Sentința civilă nr. 1078/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1078/2013
Ședința publică din 22 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul G. S. cu domiciliul în Ș. S., str. 22 D. 1989 nr. 71/B, jud. S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S. și A. F. P. Ș. S. , cu sediul în Ș. S., str. 1 D. 1918, nr. 23, jud. S. și, în calitate de chemată în garanție, A. F. Pentru M. - M. M. , cu sediul în
B., S. I., nr. 294, C. A, sector 6, având ca obiect obligația de a face restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Având în vedere lipsa semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată, instanța prezintă acestuia dosarul cauzei în vederea complinirii acestei lipse pe cererea de chemare în judecată.
Instanța, invocă din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
S. și pune în discuție excepția invocată din oficiu precum și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată la termenul anterior de judecată.
Reclamantul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. și respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea sa, reclamantul G. S. a chemat în judecată pârâtele A.
F. P. Ș. S., solicitând restituirea sumei de 5350 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație de la data înregistrării cererii
de restituire până la data restituirii efective, cu dobânda legală aferente și cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă poluare în sumă de 5350 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. Ș. S. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.
Totodată, DGFP S. în numele AFP Ș. S. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru M. arătând în motivare că taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrație Fiscală, dar constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de_ ,constatând lipsa semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată,instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii, dispunând, potrivit prevederilor art.133 al.2 C.p.civ., repetarea procedurii de citare cu reclamantul,solicitându-i-se să se prezinte în instanță.
La termenul din data de_, reclamantul a semnat cererea de chemare în judecată.La același termen, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. ,pe care a pus-o în discuție.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, conform prevederilor art.133 C.proc. civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
În virtutea rolului activ, instanța și-a îndeplinit obligația de acordare a unui termen, cu citarea expresă a reclamantului pentru a se prezenta și a semna cererea de chemare în judecată.
La acest termen de judecată, reclamantul s-a prezentat în instanță complinind această lipsă pe cererea de chemare în judecată.
În consecință, instanța va respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., instanța constată că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a
taxelor de poluare achitate la Trezoreria Ș. S. din cadrul Administrației F.
P. Ș. S., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Ș. S. suma de 5350 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 3A nr.7456052 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.27770/_ emisă de AFP Ș.
S., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.
Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul
național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat actualizarea sumei reprezentând taxa de poluare cu indicele de inflație de la data înregistrării cererii și până la restituirea efectivă și dobânda civilă aferentă, iar actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani achitate, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, cererea acestuia urmează a fi admisă astfel cum a fost formulată.
Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost virată în contul 51161009 al AFM, va fi admisă cererea de chemare în garanție,
A. F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către AFP Ș. S.
, a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Astfel fiind, pârâta va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată justificate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F.
P. S., invocată din oficiu și respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de G. S. cu domiciliul în Ș. S.
, str. 22 D. 1989 nr. 71/B, jud. S. și, în consecință, obligă pârâta A. F.
P. Ș. S.
, cu sediul în Ș. S., str. 1 D. 1918, nr. 23,jud. S. să restituie reclamantului suma de 5350 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație de la data înregistrării cererii de restituire (_ ) și până la restituirea efectivă, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Ș. S., a sumei de 5350 lei.
Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate, în cuantum de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | , la sediul Tribunalului S. . | |
Președinte | Grefier | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.6/com.4 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
