Decizia civilă nr. 6856/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6856/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. E., împotriva sentinței civile nr. 510/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, intimata a depus la dosar întâmpinare, ulterior o serie de precizări, iar recurenta note de ședință.
Curtea comunică un exemplar de pe actele intimatei cu recurenta, care depune la dosar copia unei adrese a DGFP M., ca răspuns la aspectele invocate de intimată prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și anularea actelor administrative contestate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului de la fond. Arată că înțelege să conteste întreaga bază de calcul, apreciind că termenul de plată pentru accesoriile fiscale curge de la data comunicării. Arată că în cuantumul debitului sunt incluse și sume ce nu rezultă din exercitarea activității de avocat, ci dion vânzarea imobilului, înțelegând să contestate debitul și sub acest aspect,
deoarece suma rezultată din vânzare se impune a fi exclusă. Arată că s-a încălcat rolul activ al judecătorului, deoarece nu au fost puse în discuție o serie de aspecte pentru a formula apărarea. Se arată de asemenea faptul că nu s-a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale, însă a depus copia unei adrese din cuprinsul căreia rezultă faptul că nu se impune efectuarea unei inspecții fiscale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 510 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pârâta CAS M. a stabilit în sarcina reclamantei P. E. prin decizia de impunere nr.8925/737/_ o obligație de plată la nivelul sumei de 22.723,15 lei din care 12.143 lei reprezintă debit pentru perioada_ -_ (contribuție FNUASS și 8.771,42 lei majorări de întârziere și 1808,73 lei penalități.
Decizia de impunere s-a emis pe baza deciziilor de impunere anuale, emise de organele din cadrul ANAF, respectiv de veniturile impozabile declarate de reclamantă și menționate în acestea.
Potrivit dispozițiilor legale, dacă venitul realizat este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, aspect de care expertul contabil nu a ținut cont, reținând pentru anii fiscali 2005 și 2006 (filele 4 și 5 din raport) contribuții mai mici decât cele raportat la salariul minim brut pe țară.
În acest sens instanța a apreciat întemeiate obiecțiunile pârâtei și nu a luat în considerare aceste susțineri.
Pentru anul fiscal 2007, potrivit deciziei de impunere anulată emisă de organele fiscale, reclamanta a realizat un venit de 156.258 lei, fiind inclus aici și venitul obținut din vânzarea unor bunuri imobile-200.444 lei. Reclamanta a declarat această sumă la rubrica venit brut a formularului 200, aceasta achitând impozit pe venit la această sumă, fiind normal să plătească contribuția FNUASS tot la această sumă. Reclamanta avea posibilitatea pentru a clarifica aspectele legate de evidența contabilă să solicite inspecției fiscale din partea organelor din subordinea ANAF, urmând ca în eventualitatea constatării unor erori să solicite desființarea deciziei de impunere, însă nu a procedat în acest mod.
Instanța a apreciat întemeiate obiecțiunile pârâtei față de raportul de expertiză efectuată în cauză de expert B. a C. G. și cu privire la procentul utilizat de aceasta pentru calculul contribuției în anul 2009, acesta fiind de 6,5% conform art.256 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 și nu de 5,5% cum a reținut aceasta.
Stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată în conformitate cu art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 raportat la documentele justificative ale reclamantei puse la dispoziția organului fiscal.
Organul fiscal a reținut că veniturile din activitatea independență desfășurată de către reclamantă intră în categoria veniturilor impozabile conform art.41 și 46 din Legea nr.571/2003 iar potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 aceasta are obligația plății unei contribuții la FNUASS.
Cât privește calitatea de asigurat a reclamantei pe care aceasta o contestă, ea derivă din legea organică privind reforma în domeniul societății, astfel că prevederile art.257 din Legea nr.95/2008 îi sunt aplicabile, indiferent de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurări de sănătate.
În contextul stării de fapt și de drept expuse, actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentei acțiuni au fost expuse în condiții de temeinicie, cu respectarea prevederilor legale.
Prin urmare acțiunea reclamantei a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă ca atare potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. E.,
solicitând admiterea recursului în temeiul prevederilor art. 312, rap. la art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041 C. pr. civilă, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și în consecință să se dispună:
anularea în întregime a deciziei nr. 295 din_ și comunicată Ia data de_ și a deciziei de impunere nr. 8925/737, privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a inspecției fiscale efectuate persoanei fizice, emisă la data de 0_ și
comunicată la data de_ de C. de A. de S. M., precum și a actelor care au stat la baza emiterii/anexă acesteia, cu consecința exonerării subsemnatei de plata obligațiilor apreciate ca fiind, datorate la nivelul sumei de 22.723, 15 lei, reprezentând:
debit în cuantum de 12.143;
majorări de întârziere în cuantum de 8.771,42 lei și penalități în valoare de 1.808,73 lei, pentru perioada cuprinsă între 0_ -_, întrucât acestea au fost stabilite în mod nelegal.
În condițiile în care Veți aprecia că subsemnata am obligația de a achita plata contribuțiilor la FNUASS, Vă rugăm să stabiliți obligația de plată a sumei de 1001,37 lei, potrivit Raportului de expertiză realizat în cauză de d-na expert B. a
C. G. . Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu expert.
În motivare critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele aspecte.
La data de 0_ se emite Decizia de impunere nr. 8925/737, comunicată la data de_, de CAS-MM, prin care s-a stabilit în sarcina subsemnatei obligația de plată către FNUASS a sumei de 22.723,15 lei RON, aferentă unei perioade anterioare calculată în urmă cu cinci ani fiscali pentru debitul în cuantum de 12.143, majorări de întârziere în cuantum de 8.771,42 lei și penalități în valoare de 1.808,73 lei, pentru perioada cuprinsă între 0_ -_
, majorări de întârziere și penalități, împotriva căreia am formulat Contestație la CAS M. .
La data de_ se emite Decizia 295, comunicată la data de_, prin care se respinge Contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 8925/737 din data de 0_ ."
Motivele de fapt și de drept ce m-au îndreptățit a ataca deciziile susmenționate, sunt cele ce urmează:
În prealabil, solicit a aprecia că subsemnata nu am calitatea de ASIGURAT al Casei de A. de S. M. și prin urmare, în sarcina mea nu se poate reține vreo "obligație de a depune la C.A.S. M. o declarație privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate — conform art.215 din Legea nr.96/2005" dar nici "obligația de plată la acest fond a sumei de 22,723,15 lei", astfel cum se susține prin Deciziile atacate prin prezenta.
Simpla mențiune din Legea susmenționată (art.211 alin .1 fraza 1) potrivit cu care:
"Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toti cetățenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetățenii străini si apatrizii ... sau au domiciliul in România si fac dovada plații contribuției la fond, in condițiile prezentei legi " nu dă naștere în sarcina subsemnatei unei atare obligații cât timp, astfel cum se poate ușor observa din conținutul art.211 alin.l fraza a 2-a, legiuitorul a înțeles a menționa EXPRES care sunt condițiile în care iau naștere raporturile juridice obligaționale, modul în care se DOBÂNDEȘTE calitatea de asigurat prevăzând expres că: ,Jn aceasta calitate, persoana in cauza încheie un CONTRACT de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește
Mai mult, conform alin.3 al art.211, "Documentele justificative privind DOBÂNDIREA calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS", normă din care rezultă indubitabil că legea NU CONFERĂ NECONDIȚIONAT calitatea de asigurat ci doar reglementează CONDIȚIILE de dobândire a acesteia.
În acest sens, se impune a observa că potrivit art.2 alin.l din Anexa la Ordinului nr.617/13 august 2007 "Calitatea de asigurat o au toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au
solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond IN CONDIȚIILE LEGII ȘI ALE PREZENTELOR NORME METODOLOGICE."
Că această calitate de ASIGURAT se poate DOBÂNDI si în egală măsură, se poate PIERDE, o arată cât se poate de clar și prevederea cuprinsă în alin.3 al art.2 din Ordin, potrivit cu care "Drepturile de asigurare încetează după 3 luni de la ultima plată a contribuției".
Cu titlu de PRINCIPIU, în sarcina subsemnatei rugăm a reține că NU EXISTĂ obligații față de C.A.S. M. cât timp între mine și instituția pârâtei NU EXISTĂ încheiat un CONTRACT de asigurări sociale de sănătate, astfel cum acesta a fost reglementat prin Ordinul nr.345 din 8 august 2006.
Conform cu art.2 alin.l din acest Ordin, "Casele de asigurări de sănătate ÎNCHEIE cu asigurații aflați în evidența acestora, direct sau prin angajator, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, contracte de asigurări sociale de sănătate. Contractele de asigurări sociale de sănătate vor fi încheiate și cu alți asigurați, pe măsura luării acestora în evidență de casele de asigurări de sănătate."
Deopotrivă, potrivit art.3 din același Ordin, OBLIGAȚIA ducerii la îndeplinire a prevederilor de sub art.2 alin.l în sensul "încheierii unor atare CONTRACTE" unic temei al dobândirii calității de ASIGURAT și deopotrivă, al oricăror altor OBLIGAȚII în sarcina subsemnatei - revenea CASEI DE A. DE
S. M., cât timp potrivit normei de drept suscitate "Casele de asigurări de sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin."
NECESITATEA de a DOBÂNDI în prealabil calitatea de ASIGURAT rezultă cu claritate și din textul art.212 din Legea nr.95/2006 conform cu care "Calitatea de asigurat se dovedește cu un document justificativ - adeverința sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul."
În consonanță cu aceste norme, este de observat că potrivit art.218 alin.2 din Lege, "Asigurații au următoarele drepturi:
a) SA ALEAGĂ furnizorul de servicii medicale, precum si C. DE A. DE
S. LA CARE SE ASIGURĂ, in condițiile prezentei legi si ale contractului- cadru"
Aceste dispoziții care prevăd clar dreptul recunoscut oricărei persoane de a ALEGE...casa de asigurări la care să se asigure, relevă pe deplin nu atât faptul că asigurarea nu operează în temeiul legii, textul vorbind despre o asigurare ce se va închei IN VIITOR cât asupra posibilității recunoscute de lege de a OPTA în privința Casei de A. cu care să se ÎNCHEI un atare contract.
Prin urmare, chiar dacă s-ar putea reține că subsemnata am obligația de a- mi asigura sănătatea, această obligație nu conferă în mod absolut C.A.S. M. dreptul de a-mi pretinde plata unei contribuții decât în condițiile în care aș fi OPTAT în prealabil în sensul încheierii cu aceasta a unui contract de asigurare, ceea ce în speță nici nu s-a pretins și cu atât mai puțin, nici nu s-a dovedit.
Tot astfel, sub art.219 din Lege se arată că "pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art.218...", una din obligații (alin.l lit.g) este aceea de "« achita contribuția datorată fondului și suma reprezentând copiata, în condițiile stabilite prin CONTRACTUL -CADRU."
Cât timp subsemnata NU AM SOLICITAT A BENEFICIA de serviciile C.A.S.
M., în sarcina mea nu se poate reține existența unei obligații legale de a achita la C.A.S. sumele ce îmi sunt solicitate, atare sume urmând a fî datorate în temeiul și în condițiile stabilite prin contractul - cadru, care de altfel, nu există nici la această dată.
În consecință, față de LIPSA UNUI CONTRACT încheiat între părți, raporturilor juridice obligaționale invocate de pârâtă, se impunea a face DOVADA
CALITĂȚII SUBSEMNATEI de ASIGURAT în sistemul asigurărilor de sănătate^ singura calitate în care pot fi puse în discuție obligații pretins neonorate.
- Este de observat că potrivit prevederilor cuprinse în CONTRACTUL de asigurări sociale de sănătate, necesitatea încheierii unui atare contract ca TEMEI al drepturilor și obligațiilor reciproce este neîndoielnic.
Este indubitabil că momentul nașterii obligațiilor reciproce este condiționat de SEMNAREA contractului, înaintea acestei date neputându-se susține existența vreunei obligații.
Conform Art.V.A.l, asigurații au dreptul, de la DATA DOBÂNDIRII CALITĂȚII DE ASIGURAT la pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire ori de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezentul contract."
Prin urmare, textul vizează data dobândirii calității de asigurat, care nicidecum nu se subînțelege ci trebuie dovedită (cum altfel decât prin prezentarea unui CONTRACT semnat de părți, potrivit modelului prezentat în anexa la Ordinul 345/2006)
- Este de observat și reglementarea cuprinsă în Art.VIII din modelul de Contract prevăzut de Ordinul 345/2006, potrivit cu care:
"7. In cazul în care asiguratul nu își respectă obligațiile referitoare la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, prezentul contract se suspendă de drept după 3 luni de la ultima plată a contribuției.
Pe perioada suspendării, asiguratul și coasigurații săi prevăzuți în anexa nr. 2 beneficiază numai de pachetul de servicii cuprins în pachetul minimal.
Suspendarea încetează numai la data la care asiguratul achită contribuția de asigurări sociale de sănătate și majorările de întârziere, după caz."
Prin urmare, DACA astfel cum se susține de către CAS M., subsemnata DATOREZ acesteia contribuțiile aferete ultimilor 5 ani în care aș fi avut calitatea de asigurat și aș fi beneficiat de toate drepturile ce decurg din această calitate, de ce nu a apreciat SUSPENDATE DE DREPT raporturile de asigurare, până la momentul plății contribuțiilor restante, potrivit legii?
Această reglementare o regăsim și în cuprinsul art.2 alin.3 și de asemenea, în art.41 alin.4 din Ordinul 617/2007.
- Consideră că situația în care, personal mă aflu în acest moment, este aceea a unei persoane care are obligația de a se asigura și care nu poate dovedi plata contribuției (față de CAS. M., în speță).
Acestora însă NU LI SE POATE PRETINDE plata contribuțiilor FARA a avea calitatea de asigurat ci, astfel cum prevederile legale o reglementează, această posibilitate este recunoscută C.A.S. exclusiv în situația acelora care DORESC să dobândească o calitate. Această regulă este expres reglementată în art.29 din Ordinul 617/2007"
Prin urmare, cât timp nu a solicitat dobândirea calității de asigurat, obligația de plată stabilită de dumneavoastră RETROACTIV, pentru servicii care nu mi-au fost prestate și de care nici nu doresc să beneficiez în viitor, constituie un veritabil ABUZ, o încălcare a drepturilor legitime care îi sunt recunoscute prin însăși legea invocată în cuprinsul Deciziei de impunere, aceea de A ALEGE asigurătorul.
- Prevederile Secțiunii a 2-a din Ordinul 617/13 august 2007 care reglementează asigurații care realizează venituri impozabile din activități independente" nu constituie un temei al obligației de plată în sine, prevederile speciale aplicându-se numai ACELOR PERSOANE care întrunesc deja calitatea de ASIGURAT și vizează exclusiv modul de calcul al datoriei acestora față de F.N U.A.S.S.
Prin prisma prevederilor art.211 alin.l, art.218, art.219 și 220 din Legea nr. 95/2006, CONTRACTUL DE ASIGURARE ce putea fi încheiat între subsemnata și
C.A.S. M., prin grija acesteia - astfel cum se prevede în Ordinul 345/2006 - este un contract SINALAGMATIC, cât timp se caracterizează prin RECIPROCITATEA obligațiilor ce revin părților și prin INTERDEPENDENȚA obligațiilor reciproce, obligația ce revine uneia din părți (obligația de plată ce mi se pretinde) avându-și cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți (aceea de a FURNIZA în concret anumite servicii).
Acest principiu este subînțeles și din textul prevederilor art.29 și 31 din Ordinul 617/2006 al Președintelui CNAS, ori, din acest punct de vedere, ESENȚIAL de subliniat este faptul că subsemnata NU AM BENEFICIAT de niciunul din drepturile conferite de calitatea de asigurat, neavând prin urmare o atare CALITATE.
Faptul că nu a avut calitatea de asigurat și că nu am beneficiat de niciunul din drepturile conferite de această calitate, este confirmată de plata sumei de 1.170,98 lei din 03.03.206, potrivit înscrisului de la fila 13 - denumit Lista plăților lunare ale angajatorului (deși subsemnata nu am calitatea nici de angajat nici de angajator), pe care am achitat-o urmare spitalizării mele în luna februarie 2006 la Spitalul de Boli Infecțioase din B. M., str. V. Lucaciu nr. 72, unde mi-a fost administrat tratament pentru o pneumonie interstițială, iar la data externării m-am prezentat la sediul pârâtei și am achitat costurile spitalizării potrivit, iar aceste aspecte și acest înscris NU au fost contestate ce către intimată. În condițiile în care avea calitatea de asigurat, nu era nevoită să-și achite spitalizarea și era obligatoriu a mi se aduce la cunoștință că NU se impune să-și achit spitalizarea întrucât are calitatea de asigurat și potrivit acestei calități
beneficiez de servicii de spitalizare gratuite, fără obligația de a le achita.
- Recurenta în prezent BENEFICIEZ în concret de aceste servicii din partea Casei de A. a Avocaților unde am calitatea de asigurat și unde am achitat contribuția la zi, prin raportare la veniturile brute (nu la cele nete) efectiv realizate, având până în prezent un stagiu de cotizare deloc de neglijat.
Această obligația de a mă AISGURA în cadrul C.A.A. este reglementată de art.304 din Statutul profesiei de avocat.
OBLIGAȚIA DE PLATĂ ce i se pretinde prin Deciziile atacate, prin invocarea greșită a anumitor prevederi legale nu constituie decât o încercare absolut nefondată a intimatei de a încasa venituri care nu i se cuvin și a distrage practic atenția că situația în care mă aflu în prezent se datorează EXCLUSIV acesteia, în calitatea de pretins PRESTATOR al acestor servicii.
per a contrario, atâta vreme cât nu am beneficiat de niciun pachet de servicii medicale și nici nu am achitat contribuțiile la fond, nu pot avea calitatea de ASIGURAT și nu mă vizează niciuna din obligațiile pretinse prin Decizia și Desfășurătorul comunicate.
Pe lângă aceste aspecte ce vizează FONDUL raporturilor juridice obligaționale, se impun a fi invocate și alte aspecte de nelegalitate a Deciziei:
NELEGAL este în primul rând modul în care s-au stabilit de către C.A.S.
M. anumite obligații de plată aferente perioadei anterioare intrării în vigoare a Legii nr.95/2006 și deopotrivă Ordinului președintelui C.N.A.S. nr.617/2007, deși prin Decizie nu se invocă alte prevederi legale drept temei juridic al obligației de plată.
În esență solicită a reține ca înțeleg să contest întreaga bază de calculare a constituit o presupusă BAZA de impunere (întrucât acesta nu există) pentru debit de intimată, dar și pentru penalitățile și majorările de întârziere incluse în cuantumul total de 22.723,15 lei stabilit în sarcina acesteia.
Cel puțin în prezent i-a fost comunicată decizia ca atare și un desfășurător al accesoriilor fiscale, însă s-a aflat în imposibilitate de a verifica legalitatea și corectitudinea acestor calcule pe care indubitabil le contestă raportat la prevederilor art.83 alin.4, art. 86 alin.6 și respectiv art.lll alin.2 din O.G. nr. 92/2003 rep. întrucât este deja stabilit cu titlu de doctrină și practică judiciară constantă în materie că pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabilește in funcție de DATA COMUNICĂRII acestora astfel că acesta nu poate să curgă decât de la momentul aducerii la cunoștință a obligației stabilite cu titlu principal prin decizie.
Totodată, pentru obligațiile fiscale accesorii, se impunea a fi pusă în întârziere cel puțin anual cu privire la neîndeplinirea obligației de plată a debitului principal, INSĂ intimata nu a înștiințat-o în nici un an asupra obligației de declarare sau plata contribuției la FNUASS, iar înștiințarea are rolul de punere în întârziere și justifica dreptul organului fiscal de a proceda la calculul de accesorii sub forma majorărilor de întârziere, dobânzi și penalității ca urmare a neîndeplinirii obligației declarative și de plată, iar intimata trebuia să aplice dispozițiile C. pr. fiscală pentru fiecare an fiscal.
În acest sens, cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit acest aspect și de către Curtea de Apel C. - exemplificăm decizia civilă nr.11541/2005 si Decizia 791/_, pronunțată de Curtea de Apel Galați).
Arată că după preluarea administrării contribuțiilor de asigurări de sănătate de la CAS, de către ANAF, cei din urmă mi-au comunicat la data de _
Decizia nr. 2430134433337/_, precum și Decizia nr. 24301332410654/_, comunicată la data de_, referitoare la obligațiile de plată accesorii și Anexe la aceste decizii, în temeiul disp. art. 88 lit. c, și art. 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală, republicată și modificată, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat, aferente Deciziei de impunere ce face obiectul prezentei cauze.
Împotriva celor două Decizii, se poate formula contestație în termen de 30 de zile, care se depune la organul fiscal emitent, potrivit art. 205 și art. 207 din OG 92/2003.
Intimata NU a procedat în această manieră, respectiv nu a emis decizii referitoare la obligațiile de plată a accesoriilor, dar nici o decizie de impunere pentru fiecare an fiscal privind obligația de plată a contribuției, prin care să i se aducă la cunoștință existența unui debit, care este producător de accesorii, potrivit dispozițiilor legale mai sus amintite.
A înțeles să contest cuantumul sumei de 22.723,15 lei, ca fiind stabilit în mod eronat, întrucât în această sumă sunt incluse pentru perioada cuprinsă în anul 2007 {pagina 2 din anexă) :
- suma de 8.987 lei reprezentând debit, 6.161,49 lei dobândă și 1.348 lei penalități, TOTAL 16.496,49 LEI) și venituri care NU derivă din activitatea profesională independentă, respectiv cea de avocat, ci urmare unei acțiuni de vânzare-cumpărare cuprinsă într-un Contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2820 din 29 mai 2207 de Biroul Notarilor P. i Corpadea Corina Raluca- Vâcla C. M. - Rakoczi Ferencz Robert, prin care s-a înstrăinat un bun imobil al Cabinetului de Avocat P. E., sumă care se impune a fi exclusă din cuantumul mai sus arătat, întrucât este nelegală stabilirea obligației de plată la contribuția persoanlă de «presupus asigurat» și a sumei derivând din alte venituri decât cele realizate din profesie, fiind stabilită fără să existe un temei legal în acest sens, întrucât disp. Legii 95/2006, NU prevăd decât obligația contribuției pentru venituri realizate din activitatea independentă.
Pentru a face dovada celor mai sus expuse, respectiv a faptului că suma mai sus arătată NU reprezintă venituri realizate din profesia de avocat, dar și pentru a se stabili dacă pârâta a stabilit corect contribuțiile pretinse, am solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate care a fost încuviințată de către instanța de judecată.
Pentru efectuarea Raportul de expertiză, a fost numită d-na expert B. a C.
, stabilindu-se următoarele: Obiective:
Să se stabilească cuantumul corect al obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada cuprinsă între 0_ -_ ;
La primul obiectiv, prin raportul de expertiză se stabilește de d-na expert, că (f. 11 din raport lit. B):
"În aceste condiții consider corect suma totală a obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada cuprinsă între 0_ -_ a reclamantei P. E., de 1001,37 lei".
Să se stabilească ce reprezintă suma de 16.496,49 LEI, (care include debit, dobândă și penalități), din suma totală de 22.723,15 lei și dacă această sumă adică 16.496,49 lei, cu dobânzi și penalități poate fi stabilită ca obligație de plată în sarcina recurentei, reprezentând contribuție către CAS, deoarece:
- suma de 22.723,15 lei (care cuprinde - debit, majorări de întârziere și penalități), este stabilită în mod eronat de CAS M. și include pentru perioada cuprinsă în anul 2008 (pagina 2 din anexă) suma de: 8.987 lei reprezentând debit, 6.161,49 lei dobândă și 1.348 lei penalități, TOTAL 16.496,49 LEI, iar aceste venituri NU derivă din activitatea profesională, respectiv cea de avocat.
Aceste sume derivă din Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2820 din 29 mai 2207 de Biroul Notarilor P. i Corpadea Corina Raluca- Vâcla C. M. - Rakoczi Ferencz Robert, prin care s-a înstrăinat un bun imobil al Cabinetului de Avocat P. E., sumă care se impune a fi exclusă din cuantumul mai sus arătat, întrucât acesta NU reprezenta contribuție personală de «presupus asigurat» la CAS, respectiv nu este un venit realizat din activități independente, iar dips. Legii 95/2006, prevede obligația de a achita contribuții pentru venituri din activități independente.
Din acest motiv arată că intimata a stabilit cu încălcarea dispozițiilor Legii 95/2006, obligația de a achita contribuții și pentru sume ce nu derivă din activității independente, întrucât actul normativ amintit nu reglementează obligația de a plăti contribuții și pentru alte venituri raportat la activitatea subsemnatei, iar Decizia de impunere, este emisă în temeiul Legii 95/2006, care nu cuprinde asemenea dispoziții.
La obiectivul nr. 2, expertul răspunde (f. 11 din rap):
"Suma totală de 16.469,49 lei reprezintă contribuția la FNUASS calculată de CAS M., pentru veniturile realizate și declarate pentru 2007 de către reclamanta P. E., conform deciziei de impunere pentru plăți anticipate, a deciziei de impunere anuală emise de organele fiscale și a declarației fiscale "200", în care reclamanta P. E. a declarat eronat venitul brut fiind inclusă și suma de 200.444 lei care reprezintă valoarea bunurilor imobile înstrăinate... "
Să se stabilească, respectiv să se scadă suma de 1.170,98 lei, plus dobânda legală, achitată pârâtei în_, cu titlu de spitalizare a recurentei la Spitalul de Boli Infecțioase din B. M., din cuantumul sumei de 22.723,15 lei (care cuprinde - debit, majorări de întârziere și penalități), întrucât în calitate de asigurat nu se impunea să achit spitalizarea.
La obiectivul 3, expertul răspunde (f. 12): "...această solicitare nu este întemeiată"
Să se stabilească dacă CAS M. a stabilit corect obligațiile de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prin DECIZIA DE IMPUNERE nr. 8925/737, emisă la data de 0_, pentru perioada cuprinsă între 0_ -_, față de cele mai sus arătate.
La obiectivul 4, expertul răspunde (f.12 din rap.): "CAS M. a aplicat un soft specializat respectiv un program de calcul a contribuției la FNUASS, a dobânzilor și penalităților aferente pentru perioada 0_ -_, pe baza deciziilor de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru veniturile din activități independente pentru anii_, 2008, 2009 și parțial 2010, fără să țină cont de pierderile fiscale și de includerea eronată în venitul brut al anului 2007 a vânzării unor imobile, fapt ce a condus la diferențe de calcul a contribuției la FNUASS stabilită de CAS M. (22.723,15 lei) și de către expertul contabil (1001,37 lei)".
Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză, și în condițiile în care se va stabili că are o obligație de a achita contribuțiile la FNUASSS, arată că intimata, fără un temei de drept și cu încălcarea prevederilor legale, a stabilit plata contribuției în mod eronat în sarcina subsemnatei, întrucât expertul arată că suma cu titlu de contribuție este la nivelul sumei de 1001,37 lei.
Deopotrivă, este de observat că în toate actele depuse persoana subsemnatei este identificată cu CNP .... / CIF în condițiile în care:
codul numeric personal este atributul de identificare fiscală a persoanei fizice, iar,
codul fiscal indicat în actele de urmărire silită aparține persoanei fizice autorizate "AVOCAT E. P. ", înregistrată la A.F.P. ca subiect distinct de impunere fiscală.
Învederează instanței că identificarea fiscală sub CIF 21187425, nu este reală, ÎNTRUCÂT, persoana fizică autorizată, respectiv Cabinet de Avocat E. P., identificat cu CIF 21187425, mai sus indicat NU mai există ȘI la această dată este înființată o altă persoană fizică autorizată sub CIF 26069633, IAR Deciziile atacate și actele anexă, SUNT emise pentru CIF 21187425.
Cu toate acestea, s-a procedat absolut nelegal la calculul unui debit și a unor A. ORII ale creanței principale - prin raportare veniturile nete — cu începere din anul 2005, trimestrial și FARA ca anterior stabilirii acestora să fiu SOMATA în vreun fel, asupra câtimii "datoriei" pretinse și de care să pot lua cunoștință conform textelor de lege la care am făcut referire și incidente de altfel în speță.
Potrivit art. 222 din Legea 95/_, privind reforma în domeniul sănătății, prin care se prevede că: "Fiecare asigurat are dreptul dea fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de paltâ, precum și auspra drepturilor și obligațiilor sale ".
Față de dispozițiile legale mai sus invocate, intimata avea obligația de a mă informa cel puțin odată pe an, asupra serviciilor de care era îndreptățită să beneficiez, nivelul de contribuție personală și a modalităților de plată, precum si asupra drepturilor și obligațiile acesteia.
Or în condițiile în care pentru perioada stabilită pentru obligațiile de plată cuprinse prin decizia de impunere, nu s-a procedat sub nici o formă a mă informa că am obligația de achita o contribuție personală, a modalităților de plată și faptul că exista un debit, obligațiile de plată stabilite prin actele administrative sunt abuzive și nelegale și reprezintă o îmbogățire fără just temei.
Deopotrivă, a parcurs inclusiv procedura prealabilă prevăzută de disp. art.
7 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, solicitând intimatei să procedeze la anularea/desființarea deciziei de impunere ce face obiectul prezentei
cauze, pentru toate motivele inserate în prezenta cerere, însă contestația formulată a fost respinsă.
- Nu în ultimul rând, dorește să arate că instanțele investite cu soluționarea litigiilor promovate de alți subiecți de drept împotriva CAS - pentru aceleași pretinse obligații - s-au pronunțat deja în sensul inexistentei calității de asigurat în lipsa unui CONTRACT și prin urmare, asupra nelegalității demersurilor Casei de A. de S. .
Una din aceste hotărâri este decizia civilă nr.l411/R/15 iunie 2009 a T. ui C. (dosar_ ) irevocabilă.
Din păcate, instanța de fond fără a reține motivele mai sus arătate, respinge cererea de chemare în judecată, fără a cerceta cauza pe fond si cu o motivare sumară de o pagină, care echivalează cu o nemotivare a acesteia, reținând în mod greșit că :
"Potrivit dispozițiilor legale, dacă venitul realizat este singurul asupra căruia se calculează contribuția aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, aspect de care expertul contabil nu a ținut cont, reținând pentru anii fiscali 2005 și 2006 (filele 4 și 5 din raport) contribuții mai mici decât cele raportat la salariu minim brut pe țară.
În acest sens, instanța va aprecia întemeiate obiecțiunile pârâtei și nu va lua în considerare aceste susțineri.
Recurenta mai arată că în primul rând obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimata CAS M., au fost respinse de instanța de fond la termenul de judecată la care au fost depuse, respectiv nu s-a apreciat că se impun a fi comunicate expertului așa cum a solicitat intimata, or, și în aceste condiții nu mai puteau fi reținute la pronunțarea hotărârii atacate;
Apoi, dacă le considera întemeiate, așa cum se reține prin considerentele mai sus expuse, se impuneau a fii comunicate expertului pentru a lămuri aceste aspecte.
Deopotrivă, instanța de fond arată că potrivit dispozițiilor legale contribuția nu poate fii mai mică decât cea calculată la un salariu minim brut, însă fără să motiveze această susținere și fără indicarea dispozițiilor legale la care face trimitere, în temeiul căruia și-a format convingerea.
De asemenea, prin considerentele hotărârii se reține că:
Pentru anul fiscal 2007, potrivit deciziei de impunere anulata emisă de organele fiscale, reclamanta a realizat un venit de 156.258 lei, fiind inclus aici și venitul obținut din vânzarea unor bunuri imobile -200.444 lei... Reclamanta avea posibilitatea pentru a clarifica aspectele legate de evidența contabilă să solicite inspecției fiscale din partea organelor din subordinea ANAF, urmând ca în eventualitatea constatării unor erori să solicite desființarea deciziei de impunere, însă nu a procedat în acest fel.
Arată că instanța de fond, nu a pus în discuție aceste aspecte, care se impuneau a fi lămurite, întrucât acest motiv este reținut în considerentele pentru care s-a respins cererea de chemare în judecată, sens în care arătăm că s-a adus atingere disp. art. 129 alin. 5, C. pr. civilă, care consacră principiul rolului activ al judecătorului și al aflării adevărului și care prevăd că: judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale " iar față de disp. art. 304 pct. 7 C. pr, civilă, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât se reține decizia de impunere "anulată" iar mai târziu că aceasta trebuia desființată de ANAF.
Față de cele mai sus expuse, arată că ANAF, a realizat două inspecții fiscale privind activitatea subsemnatei, potrivit mențiunilor din Registrului de unic de
control, Seria A, Nr. 1264736, prima pentru perioada_ -_, iar a doua pentru perioada_ -_ și în condițiile în care s-a realizat o inspecție fiscală, nu se mai poate emite de către ANAF, o Declarație fiscală rectificativă.
Instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor Legii 95/2006, apreciază ca fiind: întemeiate obiecțiunile pârâtei față de raportul de expertiză (deși nu au fost comunicate expertului), efectuat în cauză de către expert B. a C. G. și cu privire la procentul utilizat de aceasta pentru calculul contribuției în anul 2009, aceasta fund de 6,5% conform art. 256 alin. 2 lit. b din Legea 95/2006 și nu de 5,5 cum a reținut aceasta.
Din nou instanța de fond în mod greșit și fără a verifica dispozițiile Legii 95/2006, aplicabile în anul 2009, reține aceste considerente, întrucât:
Disp. art. 257 din LEGEA-95-2006, aplicabilă în anul 2009, prevăd că:
Persoana asigurata are obligația plații unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Contribuția lunara a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplica asupra;
veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea...
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplica începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Cu certitudine, dacă instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 129 C. pr. civilă, ar fi verificat aceste dispoziții legale, ar fii constatat că expertul în mod corect a reținut cota de contribuție de 5% aferentă anului 2009 și nu de 6.6%.
În speță, instanța de fond NU a realizat o cercetare reală a fondul cauzei, întrucât NU s-a pronunțat asupra tuturor problemelor de drept și de fapt, expuse la cele 10 puncte de mai sus, motiv pentru care arată că sunt incidente în cauză disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civilă, întrucât lipsește motivarea soluției și nu a răspuns motivelor de fapt și de drept invocate.
Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în considerentele hotărârii, constituie o garanție pentru parte în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar.
Jurisprudența Curții de Apel C., (Decizia civilă nr. 5118/R/2012), a statuat că o motivare sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, iar în cazul în care motivarea este confuză și contradictorie, se poate aprecia că nu a fost judecat fondul cauzei. Totodată, jurisprudența a stabilit că prin codul de procedură civilă se consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și toate motivele invocate de părți să fie analizate. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabilii, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de
a controla judecata primelor instanțe.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o, întrucât este un viciu al hotărârii neanalizarea tuturor motivelor de fapt și de drept invocate de părți.
Prin respingerea acțiunii, instanța de fond a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în cuantum de 2.000 lei, motiv pentru care critică hotărârea atacată și sub acest aspect, solicitând să se dispună în temeiul disp. art. 274 C. pr. civilă, obligarea intimatei la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 mai 2013 pârâta C. de A. de S. M.
, solicitând respingerea recursului recurentei- reclamante ca neîntemeiat si nefondat, si să se mențină sentința civila a T. ui M. nr. 510/_ pronunțata in dosarul nr._ al acestei instanțe.
În motivare arată că prin sentința recurata, Tribunalul Maramureș a reținut cu aplicarea corecta a legii faptul ca recurenta-reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente (profesii libere - avocat), iar in aceasta calitate, in virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr. 95 / 2006, ii revenea obligația plații contribuției la FNUASS.
Totodată, cu aplicarea corecta a legii, instanța de fond a reținut faptul ca recurentei-reclamante ii sunt aplicabile dispozițiile art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr. 95 / 2006 indiferent de încheierea contractului de asigurări cu casa de asigurări. In acest sens exista o practica unitara a instanțelor de judecata, in sensul ca încheierea contractului are doar valoarea administrativa, de luare in evidenta, iar calitatea de asigurat deriva din legea organica privind reforma in domeniul sănătății (Legea nr. 95 / 2006).
Potrivit art.208 din Legea nr. 95 / 2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele acestui sistem
- protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident si asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS - se realizează in baza mai multor principii, printre care participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea FNUASS si principiul solidarității si subsidiaritatii în constituirea și utilizarea fondurilor.
In acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala in jurisprudența sa, arătând ca "obligativitatea asigurării si a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizata in legătura cit principiul ce sta la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorita solidarității celor care contribuie, acest sistem isi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate. Dispozițiile art.208 alin. 3 din Legea nr. 95 / 2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății si a celor care consacra obligația statului de a asigura protecția sociala a cetățenilor. "
Referitor la contribuția la FNUASS datorata, raportat la veniturile nete realizate in anul fiscal 2007, instanța de fond a reținut cu aplicarea corecta a legii faptul ca potrivit deciziei de impunere anuala emisa de AFP B. M., reclamanta a realizat un venit de 156.258 lei, fiind inclus si venitul obținut din vânzarea unor bunuri imobile. Reclamanta a declarat aceasta suma la rubrica venit brut a formularului 200, aceasta achitând impozit pe venit stabilit asupra venitului net, instanța de fond apreciind in mod corect ca fiind obligatoriu a fi achitata si contribuția la FNUASS, raportat la aceeași suma la care s-a achitat anterior impozitul pe venit.
Totodată, instanța de fond a mai reținut ca recurenta-reclamanta avea posibilitatea clarificării unor aspecte legate de evidenta contabila, solicitând o
inspecție fiscala din partea organelor fiscale din subordinea ANAF, urmând ca in eventualitatea constatării unor erori sa solicite desființarea deciziei de impunere, insa nu a procedat in acest mod.
Pe de alta parte, cu aplicarea corecta a Legii nr. 95 / 2006, instanța de fond a apreciat întemeiate obiecțiunile la expertiza întocmita in cauza, atât cu privire la obligativitatea plații unei contribuții cel puțin la nivelul salariului minim brut pe tara in cazul calculării contribuției asupra unui singur venit pentru anii 2005 și 2006, cât și cu privire la procentul stabilit de lege pentru calculul contribuției in anul 2009.
Referitor la cererea de recurs, este neîntemeiata si nelegala, face următoarele precizări:
Practica unitara a instanțelor de judecata arata faptul ca este legala stabilirea de către casele de asigurări de sănătate a obligațiilor de plata anterior intrării in vigoare la Legii nr. 95 / 2006, atâta vreme cat aceleași dispoziții legale
se regăseau anterior in legislația asigurărilor sociale de sănătate, atât in OUG nr.
150 / 2002, cat si in Legea nr. 145 / 1997, evident in condițiile respectării dispozițiilor art.9I Cod procedura fiscala, referitor la termenul de prescripție al creanțelor bugetare.
De asemenea, instanțele s-au pronunțat in mod unitar asupra legalității stabilirii obligațiilor accesorii, raportat la dispozițiile art. 119 Cod procedura civila, coroborat cu art.257 alin.5 din Legea nr. 95 / 2006 si art.7-8 din Normele metodologice aprobate in Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617 / 2007, care stabilesc periodicitatea si data scadentei plații contribuției la FNUASS (atât a celei curente, cat si a regularizării anuale).
Atâta vreme cat termenele de plata sunt stabilite prin lege nu era necesara punerea in intarziere de către instituția noastră. Dimpotrivă, recurenta- reclamanta avea obligația declarării contribuției la FNUASS cir. art.215 din Legea nr. 95 / 2006 (anterior art.8 din OUG nr. 150 / 2002), insa aceasta nu si-a respectat obligația legala mai sus menționata.
Mai arată că recurenta-reclamanta a uitat ca a beneficiat dupa data de_ de un număr foarte mare de servicii medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate: 8 consultații, cu eliberare de prescripții medicale, Sa nivelul medicului de familie (Sa care este înscrisa de la data de_ ), o internare de o zi (_ ), 8 servicii clinice acordate in mai multe specialități si 15 servicii medicale paraclinice. Aceste servicii medicale nu au fost acordate in baza calității de asigurat al CAA (care ii conferă doar calitatea de asigurat in sistemul de pensii al avocaților), ci in cea de asigurat in sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Având in vedere numărul de servicii medicale de care a beneficiat recurenta-reclamanta in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum si obiectul acțiunii, înțelegem ca aceasta are pretenția de a-i fi acordate aceste servicii in mod gratuit, fără plata contribuției, pe cheltuiala celorlalți contribuabili la fond, asemenea categoriilor de asigurați prevăzute la art.213 din Legea nr. 95 / 2006. întrucât recurenta-reclamanta face parte din categoria persoanelor care realizează venituri din activități independente are obligațiile prevăzute de art.215 si art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr. 95 / 2006, respectiv de declarare si plata a contribuției la FNUASS.
F. a de cele de mai sus, solicită respingerea recursului recurentei- reclamante ca neîntemeiat și nefondat, și să se mențină sentința civila a T. ui M. nr. 7676/_ pronunțata in dosarul nr._ al acestei instanțe.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei sunt nefondate.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea obligației principală, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 36 lit. a ) din Legea nr. 95/2006 asiguratul are dreptul de opțiune la una dintre casele de asigurări autorizate să funcționeze pe piața asigurărilor de sănătate, dar tot astfel are și obligația corelativă de a face dovada că a dobândit calitatea de asigurat al uneia din aceste case și să plătească contribuția aferentă.
Obligația de asigurare trebuie, e adevărat, materializată într-un contract, dar obligația de încheia un astfel de contract aparține contribuabilului. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
Față de cele ce precedă, absența calității de asigurat dobândită din încheierea unui contrat de asigurare pe care recurenta cu rea credință nu dorește să-l încheie nu obstaculează obligația asigurătorului, recte casa de asigurări de sănătate, ca în virtutea dreptului pozitiv pertinent incident în materie să dispună măsuri legale de stabilire, calcul și apoi plată a cuantumului contribuției la
fondul de asigurări sociale la care persoana în cauză este obligată să contribuie.
Legea specială instituie situații excepționale de exonerare de la plata contribuției, regula fiind aceea că la baza stabilirii obligației de a contribui la fond se află, între altele, principiul solidarității.
Potrivit principiului solidarității sociale, toți cetățenii, indiferent de veniturile de care dispun au dreptul la o protecție adecvată. Prestațiile susceptibile de a fi acordate populației sunt definite prin lege iar în acest scop se constituie fondurile necesare pentru a le asigura finanțarea și de a răspunde condițiilor impuse de executarea prestațiilor.
În acest sens, așa cum s-a mai arătat în precedente, conform art. 208 alin.
3 din Legea nr. 95/2006 asigurările sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate de lege recte, protejarea asiguratilor fata de costurile serviciilor medicale in caz de boala sau accident și asigurarea protectiei asiguratilor in mod universal, echitabil si nediscriminatoriu in conditiile utilizarii eficiente a Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, se realizeaza, între altele, pe bazaprincipiilor solidarității si subsidiarității în constituirea si utilizarea fondurilor și pe cel al participătii obligatorii la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Față de cele ce precedă, motivul de recurs privind greșita aplicare și interpretare a legii referitoare la condiția de a dobândi în prealabil calitatea de asigurat pentru stabilirea și plata contribuției la fond este nefondat.
Împrejurarea că anterior recurenta a plătit servicii de spitalizare din bani proprii este de circumstanță și conduce la răsturnarea concluziei mai sus evocate.
Critica conform căreia reclamantei i s-au impus și calculat obligații pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a legii nr. 95/2009 chiar dacă vizează și anul fiscal 2005 este nefondată deoarece și legea anterioară a prevăzut același sistem de asigurări sociale de sănătate.
Apoi în ceea ce privește critica privind lipsa abilitării pârâtei de a emite acte administrativ fiscale, trebuie notat că în practica judiciară de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS s-a decis constant că structurile la nivel de case teritoriale au competenta de a emite titluri de creanță fiscală.
Astfel, prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ- Secția de contencios administrativ și fiscal s-a decis cu valoare de principiu, chiar dacă printr-o decizie de speță, că: "Sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de S., prevederi în temeiul cărora Casei de A. de S. îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită.
Aceste prevederi respectă atât cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 617/2007, cât și cadrul legal general, atâta timp cât, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de
A. de S., în competențele atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
";
3.În ce privește accesoriile, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la_, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât
cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s- ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu, anume decizia de impunere, ceea ce în cauză s-a împlinit.
Cât privește criticile privind maniera în care instanța de fond a procedat la examinarea probațiunii, mai cu seamă a expertizei, se reține că în considerentele sentinței instanța de fond a făcut o analiză a probei respective, aceasta fiind
înlăturată justificat pe argumentele aduse de intimată în obiecțiunile la expertiză pe care instanța de fond în mod legal și corect le-a validat.
În primul rând este de semnalat faptul că obligația constând în contribuția la fond a fost stabilită pe baza deciziilor de impunere emise de organele fiscale, ori câtă vreme acestea nu au fost contestate, baza de calcul rămâne aceeași.
Cât privește cuantumul stabilit pe anul 2009 cu trimitere la art. 257 alin. 2 lit. b) din legea nr. 95/2006, corect s-a justificat că acesta este de 6,5 % din veniturile realizate și nu cel de 5,5% calculat de expert. De asemenea corect s-a statuat că pe anul 2007 nu pot fi luate în calcul ca bază de stabilire a contribuției alte sume decât cele constituite din venitul net realizat care figurează în decizia de impunere emisă de AFP B. M., respectiv suma de 156.258 lei.
În ceea ce privește necesitatea calculului accesoriilor la sumele de bani stabilite cu titlu de contribuții, Curtea s-a pronunțat în mod elocvent în precedent.
Față de toate considerentele de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs nu sunt fondate și că altele nu au fost puse în discuție din oficiu conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea va respinge ca atare recursul reținând incidența art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 510 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
M. | D. | R. -R. | D. | L. | U. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. S. O.
