Decizia civilă nr. 6845/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ */a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6845/2013
Ședința publică din data de 12 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul B. G., împotriva
încheierii civile nr. 357 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._ */a1, în contradictoriu cu reclamantul F. V. și pârâtul
P. COMUNIE S. - G. D., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât prin avocat S. T. oi I. Ramona, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila
6 din dosar și intimatul-reclamant F. V. prin avocat Demeter Ida, în substituirea d-lui avocat Demeter I., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, conform chitanței aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant F. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare,într-un sigur exemplar, iar la data de_ apărătorul intimatului-reclamant a formulat o cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 357 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș astfel cum acesta a fost formulat, învederând că încheierea civilă recurată este parțial nelegală și se impune a fi modificată, în sensul acordării în totalitate a cuantumului cheltuielilor de judecată.
Se relevă că prin încheierea de ședință din data de_ intimatul- reclamant și-a extins acțiunea și față de pârâtul B. G., iar în fața T. ui Maramureș apărătorul reclamantului a înțeles să mențină calitatea de pârât a recurentului din prezentul dosar. În calea de atac a recursului hotărârea a fost casată iar Curtea de Apel C. a apreciată că se impune a fi verificată și incidența dispozițiilor art. 247 C.pr.civ. referitoare la cheltuielile de judecată.
Apărătorul recurentului apreciază că, raportat la cele trei stadii procesuale, cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate este rezonabil, necesar și justificat raportat la munca depusă de avocat. Pe de altă parte atitudinea procesuală a intimatului-reclamant de a renunța la demers față de pârâtul B. G. a fost realizată mult prea târziu față de etapa judecării fondului.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, arătând totodată că pentru această etapă procesuală nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor date prin încheierea civilă suspusă recursului, apreciind că în mod judicios s-a reținut că s-a luat act de renunțarea la judecată față de B. G., motiv pentru care s-a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata doar a sumei de 15000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cât privește cuantumul acestora, susține apărătorul intimatului, cheltuielile sunt evident exagerate, motiv pentru care apreciază că recursul este nefondat. De asemenea în mod întemeiat instanța de fond a respins cererea de completare a dispozitivului încheierii civile cu privire la cheltuielile de judecată având în vedere și împrejurarea că la interogatoriul din data de_ reclamantul a arătat că nu mai înțelege să se judece cu pârâtul B. G. .
Având în vedere gradul de complexitate relativ scăzut al cauzei față de pârâtul B. G. apreciază că se impune respingerea recursului. De altfel, prin renunțarea la judecată față de B. G. sarcina procesuală a fost ușurată, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Totodată reprezentata intimatului-reclamant solicită amânarea pronunțării pentru ca avocatul titular să depună concluzii scrise.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, respinge cererea de amânare a pronunțării formulată de apărătorul intimatului-reclamant și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr.357 pronunțată la data de_ în dosar nr._ * al T. ui Maramureș s-a luat act de renunțarea reclamantului Fax V. la judecata acțiunii împotriva B. Gheorge și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că raportat la complexitatea redusă și dat fiind faptul că nu s-a mai susținut acțiunea împotriva pârâtului sarcina procesuală a acestuia fiind redusă în cauză sunt incidente dispozițiile art.274 alin.1 și 3 C.pr.civ.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul B. G. susținând că reținerile instanței sunt greșite întrucât a fost angajat apărător, a formulat întâmpinare, prin notele din_ s-a relevat calitatea sa de vreme ce s-a făcut vorbire de daune interes în măsură să îl determine să execute presupuse obligație de a face iar abia în cursul anului 2013 s-a arătat că nu înțelege a se mai judeca în contradictoriu.
În atare situație nu pot fi ignorate cheltuielile de judecată ce au fost realizate în decursul celor trei ani de litigiu în condițiile a șase termene în primul ciclu procesual și cu încă șase în etapa rejudecării.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului arătând ca întrebat dacă înțelege să se judece cu recurentul a răspuns afirmativ dar neavând pregătire nu a cunoscut consecințele și numai după ce a angajat avocat a arătat că nu înțelege să se judece cu acesta. De altfel arată intimatul în urma primului ciclu procesual s-a admis recursul său iar în prezentul recurentul nu a avut nici o calitate.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente și art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea sunt în parte întemeiate.
Potrivit art.274 alin.3 C.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocațiale potrivit onorariilor minimale ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Sub acest aspect instanța de contencios constituțional prin decizia nr.401/2005 respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ. a statuat în sensul că nimic nu se opune în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens ca instanța să cenzureze cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului avocațial prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
În același sens s-a pronunțat constant și CEDO prin jurisprudența sa când fiind investită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, spre exemplificare în cauza Raicu împotriva României hot.19 Curtea a statuat în sensul că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
Recurentul prin demersul său susține că cheltuielile acordate nu au un cuantum rezonabil câtă vreme chiar dacă s-a renunțat demersul s-a derulat pe o perioadă indelungată. Sustinerea este fondata întrucât în aprecierea caracterului rezonabil al cheltuielilor al necesității și realității acestora trebuie avută în vedere nu doar renunțarea la judecată ci și aportul efectiv al apărătorului deoarece acesta este în măsură să justifice respectivul cuantum. Astfel nu se poate trece neobservat că apărătorul recurentului s-a prezentat în fața instanței, a depus întâmpinare și a susținut poziția clientului său cerând inclusiv ca intimatul să facă precizările procedurale corespunzătoare renunțării. Așadar munca a constat atât în susținerea poziției părții ce a reprezentat-o cât și în precizări de natură să conducă la o renunțare . Cu toate acestea trebuie avut în vedere că în ciclul procesual ulterior nu a fost necesară față de actele depuse anterior, de precizările făcute o nouă documentare respectiv apărări față de aspecte, situații necunoscute. Prin urmare un cuantum al cheltuielilor de 3000 lei în contextul dat al apararilor facute, cel al valorii pricinii și al dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ. se apreciază că este unul rezonabil.
Așa fiind față de cele arătate în baza art.312 C.pr.ciov. coroborat cu art.246 alin.3 și art.274 alin.3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte încheierea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de B. G. împotriva sentinței civile nr. 3214 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că obligă reclamantul F. V. să plătească pârâtului
B. G. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 3000 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | D. | M. | M. H. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
