Decizia civilă nr. 9698/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9698/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurentul M. E. NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 2387 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații S. (P. ) ANA S., P. (P. ) M., T. (H. ) B., M. (B.
) I., B. (K. ) M., L. (B. ) M., E. V. E., C. S. P., B. V.
, O. (P. ) A., U. (L. ) E., F. (R. ) R. D., B. (M. ) A., G. (M.
) M., M. (G. ) M., C. (H. ) I., Ș. (C. ) F. V., M. (L. ) P.
V., P. (C. ) F., J. (S. ) V., T. (O. ) L., S. (O. ) Z., C.
(M. ) M. M., G. T. M., S. M., P. (S. ) A., C. R.
G. | (P. | ) F. | M. | , K. | R. |
(S. | ) S. | F. | , M. | (P. | ) N. |
(T. | ) M. | R. | , A. | (B. | ) A. |
P., A. (V. ) I. C., M. (B. ) E. ,
C. | , B. | (C. ) N. F. |
C. | I. | , P. (T. |
G. D. | , U. | (P. ) S. |
B. ) A. A. și U. |
, B. R., B. N., M. (J. ) L., R.
L., P. D.
F., G.
) O. I., C.
C., A. (
, Ț.
) D., C. (L. ) F. B., L. (P.
, A. (A. ) V., B. G., J. C.
S. H., având ca obiect obligația
de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2387 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților privind obligarea -M. UI E.
C. T. ȘI S. de a desemna unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispozitie pârâtei U. S. H. B. tipizatul de diploma în vederea eliberarii în favoarea rec1amantilor a actelor de studii, de a li se recunoaste Titlul de licentiati, certificat privind adeverintele studii ale rec1amantilor, depuse la dosar si emise de pârât, respectiv sa-i vizeze recunoasterea si echivalarea actului de studii, în vederea utilizarii acestuia în strainatate, sub sanctiunea unor penalitatii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții S. (P. ) ANA S. ,P. (P. ) M., T. (H. ) B., M. (B. ) I., B. (K. ) M., L. (B. ) M.
, E. V. E., C. S. P., B. V., precum și cererile de intervenție formulate de O. (P. ) A., U. (L. ) E., F. (R. ) R. D., B. (M. ) A.
, G. | (M. ) M. | , M. |
, M. | (L. ) P. | V. |
(G. ) M.
, P. (C.
, C. | (H. | ) I. | , Ș. |
) F. | , J. | (S. | ) V. |
(GARABA) F. V.
, T. (O. )L. ,S.
(O. )Z. ,C. (M. ) M. M., G. T. M., S. M., P. (S. ) A.
, C. R. P., A. (V. ) I. C., M. (B. ) E., G. (P. ) F. M.
, K. R., B. R., B. N., M. (J. ) L., R. (S. ) S. F., M.
(P. ) N. L. ,P. D. C., B. (C. ) N. F., Ț. (T. ) M. R. ,
A. (B. ) A. F., P. (T. ) D., C. (L. ) F. B., L. (P.
) O. I., C. G. D., U. (P. ) S., A. (A. ) V., B. G., J. C.
C., A. (B. ) A. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. -
B. care a fost obligată la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă ( foaia matricolă) pentru specializările urmate de aceștia.
A fost respinsă ca nefondată cererea intervenientului G. C. I. .
A fost respinsă cererea privind eliberarea certificatului de competență lingvistică precum și capătul privind desemnarea unității producătoare de tipizate.
qA fost obligat pârâtul M. E. C. T. ȘI S. să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate - constând în diplomă de licență și a suplimentelor de diplomă pentru reclamanți și intervenienți sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare parte.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților cu privire la capătul 2 din cerere, instanța a reținut că este întemeiată și a admis-o.
Astfel, solicitarea reclamanților de a obliga M. E., C. și S.
B. de a desemna o unitate de specialitate producătoare și de a pune la dispoziția pârâtei USH B. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studiu, nu poate fi solicitată de un absolvent.
Totodată desemnarea unității care să pună la dispoziție universității formularele tipizate este parte a procedurii de eliberare a diplomei, ce se desfășoară între cele două instituții fără intervenția reclamanților.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții au urmat cursurile Universității S. H. la diferite specializări și au promovat examenul de licență organizat în anul 2009.
Ulterior pârâta U. S. H. le-a eliberat adeverințe prin care se atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență.
Potrivit dispozițiilor art.15 din OMEC nr. 295/2007 și art.2 din OMEC 5289/2008, pârâta USH avea obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor .
Acest termen a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Până la data pronunțării prezentei hotărî pârâta U. S. H. nu și a îndeplinit prezenta obligației.
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.5 din Regulamentul aprobat prin OMEC nr. 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revenea în exclusivitate instituției de învățământ respectiv rectorului instituției.
Deși pârâta nu a obținut aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate din partea M. ui E., T. și S. refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență după expirarea termenului legal de 12 luni este un refuz nejustificat fiind îndeplinite dispozițiile art. 18 din L.554/2004.
Din aceste motive în temeiul art. 18 alin.1 și 6 din L.554/2004 instanța a obligat pârâta U. S. H. să elibereze în favoarea reclamanților și
intervenienților diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru specializările urmate de aceștia.
Cererea formulată de G. C. I., a fost respinsă având în vedere că nu a fost însoțită de acte doveditoare.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor la eliberarea certificatului de competență lingvistică precum și desemnarea unității de specialitate producătoare de tipizate, și acest capăt va fi respins ca nefondat, reclamanții nedovedind cu înscrisuri că au urmat astfel de cursuri.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea M. ui E., T. și S. să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, a fost apreciat întemeiat și a fost admis. Astfel este dreptul reclamanților de a obține diplomă de licență iar acest lucru nu poate fi realizat fără concursul pârâtului care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele, tipizatele cu regim special, necesare eliberării diplomelor sau altor acte de studii.
Actele prin care reclamanților li s-a recunoscut calitatea de licențiați nu au fost revocate ș prin urmare se bucură de prezumția de legalitate.
Prin urmare, obligația pârâtei U. S. H. este corelativă obligației M. ui E., T. și S. să aprobe tipărirea formularelor, astfel că cererea reclamanților a fost apreciată îndreptățită și a fost admisă.
În cauză a fost formulată și o cerere de chemare în garanție dar atâta vreme cât acțiunea inițială a fost îndreptată și împotriva M. ui E., T. și S., astfel de cerere nu mai este admisibilă - partea în cauză, respectiv
M. ui E., T. și S. neputând avea dublă calitate atât de pârât cât și de chemat în garanție.
Împotriva sentinței a declarat recurs M. E. Naționale
, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate in ceea ce ne privește si pe fond respingerea acțiunii si a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate.
În motivare se arată că admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. "din B. este neîntemeiată întrucât între
M. E. Naționale și U. "S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
U. S. H., in urma solicitărilor reclamanților, a răspuns ca a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M.E.C.T.S. a aprobării legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru anul 2009 prin "repetate" adrese.
In realitate situația este diferita, in sensul ca adresa nr._ vizează suplimentarea necesarului de diplome pentru anul 2008 si nu 2009.
Prin netransmiterea adresei menționate, U. nu poate chema in garanție M.E.N., întrucât chemarea in garanție in acest sens este inadmisibila, nimeni neputand invoca in apărarea sa propria vina: nemo auditorpropriam turpitudinem allegans.
In aceste condiții, când MECTS actual MEN nu poate fi acuzat ca ar fi refuzat in mod nejustificat emiterea acordului de tipărire, atat timp cat nu i s- a cerut eliberarea respectivului acord si nici nu i s-au transmis datele necesare in acest sens.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a M.E.N. nu are un temei legal, întrucât daca s-ar admite cererea formulata de reclamanta, MEN ar fi obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
Conform prevederilor art. 60 Cod Proc. Civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.";
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Având in vedere ca parat in cauza nu este M. E. Naționale ci
U. S. H., obligația de plata a cheltuielilor de judecata revine paratului.
Faptul ca s-a admis cererea de chemare in garanție a MEN, nu plasează MEN in locul paratului, neputând fi obligat MEN la plata sumelor ce revin de drept paratului. M. E. Naționale este chemat in garanție pentru o obligație de a face, si nu pentru o obligație de a da.
In art.2811 Cod proc. Civ., se prevede clar ca partea care cade in pretenții va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Partea căzuta in pretenții este paratul si nu chematul in garanție.
Obligația de plata a cheltuielilor de judecata are in vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamanta in speța cu desfășurarea procesului. Aceasta obligație, este o obligație ce in mod firesc revine celui ce a pricinuit pârtii paguba, respectiv paratul.
După cum se poate observa, reclamantul nu isi valorifica pretențiile împotriva chematului in garanție ci împotriva paratului. Ca atare chematul in garanție nu poate fi pus sa acopere către reclamant vreo obligație, ci doar către cel ce 1-a chemat in garanție.
Daca instanța ar obliga chematul in garanție la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, s-ar schimba cadrul procesual, chematul in garanție din acest punct de vedere devenind parat, ceea ce nu se poate in conformitate cu prevederile legale de desfășurare a unui proces guvernat de
lege si nu de părerile proprii ale celui chemat sa judece.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. H. nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantei.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. Naționale.
M. E. Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, solicita admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii fata de M.E.N. ca neîntemeiata.
Recurentul arată că prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale M. ui E. Naționale.
Având în vedere acest aspect, atribuțiile și competențele M.E.N.- fost
- sunt reglementate în H.G, nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca "organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. si C. . "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. H. au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
In art. 2 / OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continua" fiind definite si următoarele noțiuni: in art. 3 alin. (1) este definita "calitatea educației" ca fiind "ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate", in continuare, in art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității " - iar la alin.(2) este definita "acreditarea": "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii". In vederea unei corecte soluționări, urmează a se retine prevederile ait.14 si art. 17 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, după cum urmează :
art. 14 (l) Pentru evaluarea externă a calității educației se înființează, prin prezenta ordonanță de urgență Agenția Română de Asigurare a Calității
în învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, și Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul preuniversitar, denumită în continuare ARACIP.
art. 17 (1) ARACIS are următoarele atribuții în domeniul acreditării:
elaborează periodic metodologia și standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe și furnizori de învățământ superior, care se avizează de Ministerul Educației și Cercetării și se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior.
ARACIS are următoarele atribuții în domeniul asigurării calității:
formulează și revizuiește periodic, pe baza bunelor practici, standarde naționale de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior;
colaborează cu Ministerul Educației și Cercetării și cu ARACIP în elaborarea și promovarea de politici și strategii de acțiune, pentru creșterea calității educației în România;
organizează anual consultări cu instituțiile de învățământ superior pentru a stabili prioritățile asigurării calității;
elaborează și face publice propriile proceduri de evaluare externă a calității educației;
încheie, cu instituții de învățământ din țară și din străinătate, contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calității programelor și furnizorilor de programe de educație specifice învățământului superior, precum și pentru evaluarea interinstituțională a programelor similare;
efectuează evaluarea calității unor programe și instituții de învățământ superior, la solicitarea M. ui E. și C. . Condițiile privind realizarea activității de evaluare se stabilesc prin contract;
face publice rezultatele evaluărilor externe;
publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare și asigurare a calității;
elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calității învățământului superior din România;
colaborează cu agenții similare din alte țări pentru dezvoltarea și aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a calității programelor de învățământ superior;
elaborează Codul de etică profesională a experților ARACIS;
Prin Legea privind înființarea Universității S. H. din B. nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. H. — constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca "instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ ".
In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. H., intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art 60 din Legea 84/1995, respectiv interpretarea fără a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "S. H. " organizează
formele de învățământ, ID" si "FR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de învățământ in mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. H. la nivelul anilor 2007.
Cu rea credința si cu vădita intenție de neconformare legală U. "S. H. " ataca H.G. nr. 67672007 in fata instanței, fără succes.
Astfel, conform Deciziei l.C.C.J. nr.4726/_, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității "S. H. " era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
În perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004- 2005.
Având in vedere: numărul mare de tipizate solicitate, nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare (de ex. la Facultatea de Drept a fost redusa ilegal la 180 credite, adică la 3 ani de studiu), organizarea de forme de învățământ care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta,
imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile, in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita, U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel "cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. H. " - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. H. " in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate; activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. E. Naționale nu poate elibera către U.
S. H. formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata
de aceasta, neputând elibera asemenea documente fără sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În conformitate cu prevederile art5 alin.l si alin.4 din Ordinul nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007. stauează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat completat si eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. H. .
Fata de menționatele prevederi legale, reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
| Faptul ca U. S. H. a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta Ia care era obligat {nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate.
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind
legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie- Psihologie este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în
învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de
M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru
învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege
nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.
H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și
S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora.
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie.
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. Naționale.
În ceea ce privește cererea intimatei U. S. H. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că pârâta a depus în susținerea cererii formulate (f. 23) copia unui contract de asistență juridică. Acest înscris, însă, cuprinde corecturi în partea care vizează onorariul convenit. Câtă vreme nu există și alte înscrisuri care să ateste cuantumul
acestui onorariu (ordinul de plată depus în copie fiind emis pentru o sumă globală), curtea apreciază cererea formulată ca nedovedită și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de M. E. NAȚIONALE B. împotriva sentinței civile nr. 2387 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei U. S. H. privind plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | SA M. | ION | A. | M. | C. |
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: P. R.M.
