Decizia civilă nr. 6862/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6862/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție M.
E. N., împotriva sentinței civile nr. 158/_, pronunțată în dosarul nr. 3410/112/212 al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu reclamantul V. P. și pârâta U. "S. H. " B., având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 158 din_, pronunțată în dosarul nr. 3410/112/212 al Tribunalului B. -Năsăud, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ, precizată, formulată de reclamantul V. P. împotriva pârâtei U. "S. H. "; B. și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul diplomei;
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 104,30 lei.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
U. "S. H. "; împotriva M. UI E., C., T. ȘI S. B. și, în consecință a fost obligată chemata în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de
licență pentru reclamantă;
A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata sumei de 200 lei/zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
U. "S. H. "; a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Reclamanta a absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bolognia) - la Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sportivă, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de
licență.
Aceste aspecte nu au fost contestate de niciuna din părți.
Potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Conform art.2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.
Art.5 menționează că instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, iar potrivit art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, conform art.20.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. "S. H. "; și înregistrată sub nr.1405/_, universitatea pârâtă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I.
Potrivit dispozițiilor art.60 (1) din Legea nr.84/1995,"activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" .
În aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. E. a emis la data de
7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art.2 că "Admiterea in învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca "Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective și dispun de departamente specializate. "
Sunt reale susținerile chematului în garanție în sensul că, existența în cadrul universității pârâte a unui program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de
învățământ, în lipsa verificării de autoritatea abilitată a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare academică prevăzută de lege.
Este adevărat că formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate de către universitățile care organizează cursuri de zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării și acestor alte forme de învățământ, cu respectarea prevederilor OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
Însă, dreptul reclamantei de a cere să i se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diplomă nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat de aspecte ce țin de valabilitatea inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. E. sau Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată in baza
O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat in afara cadrului legal.
Având în vedere adeverința de studii ce atestă absolvirea de către reclamant la Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sportivă, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat în educație fizică și sport,
act ce premerge diplomei finale de studii, împrejurarea că actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată în științe educație fizică și sport
este în ființă, acesta nefiind revocat sau anulat), bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ
, M. E., C., T. și S. nesolicitând în instanță anularea acestei adeverințe și neinvocând nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantei, tribunalul, raportat și la dispozițiile legale mai sus expuse, constată că cererea reclamantului este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei la emiterea diplomei de licență și suplimentului la diplomă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.
Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, iar prevederile OG nr.10/2009 invocate de minister nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009, iar această ordonanță, din 12 august 2009, "privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate"; a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 581 din 20 august 2009, a intrat în vigoare ulterior finalizării studiilor de către reclamantă, astfel că, raportat și la prevederile art.60 și urm. C.pr.civ., s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; împotriva M. ui E., C., T. și S. cu consecința obligării
chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
S-a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata daunelor cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare, astfel că obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuniadministrative
,executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii";.
Numai în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri de întârziere, conform alin.(2) al art. 24 din lege.
Având în vedere aceste prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, este nejustificată obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii, impunându-se a se menționa și faptul că textul invocat de pârâtă - art.24 alin.2 din legea contenciosului administrativ face referire la despăgubiri pentru întârziere, care nu se identifică însă cu pretențiile concrete din cererea de chemare în garanție solicitându-se practic penalități, asemănătoare ca natură juridică cu daunele cominatorii din dreptul civil, concepute ca un mijloc de constrângere la adresa autorității publice pârâte și în același timp ca o garanție pentru persoana vătămată că își va vedea restabilit dreptul sau interesul legitim restabilit, incidente fiind prevederile art.18 alin.5.
În temeiul art.274 Cod procedura civilă, s-a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată în cuantum 104,30 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Pentru cererea de chemare în garanție nu s-au solicitat cheltuieli de
judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M.
E., C., T. ȘI S.
solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. . C. . T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C. . T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
Pârâta U. "S. H. "; a solicitat instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la emiterea suplimentară a unor formulare tipizate constând în diplome de licență cu suplimentele aferente pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (ministerul, în urma analizării documentațiilor transmise de către U. "S. H. ";, prin adresele 37450/_, 37629, 12356F/_
, 49716/_, 32048, 36711, 40456/_ a transmis către ROMDIDAC SA
avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 ale Universității S. H.
, Prin urmare. cererea universității este lipsită de obiect).
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii În anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, În baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței in vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACJS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/20] 1). coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
M. nu aprobă tipărirea de formulare tipizate pentru o anumită persoană. Tipărirea tipizatelor se face în functie de situatiile și raportările făcute de USH și de acreditările existente și nu prin raportare la persoane strict determinate.
Pe cererea de chemare În garantie: conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce impotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se Întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Ori, între M. E., C., T. și S. și U. "S. H. "
, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Instanța de fond își întemeiază admiterea în parte a cererii de chemare în garanție pe faptul că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
Precizează că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în
H.G 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. . C., T. și S., cu modificările ulterioare.
Pentru a respinge excepția lipsei calității procesual pasive a MECTS, instanța de fond, dând o interpretare greșită OM 2284/2007, a reținut că acest act normativ dă competența de avizare a tipăririi formularelor tipizate necesare eliberării diplomelor de licență, precum și achiziționarea acestor formulare. Solicită a observa că OM 2284/2007 are ca obiect de reglementare aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, iar în conținutul său nu se regăsește o astfel de prevedere.
Mai mult potrivit prevederilor art. 7 din OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii. de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la /instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Totodată, apreciază că rapoartele anuale de evaluare internă pe care instituțiile de Învățământ superior au obligația să le transmită către ARACIS, În
conformitate cu prevederile OUG 7512005, se referă la activitatea specializărilor acreditate sau autorizare să funcționeze provizoriu și nu la specializări care din punct de vedere legal nu există.
II. Cu privire la motivul de recurs Întemeiat pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată, respectiv 2006- 2009.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal În vigoare.
U. S. H. invocă. in cererea de chemare in garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască. însă. faptul că din aceeași lege izvorăsc și o serie de obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității ,.S. H. " din B. se statuează: .După intrarea în vigoare a prezentei legi în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci. chiar în legea de infiintare a acestei institutii de învătământ superior se menționează faptul că în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi. "
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 7512005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată.".
Raportat la această H.G., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.88/1993. Prevederile art.17 din
1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O.U.G. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.88/1993 prin O.U.G. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de Învătământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut Într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele
facultăți care au prevăzută și forma de Învățământ "zi".
HG 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular nu poate fi aplicat în speta dedusă judecății deoarece pe de-o parte are aplicabilitate doar de un an, iar pe de altă parte reclamanta s-a înscris în anul 1
de studii în anul 2006. În perioada 1999 - 2006, HG 535/1999 a suferit modificări prin HG 696/2000 și HG 1215/2000, iar prin art.7 din HG 410/2002 a fost abrogată.
La data înscrierii reclamantei în anul l de studii se aplicau prevederile H.G. nr. 1609/2004.
În conformitate cu prevederile H.G. nr 1609/2004 pentru modificarea anexelor nr. 1-3 la H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior. specializarea "absolvită" de reclamantă În cadrul Universitătii "S. H. " (si anume Psihologie) era autorizată provizoriu să functioneze doar la forma de învătământ ZI, însă nu si la formele de învătământ FR sau ID.
Instanta de fond confundă vocatia pe care o au universitătile de a organiza in cadrul facultătilor forme de învățământ la distanta (ID) in specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza scolarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat În sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/_ pronunțată În dosarul nr._ .
În considerentele Deciziei nr.4726/2009, se reține că "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi. În raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările! programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și H.G. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să inmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
MECTS nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de "absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări si forme de învătământ care respectă prevederile legale.
După cum reiese din adresa Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nr.60725/_ pentru specializarea DREPT, forma de învățământ ID, din cadrul Facultății de Drept și Administrație P. ă a Universității S. H. din B. s-a depus dosar de evaluare în vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la data de_ . fiind întrunite condițiile prevăzute de art.7 alin.2 din Legea nr.88/ 1993, în vigoare la acea dată.
De asemenea, după cum reiese din adresa Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nr.60727/_, pentru specializarea PSIHOLOGIE, forma de învățământ ID, din cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie a Universității S. H. din B. . universitatea nu a depus dosare de evaluare în vederea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării în perioada 2006 - 2009.
Prin urmare, studiile s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor legale.
Nu se poate imputa MECTS că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru locația geografică, specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea, respectiv 2006, până în anul finalizării (2009), iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.
De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a MECTS in organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. "S. H. " are culpa exclusivă de a fi organizat "cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de USH.
Instanța de fond a obligat MECTS să dea avizul pentru eliberarea de diplome care să ateste studii desfășurare nelegal bazându-se pe contractele de studii dintre reclamanți și USH. Totuși, prin contracte de studii încheiate între reclamanți și USH nu se poate stabili eluda rea unor dispoziții legale imperative. De asemenea, aceste contracte produc efecte doar inter partes, prin aceste contracte neputându-se stabili obligația MECTS de a-și da avizul pentru eliberarea de acte de studii care să ateste studii efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Cu privire la aceste contracte de studii, invocate de instanța de fond în argumentarea soluției sale, solicită a observa că, raportat la prevederile art.966 și 968 din Codul Civil În vigoare la data încheierii acestor contracte, acestea sunt nule, deoarece au fost încheiate în vederea desfășurării unei activități cu Încălcarea legii.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. luând în considerare însă o Metodologie a organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor" emisă de USH, document care nu este opozabil ministerului și în niciun caz nu poate constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de chemare in garanție, după cum niciun caz nu poate constitui temei legal nici pentru acordarea de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu
încălcarea cadrului legal.
Instanța de fond a ignorat toate prevederile legale și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către insituția de Învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Tinând cont de principiile "nemo censetur ignorare legem"/"ignorantia juris non excusat", nu se pot opune contractele de studii încheiate de reclamanti cu U. "S. H. " nici MECTS si nici societătii, atâta timp cât au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învătământ pe care au urmat-o reclamantii, aceasta având însă calea unei actiuni în daune împotriva Universitătii S. H., în cazul în care consideră că au fost prejudiciati.
În această ordine de idei, solicitarea ca MECTS să aprobe eliberarea de formulare tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nuHum est, nuHum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile,
Reiterează faptul că, din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Prin Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 119 din 16 februarie 2011, Curtea a statuat, referitor la critica privind Încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 32 alin. (6), că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentă a dreptului la Învățătură. Acest principiu presupune un conținut vast. ce include normele. procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația În vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de Învățământ superior să asigure eficiență managerială.
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii.
Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, În condițiile legii, să Își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.";
Pârâta intimată U. "S. H. "; a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului - filele 13-15.
Reclamantul V. P.
prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu menținerea în întregime a hotărârii atacate.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv ar fi dat fondat atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Atribuția principală a instanțelor judecătorești din punct de vedere constituțional și legal este aceea de înfăptui justiția în numele legii, în cauzele deduse judecății.
Apărarea conform căreia prin soluționarea cauzei instanța de fond s-a substituit în atribuțiile recurentului și ale ARACIS nu este fondată.
Instanța de contencios administrativ atunci când soluționează acțiunea de contencios administrativ poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție recurentul a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență, instanța de fond argumentând care este baza factuală și legală a acestei soluții.
Pe cale de consecință, această soluție se înscrie în obligarea autorității administrative de resort să exercite o atribuție legală pe care instanța a sancționat-o ca atare.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că instanța de fond, soluționând cererea de chemare în garanție în sensul solicitat și urmărit de titularul acesteia s-ar fi substituit autorității administrative.
Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi dispus obligarea autorității să aprobe operațiunea juridică ci instanța ar fi săvârșit-o ea însăși ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, Curtea mai are în vedere că prin mai multe decizii de speță, Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus la rându-i în spețe similare cu prezenta cauză obligarea autorității administrative de resort să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă (decizia nr. 5656 din 24 noiembrie 2011 și respectiv decizia nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, decizia 2533 din 22 mai 2012).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează aspectul că între acesta și intimata U. S. H. nu ar exista un raport juridic care să stea la baza formulării unei cereri de chemare în garanție.
Curtea reține că cererea de atragere în proces a recurentului prin mecanismul procesual al cererii de chemare în garanție este generată de executarea completă a obligației solicitată a fi impusă de instanță, prin premisa admiterii acțiunii principale, obligație care depinde în executarea completă a acesteia de concursul recurentei.
Așa cum corect a subliniat intimata, pentru a se elibera actele de studii solicitate de reclamant, ținând seama că acestea se eliberează doar sub forma unor formulare cu regim special și că este necesară tipărirea acestora în formatul prevăzut de lege, prin art. 7 din Ordinul M. ui E., C. și T. nr. 2248/2007 s-a prevăzut că este necesară aprobarea prealabilă scrisă a recurentului.
Prin urmare, atragerea în proces este nemijlocit legată de exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina acesteia care dacă nu ar fi duse la îndeplinire s-ar paraliza exercitarea obligațiilor de către pârâta din acțiunea principală.
Din această perspectivă, cererea de chemare în garanție este admisibilă așa cum corect a stabilit și instanța de fond.
Sub aspectul fondului cauzei, Curtea reține că sub aspectul criticii legată de împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate se impun următoarele:
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul USH este acreditată.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,
frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea
procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
În temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ, instanța va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamant și va obliga recurentul să plătească intimatului reclamant, suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 158 din_, pronunțată în dosarul nr. 3410/112/212 al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamant. Obligă recurentul să plătească intimatului reclamant, suma de 200 lei,
cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. B. L. T.
