Decizia civilă nr. 701/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ Nr. 701/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. -F. B.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR:A. -C. Ț. GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către N. A. în contra Sentinței civile nr. 15567 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul M. C. -N. -DP C.
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna faptul că procedura este îndeplinită și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Procedează la verificarea din oficiu a competenței și constată că este competent a soluționa prezentul recurs după care, raportat la actele și lucrările dosarului, lasă cauza la pronunțare.
T. UL
Reține că prin sentința civila nr. 15567/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. A. în contradictoriu cu intimatul
M. C. -N. -DP Locală și s-a dispus menținerea procesului-verbal nr. 1. încheiat la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1. din_ petentul N. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 din
H.C.L. nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, ora 12:05, a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, respectiv str. C.I.H., amenajat ca parcare cu plată, fără să aibă tichet sau abonament de parcare valabil.
Instanța de fond a constatat că forța probantă a procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Astfel, s-a reținut că motivele de nelegalitate invocate de petent sunt neîntemeiate, lipsa semnăturii unui martor, nu este în măsură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție în condițiile în care agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție în mod clar că persoanele de față refuză implicarea. De asemenea, instanța a reținut că motivul de nelegalitate referitor la lipsa calității de agent constatator a persoanei care a întocmit procesul-verbal de contravenție este neîntemeiată, potrivit art.15
alin.2 din O.G.2/2001 pot fi agenți constatatori ,, primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Mai special abilitați, persoanele împuternicite în acest sens scop de către miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, de președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. ui B. ești, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale";. Conform dispoziției primarului municipiului C. -N., privind împuternicirea funcționarilor publici, personalului contractual din cadrul direcției poliției comunitare pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C. -N., agentul Haran D. era împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiuni în baza HCL 26/2010. În ceea ce privește locul săvârșirii faptei contravenționale, instanța de fond a reținut că lipsa indicării numărului administrativ în dreptul căruia petentul avea parcat autoturismul nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina petentului, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia și a gradului de pericol social.
Împotriva sentinței civile nr.15567/2012 a declarat în termen legal recurs petentul
N. A. solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii cu consecința anulării procesului-verbal atacat ca fiind neîntemeiat și nelegal.
Prin intermediul recursului formulat, recurentul consideră că sentința civilă menționată mai sus ca netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a respins în mod eronat excepția de nelegalitate invocată raportat la prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001. Recurentul consideră că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu s-a indicat locul săvârșirii faptei contravenționale, neputându-se realiza în acest mod un control asupra temeiniciei acuzației formulate prin intermediul procesului-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a valorizat aspectul referitor la prezența autoturismului petentului la locul indicat în procesul-verbal. Conform recurentului, fapta contravențională și locul săvârșirii acesteia sunt insuficient descrise, neputându-se contesta un fapt decât în măsura în care este determinat în mod concret.
În fine, în mod eronat instanța de fond a respins apărările relative la lipsa semnăturii unui martor sau cele referitoare la sarcina probei în domeniul contravențional.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a probelor de la dosar, tribunalul apreciază
că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a
procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin.7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștiința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (Haran D., inspector în cadrul Direcției poliția locală), numele și prenumele contravenientului (N. A.
, identificat cu CNP), fapta contravențională săvârșită (,,la data de_, ora 12:05, a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, respectiv str. C.I.H., amenajat ca parcare cu plată, fără să aibă tichet sau abonament de parcare valabil,,, precum și încadrarea în drept), locul și data săvârșirii faptei (_, ora 12:05, pe str. C.I.H. ), și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că lipsa semnăturii unui martor, nu este în măsură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție. Astfel, agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție în mod clar că persoanele de față refuză implicarea. Deci, s-au consemnat în procesul verbal de contravenție împrejurările care au condus la redactarea acestuia în absența semnăturii unui martor, O.G.2/2001 impunând numai menționarea împrejurării care a determinat întocmirea procesului verbal de contravenție fără
a fi atestat de către martor, iar nu obligativitatea încheierii unui proces-verbal numai cu semnătura vreunui martor.
În ceea ce privește critica petentului raportat la lipsa calității de agent constatator a persoanei care a întocmit procesul verbal de contravenție, instanța reține că raportat la probele administrate în cauză, aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art.15 alin.2 din O.G.2/2001 pot fi agenți constatatori ,, primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Mai special abilitați, persoanele împuternicite în acest sens scop de către miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, de președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. ui B. ești, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale. În acest sens, conform dispoziției primarului municipiului C. -N., privind împuternicirea funcționarilor publici, personalului contractual din cadrul direcției poliției comunitare pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C. -N.
, agentul Haran D. era împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiuni în baza HCL 26/2010 (f.17-24).
În ceea ce privește critica petentului cu privire la faptul că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este indicat exact locul săvârșirii faptei contravenționale, instanța reține de asemenea că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în condițiile în care petentul nu a contestat faptul că în data de_, ora 12:05 avea parcat autoturismul pe str. C.I.H., iar din răspunsul la adresa efectuată de către instanță s-a comunicat de către S. Public de interes local pentru administrarea parcărilor din cadrul M. ui C. -N. (f.33), că pe str.
C.I.H. sunt instituite doar locuri de parcare cu plată, instanța reține că lipsa indicării numărului administrativ în dreptul căruia petentul avea parcat autoturismul nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În ceea ce privește susținerea petentului că lipsește norma legală de incriminare a faptei contravenționale săvârșite, având în vedere că în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat se indică art. 10 din HCL 26/2010, act normativ care are doar trei articole, instanța reține că aceasta este de asemenea neîntemeiată. Astfel, prin HCL 26/2010 este aprobat regulamentul de administrare a parcărilor publice cu plată orară aprobate de Comisia Municipală de sistematizare a Circulației din M. C. -N., în cuprinsul căruia la articolul 10 sunt menționate faptele care constituie contravenții și sancțiunile contravenționale aplicate.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să
dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul- verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult, instanța arată că, agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina petentului, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia și a gradului de pericol social. Instanța mai reține că, conform jurisprudenței recente a Curții Europene a drepturilor Omului (cauza N. G. contra României), regimul juridic aplicabil în materie contravențională, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Totodată, Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării. În cauza mai sus menționată, Curtea Europeană a drepturilor Omului a arătat că, în condițiile în care reclamanta a renunțat în ședință publică la administrarea altor probe, aceasta s-a expus în mod conștient riscului de a fi "condamnată"; doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea art. 3 din H.C.L. nr. 26/2010, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii.
În ceea ce privește cererea petentului de repunere în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1. încheiat la data de_, în care se prevede expres posibilitatea pentru contravenient de a achita în 48 de ore de la primirea procesului
verbal de contravenție a jumătate din minimul amenzii
i-a fost comunicat petentului la data de_ (f.9), iar acesta a formulat plângere împotriva acestuia abia la data de_, după expirarea duratei de 48 de ore. De asemenea, instanța reține că potrivit 34 alin 1 din O.G.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În urma analizei probelor administrate în cauză, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1. încheiat la data de_ întocmit pe numele petentului este legal și temeinic, cuprinzând
inclusiv mențiunea referitoare la posibilitatea petentului de a achita în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal de contravenție a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ (doar lipsa acestei mențiuni, putând, astfel cum s-a interpretat în practică, să dea posibilitatea instanței de a dispune repunerea în termenul de 48 de ore), motiv pentru care instanța apreciază că cererea petentului este neîntemeiată.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.304 1Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul și va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul promovat de către N. A. în contra Sentinței civile nr. 15567 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte | Judecători | |||
F. M. | B. | Ana S. | S. | A. C. Ț. |
Red/Dact/SS 2ex._
Jud. Fod. M. L.
Grefier
G. P.
În C.O semnează vicepreședinte tribunal
E. L.
