Decizia civilă nr. 6839/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6839/2013
Ședința publică din data de 12 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N., împotriva sentinței civile nr. 683 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu reclamantul B. L. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare însoțită de înscrisuri, în trei exemplare, iar la data de_ intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.683 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. L. , împotriva pârâtei U. "S. H. și obligată pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Drept, specializarea Drept precum și a suplimentului de diplomă.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a M. | ui E. | , | ||
C. | , Tineretului și S., formulată de pârâta U. "S. | H. "; B. | . |
A fost obligat chematul în garanție M. E., C., Tineretului și
S. să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, constând în diplomă de licență pentru reclamant.
A fost respinsă cererea formulată de pârâta U. "S. H. "; B. privind aplicarea în sarcina chematului în garanție a unei amenzi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.5 din regulament aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv a rectorului instituției, obligația de eliberare a diplomei fiind, așa cum am arătat fiind una de rezultat și nu doar de diligențe.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că refuzul de eliberare al diplomei, chiar în lipsa aprobării tipăririi formularelor tipizate, este nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, pârâta nu a făcut dovada depunerii maximei diligențe, prin promovarea chiar a unor acțiuni în justiție susținute pentru a obține constrângerea pârâtului MECTS la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către S .C. Romdidac S.A.
Reclamantul este licențiată în drept și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul B. L. împotriva pârâtei U. "S. H. "; B., pe care le-a obligat să-i elibereze diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Drept - specializarea Drept, precum și a suplimentului de diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de licență este necesar avizul prealabil al chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acesteia.
Pârâta a solicitat chematului în garanție să emită aprobare către S.C. Romdidac S.A. de a tipiza actele de studii necesare, însă s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare. Dreptul reclamantului de a obține diploma de licență nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
Principala apărare formulată de către chematul în garanție MECTS prin întâmpinarea depusă la dosar vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Acesta nu a opinat însă, într-un mod neechivoc despre situația reclamantului, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
În cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, această sancțiune nu poate fi aplicată decât la data la care pârâta fiind în posesia titlului executoriu se constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, însă în situația din speță nu suntem în această ipoteză.
Pentru aceste motive, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a M. ui E., C., Tineretului și S., formulată de pârâta U.
"S. H. "; B. .
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
În susținerea celor solicitate se arată că potrivit dispozițiile art.2 din Legea nr.288/2004, art.5 din Ordinul 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revin în exclusivitat instituției de învățământ . Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituin-du-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.535/1999 și HG nr.1011/2001.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării(acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către universitatea S. H. . Potrivit acestor norme formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. În speță la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanți, pârâta U. S. H. era acreditată cu forma de învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamanții-intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Raspunzand celor invocate intimata a solicitat respingerea recursului in considerarea ca retinerile instantei sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare administratie publica- în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentei intrucat instanta a analizat daca refuzul este sau nu justificat prin prisma actelor normative si respectiv incidenta normelor referitoare la garantie de vreme ce indeplinirea obligatiei principale depinde de obligatiile statuate prin norme in sarcina institutiilor abilitate respectiv a recurentului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 683 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
F. | T. | D. | M. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
