Decizia civilă nr. 7/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/R/2013

Ședința publică din 09 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.

Judecător I. N. B. Judecător A. -L. I. Grefier D. -P. O.

S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de recurenta M. C. N. ,

DP C. împotriva sentinței civile nr.17016/2012 a Judecătoriei C. -N., cauza privind și pe intimata V. N. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art.159 ind.1 Cod procedura civila, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, raportat la art.2 alin.2 lit.d Cod procedura civilă.

De asemenea constată că s-a depus în data de_ întâmpinare din partea intimatei și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri și nu s-au ridicat excepții, tribunalul lasă cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Reține că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de_, petenta V. N. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 213/_ prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991.

In motivarea plângerii sale petiționara arată că nu a executat scara de acces și nici un fel amenajare la ap.nr.7 respectiv că nu a comandat execuția vreunui constructor.

Plângerea nu este motivată în drept.

Intimatul M. C. -N. a formulat întâmpinare.

În motivarea întâmpinării acesta a arătat, că fapta comisă de către contravenientă a fost reținută de către agentul constatator prin propriile sale simțuri, situație în care sarcina probei îi revenea acesteia, sarcină pe care acesta nu și-a îndeplinit-o pentru a răsturna prezumția relativă de temeinicie a actului sancționator.

După efectuarea cercetării judecătorești instanța a admis plângerea contravențională prin Sentința civilă nr.17016/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -

N. .

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că în urma probatoriului administrat în cauză s-a constatat că petenta nu a fost executantul lucrărilor efectuate fără autorizație și nici nu a achitat contravaloarea lucrărilor iar potrivit normelor legale, poate fi sancționat fie executantul lucrărilor, fie investitorul.

Împotriva hotărârii primei instanțe intimatul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia întrucât sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, pronunțarea făcându-se prin reținerea în mod eronat a stării de fapt (f.3-8 din dosar nr._ al T. ului C. ).

In motivarea recursului acesta arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că petenta trebuia sancționată în temeiul prevederilor Legii nr.50/1991.

În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza A. împotriva României (2008), soluția justă aplicată de instanțele de judecată este acea de coroborare a celor două prezumții: cea a legalității și temeiniciei procesului- verbal, profitabilă autorității administrative emitente a acestuia, și respectiv cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi, cu orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul-verbal.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 727 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 557 din 23 iulie 2008, arătând că aspectele de fond, care au determinat pronunțarea soluției de condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încălcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor si motivarea soluției judecătorești, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenție a unei fapte prevăzute de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare și a unor alte acte administrative".

Recursul este motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.

Intimata V. N. I., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, așa cum reiese și din expertiza efectuată in cauză, lucrările consemnate in procesul verbal nu au fost executate de ea ci de numitul Turdeanu V. A. .

Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 17016/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentă.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că în urma probatoriului administrat în cauză s-a constatat că petenta nu a fost executantul lucrărilor efectuate fără autorizație și nici nu a achitat contravaloarea lucrărilor iar potrivit normelor legale, poate fi sancționat fie executantul lucrărilor, fie investitorul.

Este cunoscut că instanța investită cu soluționarea cererilor de recurs nu rejudecă pricina în fond ci controlează hotărârea recurată în raport de motivele invocate de către recurent ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.

In recurs instanța este ținută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond fără a putea în principiu să administreze probe noi, deoarece recursul nu are caracter devolutiv. Cu toate acestea, disp. art. 305 Cod Procedură Civilă permit administrarea înscrisurilor direct în recurs, instanța are căderea de a se ocupa de situația atât de starea de fapt cât și de probleme de drept.

Din motivele de recurs rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru a putea fi modificată hotărârea primei instanțe.

M. ivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, dedus de către instanța, vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situației de fapt, i s-a dat o interpretare greșită ori s-au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.

Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a

făcut toate mențiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ, altele decât cele la care face referire art.17, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.

În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din_ prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.

T. ul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică si legală, întrucât fapta reținută de către agentul constatator nu a fost săvârșită de către petentă.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";.

Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/_ si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.

Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul- verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din

C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța retine că procesul-verbal de constatare nu a fost singura probă administrată în cauză. Astfel din probele testimoniale administrate în cauză și din raportul expertizei efectuat a rezultat că petenta nu a executat respectivele lucrări. A o sancționa de petentă, doar pentru că este proprietara apartamentului,fără a stabili eventualul investitor ori executantul lucrărilor fără a se deține autorizație înseamnă a nesocoti prevederile art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.51/1991.

Față de cele ce preced, tribunalul consideră că nu ne aflăm în situațiile prevăzute de art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care va respinge recursul declarat de către recurent împotriva Sentinței civile nr. 17016/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de către recurentul M. C. -N. - DP C.

, în contradictoriu cu intimata V. N. I., împotriva Sentinței civile nr. 17016/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

E. B.

Judecător,

I. N. B.

Judecător,

A. -L. I.

Grefier,

D. -P. O.

Red.EB/tehn.MG 2 ex. 05.02.13

Jud. fond P. ovici D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7/2013. Anulare proces verbal de contravenție