Decizia civilă nr. 8059/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 8059/2013
Ședința publică din 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | A. | A. | M. |
JUDECĂTOR | S. | L. R. | |
JUDECĂTOR | V. | G. |
GREFIER M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. Generală a F.
P. S. în nume propriu și în numele Administrației F. P. Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 5200/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul/a L. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară
închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5200/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _,
s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta A.
F. P. Ș. S. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Ș. S. .
A fost obligată pârâta A. F. P. Ș. S. la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 9.348 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, începând cu data de_ și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului L. A. .
Deliberând asupra excepției invocate, s-au reținut următoarele:
În mod greșit a apreciat pârâta că în cauza de față este incident termenul de prescripție prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004. Obiectul acțiunii principale
l-a constituit solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare percepută în mod nelegal de organul fiscal. Potrivit dispozițiilor art.135 Cod procedură fiscală, cererea de restituire a taxei este supusă termenului de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Rezultă astfel că și cererea de acordare a dobânzii legale aferente taxei percepute în mod nelegal (cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TCE) este supusă aceluiași termen de prescripție de 5 ani; taxa pe poluare a fost achitată de reclamant în data de 28 octombrie 2010, termenul de prescripție de 5 ani nefiind împlinit. Reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea dobânzii legale aferente taxei pe poluare, prin cererea înregistrată sub nr. 8871/12 martie 2012. Față de refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererea, emis în data de 04 aprilie 2012, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ,
înregistrată în data de 04 mai 2012, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Din aceste motive, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta AFP.
Asupra cauzei pe fond
, tribunalul a reținut că, în data de 10 decembrie 2010 reclamantul s-a adresat instanței de judecată formulând acțiune în contradictoriu cu D. Generală a F. P. S. și A. F. P. SS, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare.
Prin sentința civilă nr. 2133/1 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul L. A. . În urma recursului formulat de reclamant, prin decizia civilă nr. 33/10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. hotărârea instanței de fond a fost modificată în parte, fiind admisă acțiunea reclamantului. Pârâta A. F. P. SS a fost obligată să restituie reclamantului suma de 9.348 lei reprezentând taxă de poluare. A fost respins capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii fiscale solicitate de reclamant, instanța de recurs reținând că nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.pr.fisc., care prevăd condițiile în care se poate acorda dobânda fiscală, deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. S-a menționat în considerentele deciziei faptul că s-ar fi putut acorda dobânda legală în materie civilă, în baza art. 3 alin. 3 din OG nr. 2/2000, însă reclamantul nu a formulat un astfel de petit.
Reclamantul a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei AFP Ș. S. la plata dobânzii legale, calculată la suma de 9.348 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Astfel, prin decizia civilă nr.33/10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de A.
C. pârâta AFP SS a fost obligată la restituirea taxei pe poluare achitată de reclamant, taxă percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a sumei de 9.348 lei, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume, ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat (_ ) și data restituirii integrale către contribuabil.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul L. A. și a dispus obligarea pârâtei A. F. P. Ș. S.
la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 9.348 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, începând cu data de_ și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP Ș. S. a fost obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, valoare timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. Generală a F. P.
S. în nume propriu și în numele Administrației F. P. Ș. S.,
prin care s- a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a cere dobânda legală, iar pe fond a respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și a art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat că acțiunea reclamantului privind acordarea dobânzii este prescrisă deoarece acesta cunoștea întinderea pagubei de la data solicitării restituirii taxei.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepției prescripției dreptului de a cere dobânda legală, invocat de recurente, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauza de față, în mod greșit a apreciat pârâta că este incident termenul de prescripție prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Obiectul acțiunii principale l-a constituit solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare percepută în mod nelegal de organul fiscal. Potrivit dispozițiilor art.135 Cod procedură fiscală, cererea de restituire a taxei este supusă termenului de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Rezultă astfel că și cererea de acordare a dobânzii legale aferente taxei percepute în mod nelegal (cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TCE) este supusă aceluiași termen de prescripție de 5 ani; taxa pe poluare a fost achitată de reclamant în data de 28 octombrie 2010, termenul de prescripție de 5 ani nefiind împlinit. Reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea dobânzii legale aferente taxei pe poluare, prin cererea înregistrată sub nr. 8871/12 martie 2012.
Față de refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererea, emis în data de 04 aprilie 2012, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, înregistrată în data de 04 mai 2012, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste motive, instanța de fond corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta AFP Ș. S.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea reține că
:
Este de principiu că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă
administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către pârâta D. GENERALĂ A F. P.
S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 5200/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. V. G.
red.VG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.P. .
GREFIER
M. V. -G.
