Sentința civilă nr. 6312/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6312
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii contencios administrativ promovată de către reclamantul M. F. M. , domiciliat în B. M., str. P. R., nr. 29, sc. A, et. 2, ap. 11, județul M., în contradictoriu cu pârâta I. P.
M. - S. P. C. regim P. de C. și Î. a V.
, cu sediul în B. M., str. Gheorghe Ș., nr. 46, județul M., având ca obiect obligația de a face.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, sub numărul de mai sus, reclamantul M. F. M. în contradictoriu cu pârâta a
I. P. Județului M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului proprietate personală marca ALFA R., identificat cu serie șasiu ZAR93200001347670.
În motivarea cererii, după ce redă împrejurările în care a dobândit vehiculul care provine dintr-un stat membru al Uniunii europene, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă. În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: cartea de identitate a vehiculului și alte înscrisuri pentru a proba
înmatricularea anterioară a vehiculului într-un stat membru UE și dreptul de proprietate asupra acestuia.
Pârâta I. P. Județului M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. a formulat întâmpinare ( fila11) prin care se opune admiterii cererii, susținând că începând cu data de_ a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule. Potrivit art.4 din legea nr.9/2012 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în circulație a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;respectiv cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Întrucât reclamantul nu se încadrează în cazurile de scutire de la obligația de plată a taxei prevăzute de art. 3 alin. 1 din același act normativ, refuzul de înmatriculare fără a se depune dovada achitării taxei de emisie nu poate fi considerat nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr.9/2012 .
S. de specialitate din subordinea pârâtei nu este abilitat să înlăture eventualele neconcordanțe dintre Legea nr.9/2012 și dreptul comunitar.
Analizând actele și probele de la dosarul cauzei instanța constată :
Reclamantul deține un autoturism marca ALFA R., identificat cu serie șasiu ZAR93200001347670, afirmând că vehiculul a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene (Anglia) .
Pentru înmatricularea autovehiculului în România susține că i s-a solicitat de către pârâtă să facă dovada achitării taxei de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, fără a face dovada că s-ar fi adresat autorității administrative competente să dispună înmatricularea vehiculelor cu o cerere în acest sens, anterior sesizării instanței de contencios administrativ.
Din copia cererii de înmatriculare pe care reclamantul a adresat-o pârâtei(f.15din dosar) rezultă că s-a adresat cu solicitarea de înmatriculare la data de_, ulterior datei de 15 martie 2013 când a intrat în vigoare noua reglementare din OUG nr.9/2013 care abrogat reglementarea anterioară cuprinsă în Legea nr.9/2013 .
OUG nr.9/2013 condiționează operațiunea administrativă a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din
România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare de plata timbrului de mediu.
De altfel, chiar în adresa nr.837/_ (f.15)pârâta justifică refuzul de înmatriculare în considerarea cerințelor de reglementare din OUG nr.9/2013, făcând în mod legal analiza cererii de înmatriculare pe care reclamantul a formulat-o din perspectiv timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013,legea în vigoare la data la care reclamantul a solicitat autorității administrative competent, pârâtă în cauză, înmatricularea fără plata taxelor.
Este lipsită de fundament invocarea de către reclamant în cuprinsul cererii de înmatriculare a datei de_ la care a sesizat instanța cu judecarea prezentei cereri întrucât instanța de contencios administrativ nu are competența de a realiza operațiunea administrativă a înmatriculării vehiculelor, ci de a cenzura legalitatea actelor administrative.
Potrivit art.8 din Legea nr.554/2004 care stabilește obiectul acțiunii în contencios administrativ pot fi supuse controlului judecătoresc numai actele administrative tipice sau asimilate.
Or, reclamantul nu a depus la dosar nici un înscris prin care să facă dovada refuzului pârâtei de a înmatricula vehiculul sau de soluționare a unei astfel de cereri, anterior sesizării instanței de contencios administrativ și până la data de 15 martie 2013 la care a fost abrogată Legea nr.9/2013.
În consecință, instanța constată că nu există un act administrativ anterior datei de 15 martie 2013 conform definiției date în art.2 alin.1 lit. c și alin.2 din Legea nr.554/2004, ca o condiție de admisibilitate acțiunii în contencios administrativ conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, reclamantul prevalându-se de nelegalitatea generică a Legii nr.9/2013 care condiționează prima înmatriculare a unui vehicul din import de plata taxei pentru emisii poluante și nu de vătămarea unui drept propriu, ceea ce impune potrivit art.1 coroborat cu art.8 din Legea nr.554/2004 existența unui act administrativ individual .
În ceea ce privește legalitatea refuzului de înmatriculare din perspectiva timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 instanța constată că prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statului R., s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate
apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Curtea a observat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în OUG 9/2013 atrage concluzia că noua taxă percepută cu ocazia primei înmatriculări în România este determinată, în esență, de criterii obiective, respectiv nivelul/valoarea emisiilor de dioxid de carbon, cilindreea și vechimea autovehiculului, tipul de motor (cu aprindere prin scânteie sau prin comprimare).
De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat, cu excepțiile prevăzute la art.3 și 8 din OUG 9/2013, excepții care nu au la bază criteriul provenienței autoturismului - criticat în jurisprudența CJUE amintită.
Astfel, nu mai sunt excluse în continuare de la plata taxei autoturismele noi de producție internă, motiv pentru care tribunalul apreciază că argumentele reținute de CJUE în cauzele amintite nu sunt valabile în prezenta speță.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că timbrul de mediu plătit este conform cu dreptul Uniunii Europene și se impune a fi achitat câtă vreme legislația națională îl prevede.
Având în vedere considerentele expuse, instanța, în temeiul art. 8 și art.18 din Legea 554/2004, va respinge cererea de chemare în judecată,pe de o parte ca inadmisibilă iar pe de altă parte ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii invocată de instanță din oficiu. Respinge cererea formulată de către reclamantul M. F. M. ,
domiciliat în B. M., str. P. R., nr. 29, sc. A, et. 2, ap. 11, în contradictoriu cu pârâta I. P. M. - S. P. C. regim P. de C. și Î. a V. , cu sediul în B. M., str. Gheorghe Ș., nr. 46.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
M. H. | E. | -A. | I. C. |
Red. M.H./Tehnored. E.A.I.C./_ -
4 ex.
