Decizia civilă nr. 80/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta-recurentă SC. T. C. I. SA și de intimata-recurentă C. J. PENTRU P. C. B. N., împotriva sentinței civile nr. 2908 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2013, respectiv 6 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2908 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta SC T. C. I. SA, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0031255 ( nr. 112/1010) încheiat la data de_ de intimatul C.
R. PENTRU P. C. B. -N. și, în consecință a fost anulat procesul verbal cu privire la fapta prevăzută de art. 25 din OG 21/1992 R2 și sancționată de art. 5 alin. 2 lit. a din OG 21/1992 R2, OG 2/2001, și cu privire la fapta prevăzută de art. 33 alin. 2 din OUG 50/2010 modificată prin Legea nr. 288/2010 și sancționată de art. 66 alin. 1 din OUG 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010 au fost menținute celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0031255 ( nr. 112/1010) încheiat la data de_ de intimatul C. R. PENTRU P. C. B. -N. (f. 14 - 17), urmare a unui control efectuat de reprezentanții intimatului, în vederea verificării respectării prevederilor legale privind protecția consumatorilor la încheierea contractelor de credit de consum în cazul achiziționării de produse de la comercianți cu plata în rate, la punctul de lucru din B. al petentei, s-a constatat că: in contractul de credit de consum pentru achiziții nr. 2. A/_ au fost identificate clauze contractuale formulate neclar, incomplete si greu de înțeles pentru un consumator mediu, fapt ce încalcă dispozițiile art. 33 alin. 2 din OUG nr. 50/2010 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 288/2010 care prevede că: "Contractele de credit trebuie să conțină informații complete, clare și ușor de înțeles
în limba română"; că pliantul publicitar pus la dispoziția consumatorilor, conține informații care nu sunt în conformitate cu legea; astfel, caracterele imprimate pe acest pliant nu au aceeași mărime putând induce în eroare consumatorii asupra cuantumului dobânzii, fapt ce încalcă disp. art. 9 alin. 2 din OUG nr.50/2010 modificată și completată prin Legea nr. 288/2010; că în incinta punctelor de lucru ale petentei, puncte de lucru controlate de reprezentanții CJPC B-N, nu există afișată o listă cu tarife, comisioane, dobânzi aferente acestor contracte pe care le încheie astfel că pentru încălcarea disp. art. 25 din O.G. nr. 21/1992 rep. a fost aplicată sancțiunea avertisment.
Pentru primele două fapte constatate au fost aplicate doua sancțiuni ale amenzii contravenționale de câte 10.000 lei, precum și sancțiunea complementară de reparare a deficientelor constatate in termen de 15 zile conform art. 88(1) lit. d din OUG nr. 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010.
În ce privește fapta prevăzută de art. 25 din OG 21/1995, text care dispune că prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil într-o formă neechivocă și ușor de citit, instanța reține că obligația instituită de legiuitor este aceea de a indica într-o formă clară, pe interesul consumatorilor, costurile serviciilor oferite.
Intimata însă, printr-o interpretare eronată a textului de lege a apreciat că petentei îi revine obligația de afișare a comisioanelor și dobânzilor -deși textul legal dispune în sensul de a indica "în mod vizibil"; și într-o formă clară pe înțelesul consumatorului, neexcluzând și o altă modalitate de a le indica costurile serviciilor oferite, neexcluzând și o altă manieră decât acea prin afișare.
Ori în măsura în care legiuitorul ar fi instituit exclusiv această modalitate, ar fi prevăzut-o în textul legii, cum de altfel a procedat în art. 5 din Legea 289/2004.
În consecință, apreciind că legea nu impune operatorilor economici obligația de a afișa dobânzile și comisioanele percepute, ci aceea de a indica într-o manieră clară, văzând că acestea au fost indicate prin pliantul publicitar pus la dispoziția consumatorului clar și fără echivoc, instanța urmează să anuleze procesul - verbal cu privire la fapta prevăzută de art. 25 din OG 21/1992 și sancționată conform art. 50 lit. e din aceeași ordonanță.
În ce privește fapta prevăzută de art. 33 alin. 2 din OUG 50/2010 așa cum a fost modificată de Legea 288/2010, instanța reține conform înscrisurilor depuse la dosar, faptul că, conținutul contractului de credit încheiat de către T. C. este redactat cu respectarea tuturor cerințelor legale, și prin urmare petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Astfel, contractul de credit de consum pentru achiziții al petentei cuprinde toate elementele obligatorii stabilite prin art. 46 din OUG 50/2010. În ce pricește elementele obligatorii ce trebuie să se regăsească întru-un contract de credit încheiat cu un consumator, art. 46 din aceeași ordonanță enumeră toate informațiile care trebuie să fie aduse la cunoștința consumatorului prin chiar conținutul contractului de credit. Ori verificând contractul în discuție și pus la dispoziția organului de control, împrejurare de altfel necontestată în cauză, acesta cuprinde toate elementele obligatorii. În acest sens, este prevăzut expres că depunerile vor fi efectuate în contul creditorului deschis la sucursale băncii indicate în contract și în niciun caz că plata va putea fi efectuată numai în prezența persoanei la sucursala la care este deschis contul respectiv, interpretare care rezultă fără echivoc din conținutul contractului - art. 4.
De asemenea, consumatorului i se aduce la cunoștință prin contractul încheiat datele contului în care trebuie efectuată plata pentru rambursarea creditului, indicându-i-se acestuia toate elementele necesare, respectiv numărul de cont, banca și sucursala la care acest cont este deschis pentru efectuarea unei plăți corecte, împrumutatul nefiind condiționat de efectuarea plății într-un anumită modalitate, putând efectua plata în orice localitate din țară sau din străinătate, cât timp sumele datorate sunt depuse în contul indicat în contract.
Este de reținut că în același contract s-a indicat contul bancar în care trebuie depuse sumele datorate, putând totodată să facă transferul din orice cont bancar deschis la orice bancă.
Prin clauza contractuală inserată la articolul 4.5 din contractul de credit, petenta nu a condiționat dreptul împrumutatului de a efectua viramente bancare din conturi deschise la alte bănci, ci pentru a veni în sprijinul beneficiarului împrumutului a oferit informații concrete cu privire la contul și banca la care a deschis contul în care se pot plăti rate contractuale. A se da o altă interpretare clauzelor contractuale, decât ceea ce rezultă fără echivoc din conținutul lor este în afara legii, astfel încât în raport de probatoriul administrat (f. 27 - 31, 65 - 71), instanța reține că petenta nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 33 alin. 2 din OUG 50/2010.
În ce pricește fapta prevăzută și sancționată de art. 9 alin. 2 din OUG 50/2010, modificată și completată de Legea 288/2010, instanța reține că din materialul publicitar depus la fila 12 și 26, rezultă că într-adevăr, caracterele de pe acest pliant nu au aceleași mărime, putând induce în eroare consumatorii asupra cuantumului dobânzilor, textul legal instituind obligația ca în orice formă de publicitate informațiile prevăzute la alin. 1 să fie scrise în mod clar, concis, vizibil‚și ușor de citit, în același câmp vizual și cu caractere de aceeași mărime, așa fiind, instanța constată că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 9 alin.2 din OUG 50/2010.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta cuprinde toate elementele obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
Ținând seama de aceste considerente, instanța a apreciat că plângerea contravențională formulată de petentă este întemeiată, în parte, astfel că în baza art.34 din OG 2/2001 a anulat procesul verbal cu privire la fapta prevăzută de art. 25 din OG 21/1992 R2 și sancționată de art. 5 alin. 2 lit. a din OG 21/1992 R2, OG 2/2001, și cu privire la fapta prevăzută de art. 33 alin. 2 din OUG 50/2010 modificată prin Legea nr. 288/2010 și sancționată de art. 66 alin. 1 din OUG 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010, menținând celelalte dispoziții din procesul verbal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta Autoritatea Națională pentru P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal în ceea ce privește faptele prev. de disp. art. 25 din OG nr. 21/1992 și art. 33 al. 2 din OUG nr. 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel la pct. 4.5 al contractului consumatorul înțelege care este contul și banca debitorului, însă locul unde se efectuează plata nu este inserat în mod explicit pentru ca un consumator mediu să înțeleagă că poate plăti rata de la orice bancă din B. către creditor a sumei datorate.
În ceea ce privește prev. de la pct. 5.2 al. 3 din contract de asemenea nu este clară și ușor de înțeles pentru un consumator mediu întrucât acesta nu are cum să cunoască durata operațiunilor de decontare efectuate de banca creditorului sau în condițiile în care poate vira sumele datorate creditoarei, de la alte bănci care este durata operațiunilor de decontare efectuate de acestea.
În ceea ce privește indicarea prețurilor și tarifelor într-o formă clară aceasta nu exclude totuși și afișarea, ori tocmai în vederea atenționării petentei a aplicat doar sancțiunea avertismentului.
Se apreciază că instanța de fond, tocmai urmare a analizării contractului ar fi trebuit să mențină și celelalte două sancțiuni aplicate.
În drept s-au invocat disp. art. 115 și 299 și urm. Cod procedură civilă.
De asemenea împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și recurenta SC T.
C. I. SA solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurată, în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției nr. 112/1010/_ .
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii cu privire la fapta prevăzută la art. 9 alin. 2 din OUG nr. 50/2010
Instanța a reținut în mod corect faptul textul de lege instituie în sarcina operatorilor economici că informațiile prevăzute la alineatul 1 să fie scrise cu caractere de aceeași mărime în mod clar, concis, vizibil și ușor de citit, în același câmp vizual, iar nu întreg conținutul materialului publicitar, însă cu toate acestea apreciază iî mod eronat faptul ca T. C. se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută la art. 9 alin. 2 din OUG 50/2010.
Textul alineatului 1 al articolului 9 din OUG nr. 50/2010 specifică în mod clar ce informații trebuie să conțină în mod obligatoriu un pliant publicitar, informații ce trebuie redate sub forma unui exemplu reprezentativ.
Ceea ce a urmărit legiuitorul este ca un consumator să fie informat prin oferirea de informații sub forma unui exemplu reprezentativ cu privire la tipul de produs promovat, care sa ii ofere acestuia reprezentarea a ceea ce va implica achiziționarea produsului promovat prin fluturașul publicitar, obligațiile sale de plată în cazul în care va decide contractarea produsului respectiv.
Pentru a determina dacă materialul publicitar al T. C., depus la dosar, respectă prevederile art. 9 alin. 2 din OUG 50/2010, este necesar ca acesta să fie analizat prin raportare la dispozițiile legale considerate a fi încălcate, modul în care în cuprinsul materialului publicitar au fost redate elementele obligatorii instituite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 9 alin (1) si (2) rezultă în mod clar că legiuitorul a urmărit ca doar informațiile conținute de exemplul reprezentativ să fie scrise cu același tip de caractere, fără a stabili în privința acestora un anumit tip sau mărime, singurele cerințe fiind ca aceste informații să fie scrise în mod clar și concis, în același câmp vizual și să fie vizibile.
Ori se poate observa fără dificultăți că, aceste cerințe legale solicitate de către legiuitor sunt respectate, informațiile din exemplul reprezentativ indicat pe pliant fiind scrise toate în același câmp vizual, sunt clare și indică valoarea creditului de 3000 lei, taxa de analiza de 268 lei, perioada în care dobânda este 0, iar ulterior acestei perioade faptul că va fi datorată o rată de 154 de lei lunar, timp de 33 de luni, dobânda aplicată sumei fiind fixa de 33%, DAE fiind de 41,43%, costul total fiind de
5073 lei. Se poate observa că exprimarea este foarte clară și îi oferă celui căruia i se adresează pliantul publicitar toate informațiile pe care trebuie sa le cunoască astfel cum acestea sunt reglementate la alineatul 1) al articolului 9.
Prin prevederile instituite la art. 9. alineatul 2), legiuitorul nu a vizat că absolut orice informație conținută de un pliant publicitar ce poate fi reprezentata pe lângă exemplul reprezentativ de slogan-uri, desene grafice, etc., să aibă aceeași mărime.
Nu aceasta a fost intenția legiuitorului, care, a stabilit în mod expres că, doar informațiile de la alineatul 1, respectiv din cuprinsul exemplului reprezentativ redat în materialul publicitar, trebuie să fie scris cu caractere de aceeași mărime.
Obligația inserată prin prevederea instituită la art.9 alin. 2 a fost în mod cert respectată de către T. C., care a exemplificat prin intermediul exemplului reprezentativ, tipul de credit promovat, iar instanța poate observa că întreg conținutul exemplului reprezentativ este scris cu caractere de aceeași mărime, nu există fluctuații cu privire la cifre sau celelalte informații aduse la cunoștința consumatorului în conținutul acestuia, informațiile se află în același câmp vizual, sunt clare și pot fi citite de orice consumator în posesia căruia ajunge acest pliant.
Prin urmare dacă legiuitorul ar fi urmărit să existe o unitate între întreg conținutul unui material publicitar, nu ar mai reglementat distinct că informațiile prevăzute la alin. 1 trebuie să fie redactate cu caractere de aceeași mărime și ar fi stipulat în mod expres că informațiile conținute de un material publicitar trebuie să fie redactate cu caractere de aceeași mărime.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, constată că recursul declarat de recurentă este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Referitor la recursul declarat de petentă se constată că starea de fapt este redată în mod explicit în considerentele sentinței mai sus expuse, motiv pentru care tribunalul consideră că nu este necesar să o reitereze.
În speță s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Instanța de fond în mod justificat a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa constatând încălcarea disp. art. 9 alin. 2 din OUG nr. 50/2010 în sensul că caracterele de pe pliant au aceeași mărime și că pot induce în eroare consumatorii cu privire la dobândă (f. 26 dos. jud.).
Se mai constată că petentul în recursul declarat reia în cea mai mare parte motivele pe care le-a invocat și în plângerea contravențională și care au fost deja analizate de instanța de fond în motivarea sentinței atacate.
Referitor la recursul organului constatator instanța de fond în mod justificat a reținut că obligația instituită de legiuitor prin termenul "de a indica"; nu impune în mod obligatoriu afișarea comisioanelor și dobânzilor, indicarea acestora putându-se face în mod legal și prin pliante astfel cum a procedat petenta.
De asemenea, prima instanță în mod justificat a concluzionat că în condițiile în care în contract sunt indicate datele contului în care trebuie să se efectueze plata, consumatorul are posibilitatea să depună suma datorată la orice bancă din orice localitate cu condiția să indice contul corect.
Pentru considerentele expuse tribunalul în baza prev. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenta-recurentă SC T. C.
I. SA,
cu sediul în B., P. lui Z., nr. 8-12, sector 1 și de intimata-recurentă C.
J. PENTRU P. C. B. N.,
cu sediul în B., Piața P. R., nr.1, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 2908 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. | P. R. | A. |
Red/dact: VC/VAH_ /4.ex
Jud. fond: V. V.
