Sentința civilă nr. 5195/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 5195/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant D. C. și pe pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av.Vidrean - Căpușan Tudor, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantului depune la dosar note scrise. De asemenea învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară: decizia nr.825 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Decizia civilă nr.2630/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., decizia civilă nr.1032/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul D. C. a contestat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de A. de S. C. deciziile de impunere emise pe numele său. A solicitat ;i suspendarea deciziilor, însă, nedepunând cauțiunea fixată, instanța a respins cererea acestuia ( f 47).
În motivarea cererii s-a arătat că nu este legal să fie obligat la plata acestor contribuții.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și s- au depus timbre judiciare de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta C. de A. de S. a județului
C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că după semnarea Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_ /95896/_
, CAS C. a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite. Emiterea deciziilor de
impunere pentru stabilirea contribuției este legală și conformă cu dispozițiile art. 85-88 din O.G. nr. 92/2003 și în aplicarea art. 35 din Ordinul nr. 617/2007. Contestatorul avea obligația de a depune la CAS C. declarații privind obligațiile față de fond, conform art. 215 alin. 3 și datorită faptului că
nu s-a conformat pârâta a emis din oficiu deciziile contestate. Cu privire la obligația de informare a contribuabilului, pârâta a subliniat că până la încheierea protocolului nu deținea informații cu privire la persoanele care realizează venituri din activități independente, iar obligația de plată se naște la data realizării venitului și reclamantul nu poate fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
În drept, au mai fost invocate și dispozițiile art. 216, art. 208 alin. 3 din Legea nr.95/2006.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2007, reclamantul D. C. realizează venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la
C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere din oficiu nr. 372084/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. 372084/2/_ pentru stabilirea accesoriilor aferente debitului principal (filele 25-26).
Contestația formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. E 597 emisă de pârâtă la data de_ (filele 13-14).
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de
asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
În privința audierii contribuabilului reținem că potrivit art. 9 al. 1 C.pr. fiscală această audiere nu este obligatorie când urmează a se lua măsuri de executare silită.
În privința legalității dobânzilor și penalităților datorate, constatăm că
, potrivit art. 91 C. pr. fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, nu de 3 ani, cum invocă reclamantul. Așa fiind, și din acest punct de vedere deciziile contestate sunt corect emise.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 alin. 2 din O.G. nr.
92/2003, tribunalul va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.
, cu domiciliul în C. N., calea D. nr. 96, ap. 61 jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. , cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud. C. având ca obiect anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. 372084/1/_ și nr. 372084/2/_ emise de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red./Dact/ AMB._ /4 ex.
