Decizia civilă nr. 7355/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7355/2013

Ședința publică de la 20 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.

Judecător L. U. Judecător M. D.

  1. M. T.

    S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta U. S.

  2. B. și chematul în garanție M. E., C., T. ȘI S.

, împotriva sentinței civile nr. 1656/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu reclamanta C. (T. ) M. și U.

  1. H. - C. T. B. M., având ca obiect obligația de a face.

    La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat Contra D., cu delegație la dosar.

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este timbrat, iar la dosar s-au depus întâmpinări.

    Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul pe fondul cauzei.

    Reprezentantul reclamantei intimată solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial și contravaloarea deplasării la instanță.

    Arată că cererea Universității S. H. privind cheltuielile de judecată este inadmisibilă.

    Curtea reține cauza în pronunțare.

    CURTEA

    Pârâta U. S. H. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1656/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș solicitând modificarea sentinței în sensul că deși s-a admis cererea de chemare în garanție nu a fost obligat la cheltuieli de judecată intimatul M.

    E., C. și T. căruia îi aparține întreaga culpă procesuală.

    M. E. Naționale a declarat recurs solicitând modificarea sentinței raportat la 304 pct.9 C.proc.civ., întrucât nu s-a făcut analizarea hotărârilor de Guvern prin care au fost acreditate să funcționeze provizoriu structurile și specializările univesitare. Reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ, într-o specializare care să fi fost acreditată provizioriu conform legii, astfel că nu este îndreptățită să obțină diploma de licență, iar studiile urmate în afara calculului legal sunt nule și nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

    De asemenea, M. E. Naționale a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat de U. S. H. arătând că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. H., însă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător deoarece universitatea avea dreptul să elibereze acte de studii doar pentru absolvenții unor forme de

    învățământ acreditate.

    U. S. H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către M. E. Naționale arătând că practica judiciară a interpretat normele legale incidente în sensul arătat prin acțiune și poziția procesulă a acestei pârâte.

    Asupra recursului Universității S. H., Curtea va reține că în data de_ s-a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție în fața

  2. ui Maramureș, dar pârâta a arătat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Astfel, reclamanta C. (T. ) M. a solicitat obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată însă tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. și a respins acțiunea față de acest pârât, astfel că potrivit art.274 C.proc.civ. cheltuielile de

judecată puteau fi imputate doar părții pârâte pe care instanța a considerat- o că are calitate procesuală pasivă, respectiv Universității S. H. .

Cu toate că M. E. a rămas în proces, acesta a rămas în calitate de chemat în garanție iar admiterea cererii de chemare în garanție nu presupune și obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul ci trebuie dovedită culpa procesuală proprie a acesteia. De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, față de chematul în garanție, pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în actualul dosar, așa încât tribunalul nu avea nicio posibilitate să oblige M. la plata unor cheltuieli de judecată, iar recursul în această situație este vădit nefondat, urmând a fi respins conform art.312 raportat la 304 pct.9 și 304/1 C.proc.civ.

Raportat la recursul M. ui E. Naționale, Curtea va reține următoarele:

Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie, Specializarea Psihologie în perioada 2006-2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 în cadrul Universității "S. H. " - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de

licență.

În acest sens, i s-a eliberat adeverință, conform art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007 din care rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din

OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).

Adeverința prin care s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat este în vigoare, nefiind revocată/anulată, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Pârâta USH a comunicat MECTS necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.

Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamantă este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007. Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

În consecință, pârâtei USH de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu

frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamanților (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E.

, C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea

formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

În conformitate cu art.274 C.proc.civ., va obliga recurentele U.

S. H. și M. E. Naționale să plătească intimatei C. (T. ) M., suma de 468,42 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de U. S. H. și M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1656 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.

Obligă recurentele să plătească intimatei C. (T. ) M., suma de 468,42 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

G.

R. R. D.

L.

U.

M.

D.

M.

T.

red.RRD/AC 2 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7355/2013. Contencios. Obligația de a face