Decizia civilă nr. 8024/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8024/2013
Ședința publică din data de 2 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant Consiliul Local al Municipiului Z. - P. L. Z., împotriva sentinței civile nr.1046 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimata- pârâtă O. S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant Consiliul Local al Municipiului Z. - P. L. Z., avocat Cobzaș Adela din Baroul Sălaj, lipsă fiind intimata pârâtă O. S. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul recurentului- reclamant Consiliul Local al Municipiului Z.
- P. L. Z., avocat Cobzaș Adela învederează instanței faptul că intimata- pârâtă O. S. face parte din personalul contractual.
Recurentul a depus la dosar copia deciziei nr.78 din_ din care rezultă că intimata era personal contractual.
Intimata-pârâtă O. S. a depus întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant Consiliul Local al Municipiului Z.
- P. L. Z., avocat Cobzaș Adela susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea soluționării cauzei pe fond. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1046 din 22 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj s-a admis excepția invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ
formulată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. - P. L. Z. , cu
sediul în localitatea Z., B-dul Mihai V., nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta O. S. , cu domiciliul în Z., str. B. nr.28, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Sălaj, Consiliul Local al Municipiului Z. - P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 2561 lei de la pârâtul O. S., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_ .
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în perioada_ -_, pârâtul a fost angajat în calitate de polițist local - funcționar public în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 2561 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z., s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într- un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestor sume până la data de_, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtei, dar aceasta refuză să accepte recuperarea sumei primite.
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 2561 lei de la pârâtă.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 2-17).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, invocând prevederile Legii nr.84/2012 privind amnistia fiscală.
La termenul de judecată din_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o au tor itate publ ic ă,
printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în
termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamanta, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcțio narul public
în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992,ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform
dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestat/-ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a mai reținut însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge în consecință acțiunea formulată de reclamant. Totodată,întrucât admiterea excepției inadmisibilității reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu a mai supus examinării celelalte critici, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-recurentă P.
L. Z.
solicitând casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond, în vederea soluționării cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, reclamanta a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat în deciziile nr. 15/20 iunie 2011 și 15bis/20 decembrie 2011.
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global în deciziile sale, iar reclamanta a emis deciziile nr. 132/27 iunie 2011 și 156/7 decembrie 2011, cu anexe în care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât în parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la reclamantă, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul reclamantei a rămas fără succes întrucât nu a obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de noi cu tabele anexate le-a expediat pârâților, dar nu aveau semnătura de primire a deciziei. În acest context era în imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu probau comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor în parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, recurenta a solicitat modificarea unui act administrativ în sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât în parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
În esență recurenta a solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prevederile art 117 din Legea nr. 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de recurentă nu îmbracă forma unui act
administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, se mai menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj a admis alte 11 acțiuni identice promovate de recurentă, dosare care în prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art 304 pct 8 și art 3041Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă O. S.
a depus întâmpinare la dosarul cauzei la pagina 8, prin care solicită respingerea recursului formulat în cauză, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea întâmpinării se arată că, intimata a beneficiat într-adevăr de suma solicitată care a reprezentat drepturi speciale pentru menținerea securității și a sănătății muncii.
Temeiul legal pentru acordarea acestor sume a fost contractul Colectiv de muncă nr. 1065/30 martie 2009. Acest contract colectiv de muncă a fost încheiat în baza Legii nr. 130/1996 referitoare la contractul colectiv de muncă, prin urmare, cu deplină respectare a prevederilor legale de la data încheierii lui.
În prezent este în vigoare Legea nr. 84/2012 a amnistiei fiscale. Raportat la această lege nu mai are relevanță dacă aceste drepturi au fost sau nu justificate legal la data achitării lor, reglementând exact situația intimaților. De asemenea, prin intervenția legii mai sus amintite sunt ineficiente juridic constatările și deciziile Curții de Conturi.
Curtea de Conturi este și ea un subiect de drept ca oricare altul și nu poate fi pusă mai presus de prevederile unei legi. Chiar dacă în urma controlului s-a stabilit în sarcina Poliției Locale recuperarea acestor sume, intervenția legiuitorului- prin legea amnistiei fiscale mai sus amintite- stopează practic punerea în aplicare din punct de vedere legal, recuperarea acestor sume.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1046 din 22 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj s-a admis excepția invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. - P. L. Z. , cu
sediul în localitatea Z., B-dul Mihai V., nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta O. S. , cu domiciliul în Z., str. B. nr.28, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Sălaj, Consiliul Local al Municipiului Z. - P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 2561 lei de la pârâtul O. S., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_ .
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în perioada_ -_, pârâta a fost angajată în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 2561 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z., s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într- un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestor sume până la data de_, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtei, dar aceasta refuză să accepte recuperarea sumei primite.
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 2561 lei de la pârâtă.
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei actiuni in justitie .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeași lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice
în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse in speta de la parată de
2.561 lei .
Insa asa cum a precizat reprezentantul reclamantei la termenul de judecata din data de_ paratei i-au încetat raporturile de serviciu cu reclamanta (f.9 ), astfel ca nu exista posibilitatea punerii in aplicare a acestor decizii prin retineri din salariu.
In conditiile in care parata nu mai desfasoara activitate in cadrul reclamantei recuperarea acestor sume nu este posibila decit pe calea dreptului comun .
Totodată se constată că pârâta nu avea calitatea de funcționar public, acesta fiind personal contractual, avand funcția de îngrijitor curățenie.
În această situație, reclamanta, neavind un titlu executoriu in dreptul comun, singura posibilitate a acesteia de recuperare a prejudiciului este aceea de a actiona in justitie parata in vederea constituirii unui titlu executoriu in masura in care pretentiile sale vor fi justificate.
In aceste conditii in care parata nu este functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratei la plata acestei sume apare ca admisibila întrucit nu incalca principiului "specialia generalibus derogant"; si nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999 neexistind o alta cale de recuperare a acestor sume .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul formulat in cauza ,va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante retinind asadar ca actiunea este admisibila din perspectiva sus analizata .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr.1046 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, V. G. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.V.G./M.N.
2 ex./
Jud.fond.-Ț. D. B.
