art.119 Cod procedură fiscală, pentru neachitare la termenul de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere(în formele în vigoare a actului normativ în perioadele anterioare se vorbea despre majorări de întârziere OG 92/2003, atunci când face referire la dobânzi, penalități sau majorări de întârziere nu condiționează nașterea obligației de plată a debitorului, în ceea ce privește accesoriile, de obligația autorității fiscale de a încunoștința contribuabilul cu privire la obligația sa de plată a creanței, obligație care în speță era stabilită în mod neechivoc de dispozițiile Legii nr.95/2006.

În ceea ce privește cuantumul datoriei, contestatoarea nu a invocat erori de calcul și a arătat că nu solicită efectuarea unei expertize de specialitate care să verifice acuratețea calculelor efectuate de către intimată.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sunt nefondate criticile contestatoarei, instanța a respins contestația.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. M. S.

, cas.P., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii asa cum a fost precizata, respectiv anularea deciziilor emise de CAS M. si obligarea acesteia la restituirea sumei de 2890 lei achitata nedatorat; obligarea intimatei CAS M. la plata cheltuielilor de judecata achitate in prima instanța si in recurs

.

In motivele de recurs se arată că prima instanța a respins contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de CAS M. cu motivația, in esența ca, contestatoarea datorează contribuție la FNUASS pentru perioada in care a realizat venituri din activități independente, deoarece lipsa unui contract de asigurare in forma scrisa nu o absolvă pe contestatoare de obligația de a contribui la FNUASS, obligație care subzista chiar si in lipsa unui contract de asigurare, care s-ar constitui intr-un element util in procesul de evidențiere corecta a contribuabililor.

Consideră că hotărârea atacată este nelegala, întrucât susținerea primei instanțe ca, contractul de asigurare este "un element util in procesul de evidențiere corecta a contribuabililor" răstoarnă toata teoria juridica a contractului, toate definițiile invatate in facultate sau întâlnite in litaratura de specialitate.

" Prin izvor de obligații se intelege acel fapt juridic care da naștere unui raport juridic obligational. Izvoarele obligațiilor generează, așadar, drepturi subiective - drepturi de creanta-si obligații ce corespund acestor drepturi. Asa fiind, ele nu pot fi confundate cu izvoarele dreptului, care reprezintă forma in care se exprima dreptul obiectiv - adică normele juridice de generala aplicație, neparticularizate, prin aplicarea lor corecta, la anumite subiecte de drept.

Izvoarele obligațiilor se caracterizează tocmai prin împrejurarea ca, facand aplicarea normei juridice generale, stabilesc intre subiecte determinate, raporturi juridice concrete de obligație."

Definiția contractului este data de art.942 C.civ., ca fiind un acord de voința intre doua sau mai multe parti, prin care se constituie, se modifica sau se stinge un raport juridic de obligații.

In speța, contestatoarea nu a semnat nici un contract cu CAS M., cvasicontract nu exista, delict sau cvasidelict nu a comis, iar legea este considerata izvor de drept, de către aceiași autori ai cursului de drept, C.Statescu si C.Barsan, doar in măsura in care aceasta ar genera direct si nemijlocit obligații civile, fora a fi nevoie sa intervină un fapt juridic care sa medieze nașterea acestor obligații. Se citează in acest sens, obligația alimentara reglementata de codul familiei, obligațiile rezultate din starea de vecinătate a doua imobile, etc., dar nicidecum o obligație de natura celei rezultate din Legea nr.95/2006.

Contractul de asigurare, in definiția data de Codul civil de la 1864, in art.1635, este un contract aleatoriu, este acea convenție reciproca ale cărei efecte, in privința beneficiilor si a pierderilor pentru toate părțile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert.

Legea nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in România definește contractul de asigurare in art. 9 ca fiind acea convenție prin care contractantul asigurării sau asiguratul se obliga sa plătească o prima asigurătorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plătească o indemnizație, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit. Aceasta definiție este preluata si de Noul Cod Civil, in art.2199.

Menționează că față de aceste definiții date de legile invocate, nu se poate susține cu succes ca un contract de asigurare are doar valoare administrativa, de luare in evidenta a contribuabililor.

Contractul de asigurare de sănătate este o varietate a contractului de asigurare preva-zut de codul civil, reglementat printr-o lege speciala, L.nr.95/2006.

Dar, si potrivit acestei legi, asiguratul este persoana fizica care intra in raporturi juridice cu asigurătorul prin încheierea contractului de asigurare.

Articolele din lege la care CAS M. face trimitere in deciziile atacate sau in întâmpinările depuse la dosar, se refera la "asigurat" ca persoana care a încheiat contractul de asigurare.

Potrivit art.208 alin 3 din L.nr.95/2006 privind reforma in sistemul sanatatii, invocate de prima instanța in motivarea sentinței, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, participarea la plata contribuției de asigu¬rari sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fiind obligatorie.

Dar, același articol reglementează in alin.3 lita, principiile in baza cărora funcționează sistemul de asigurări de sănătate, printre care este prevăzuta alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări, principiu reluat si in art.218 alin.2.

Aceste dispoziții care prevăd clar dreptul recunoscut oricărei persoane de a alege casa de asigurări la care sa se asigure, releva pe deplin nu numai faptul ca asigurarea nu operează automat in temeiul legii, textul vorbind de o asigurare ce se va încheia in viitor, dar si posibilitatea recunoscuta de lege de a opta in privința Casei de asigurări cu care sa se incheie un asemenea contract.

Apoi, prevederile art.211 alin.1 fraza 1 din Legea nr.95/2006, conform cărora "sunt asigurați, potrivit prezentei legi toti cetățenii romani cu domiciliu in tara ... si fac dovada plații contribuției la fond, in condițiile prezentei legi", nu dau naștere in prezenta contes-tatoarei nici unei obligații, atâta timp at legiuitorul a

menționat expres in fraza a 2-a a aceluiași art.211 alin.1, care sunt condițiile in care iau naștere raporturile juridice obli-gationale, modul in care se dobândește calitatea de asigurat, respectiv ca "in acesta calitate, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casa de asisurari de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație "

Conform alin.3 al art.211, "Documentele justificative privind dobândirea calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS", norma din care rezulta indubi¬tabil ca legea nu conferă necondiționat calitatea de asigurat ci doar reglementează condițiile de dobândire ale acesteia.

Aceeași idee este subliniata si de art.2 alin.1 din Anexa Ordinului nr.617/2007, potrivit căruia "Calitatea de asigurat o au toti cetățenii romani cu domiciliu in tara... si fac dovada plații contribuției la fond, in condițiile legii si ale prezentelor Norme metodologice "

Obligația ducerii la îndeplinire a prevederilor art.2 alin.1 in sensul încheierii contractelor de asigurare, unic temei al dobândirii calității de asigurat si al oricăror altor obligații in sarcina contestatoarei recurente, revenea CAS M.

, conform normei de drept invocate.

Ca aceasta calitate de asigurat se poate dobândi si in egala măsura se poate pierde rezulta clar din alin.3 al art.2 din Ordin, potrivit cu care "Drepturile de asigurare încetează dupa trei luni de la ultima plata a contribuției".

Necesitatea de a dobândi in prealabil calitatea de asigurat rezulta din textul art.212 din Legea nr.95/2006, conform căruia "calitatea de asigurat se dovedește cu un document justificativ - adeverința sau carnet de asigurat eliberat prin grija casei de asigurări la care este inscris asiguratul".

In consonanta cu aceste norme, art.218 alin.2 din lege prevede ca "Asigurații au următoarele drepturi: a.) sa aleagă furnizorul de servicii medicale, precum si C. de asigurări de sănătate la care se asigura in condițiile prezentei legi si ale contractului cadru".

Cat timp contestatoarea recurenta nu a încheiat un contract pentru a beneficia de serviciile CAS M., in sarcina ei nu se poate retine existenta vreunei obligații legale de a achita sumele calculate de intimata.

Recurenta arată că instanța de fond a susținut in motivarea sentinței ca "in virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, contestatoarei îi revenea obligația plații contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate".

Dar, acest articol se refera la "persoana asigurata", deci la persoana care a dobândit aceasta calitate prin încheierea contractului de asigurare, ori contestatoarea nu a încheiat un astfel de contract.

Menționează că în lipsa contractului de asigurare contestatoarea nu are calitatea de asigurat si deci nici obligația de plata a contribuției la fondul național de asigurări de sănătate.

Consideră că a interpreta altfel dispozițiile Legea nr.95/2006, înseamnă a încalcă legea, motiv de recurs prevăzut in art.304.pct.9 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de Asigurări de S. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele

:

Prima instanță a reținut cu aplicarea corectă a legii, faptul că reclamanta- recurentă a fost beneficiara unor venituri realizate din activități independente, iar în această calitate, în virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 îi revenea obligația plății contribuției la FNUASS.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că lipsa unui contract de asigurare încheiat în sensul Legii nr.95/2006, lege specială ce conține norme derogatorii de la normele de drept comun în materie de asigurare, nu înlătură obligația reclamantei-recurente la plata contribuției către FNUASS.

Astfel, potrivit art.208 din Legea nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele acestui sistem constituie protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS. Aceasta se realizează în baza mai multor principii printre care și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea FNUASS și principiul solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa arătând că: "obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu principiul ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate. Dispozițiile art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor";.

Prin urmare, în raport de cele mai sus arătate, Curtea reține că motivele de recurs vizând inexistența unui contract de asigurare care să constituie element util în procesul de evidențiere corectă a contribuțiilor este neîntemeiat, urmând a fi respins. De aceea, toate considerațiile de ordin teoretic vizând natura contractului de asigurare și condiționarea calității de asigurat de încheierea acestuia, sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.

Cât privește obligațiile accesorii, Curtea constată că prima instanță a reținut corect faptul că legea specială nr.95/2006 face trimitere în ceea ce privește consecințele neachitării în termen a contribuțiilor datorate la FNUASS, la dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Așa fiind, rezultă fără dubiu că art.119 din Codul de procedură fiscală, stabilește clar și precis faptul că pentru neachitarea la termenul legal de plată se datorează dobânzi și penalități de întârziere.

Cât privește critica referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr.136/1995 sau ale Codului civil vechi, sau actual, referitoare la contractul aleatoriu sau la contractul de asigurare, nu poate fi primită atâta vreme cât asigurările sociale de sănătate reprezintă o materie aparte, reglementată prin lege specială, respectiv Legea nr.95/2006. Ca principiu, legea specială se aplică prioritar față de norma de drept comun în orice materie și în toate cazurile, instituind reglementări speciale asemenea celor prevăzute în cuprinsul Legii nr.95/2006.

Trimiterea făcută de recurenta-reclamantă la principiul alegerii libere de către asigurați a Casei de Asigurări de S., nu poate fi primită, devreme ce aceasta nu a făcut dovada efectuării plății contribuției la FNUASS pentru veniturile realizate din activitatea independentă către o altă casă de asigurări de sănătate aleasă.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, raportat la art.119 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere prevederile art.20 din Legea nr.554/2004, recursul reclamantei este neîntemeiat urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O. M. S. împotriva sentinței civile nr.7676 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

G.

A.

I. A. C.

I.

D.

P.

M. N. ȚÂR

red.C.I./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.P. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6753/2013. Contencios. Anulare act administrativ