Decizia civilă nr. 8105/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 8105/2013
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta U. S. H. B. împotriva sentinței civile nr. 5190/2013 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. privind și pe intimații C. A., C. H., M. E. N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații reclamanți
C. A. și C. H., reprezentanta acestora, avocat A. Măstăcăneanu, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar(f.19), lipsă fiind celelalte părți din litigiu. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, că în data de_ recurenta a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 2 lei (f.14,15).
Se mai menționează că în data de_ intimații C. A. și C. H. au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs(f.17,18) la care au atașat împuternicirea avocațială de reprezentare a apărătorului intereselor acestora (f.19).
Din oficiu, Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat. De asemenea, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimaților reclamanți C.
și C. H., avocat A. Măstăcăneanu arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispoziților art 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Reprezentanta intimaților reclamanți C. A. și C. H., avocat A. Măstăcăneanu solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care arată că o susține în integralitate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.190 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI. S-a admis
acțiunea reclamanții C. A., C. H., în contradictoriu cu pârâții U. S. H.
și M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI. A fost obligată pârâta U. S. H. să elibereze în favoarea reclamanților diplomele de licență, suplimentele de diplomă și foile matricole în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței. S-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat
M.E.C.T.S. să elibereze formularele tipizate pentru diplomele și suplimentul de diplomă licență pentru reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție la fondul cauzei, că legitimarea procesuală a acestuia este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, când s-a solicitat obligarea chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență. Corespunde realității că acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată. De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că principala apărare formulată de către chematul în garanție MECTS vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Tribunalul a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Finanțe Banci Blaj este acreditată, iar specializarea Administrarea Afacerilor este autorizată să funcționeze provizoriu.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță. Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care d u ce la o ca lifica re u n ive rsita ră, ci sp e ciali za rea a lea să și u rma tă . Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se
arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se a co rdă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, p o t fu n cțio na și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
Legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t fu n cțio n a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, fă ră a fi n e ce sa ră în de p lin ire a p roce d u rii d e a u to riza re d e fu n cțion are provizorie sau acreditare
de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";.
Concluzia pe care a desprins-o Tribunalul din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Împotriva acestei sentințe, U. "S. H. "; B. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul înlăturării dispoziției privind termenul de îndeplinire a obligației de a elibera diploma de licență stabilit în sarcina sa.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina sa obligativitatea eliberării diplomei de licență în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii, deoarece obligația sa este subsecventă obligației M. ui, astfel că nu se impune ca termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația să curgă de la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii.
Pe de altă parte, recurenta consideră că în acest fel este ținută de îndeplinirea obligației MEN (MECTS) de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, iar dacă MEN (MECTS) ar îndeplinii obligația după ce curge termenul de 30 zile de la data când hotărârea rămâne definitivă și irevocabila, după această zi, universitatea este pusă în întârziere cu îndeplinirea obligației. Abia după obținerea avizului de la MECTS, recurenta poate face comandă la ROMDIDAC SA pentru tipărirea acestor formulare urmând apoi sa-i elibereze reclamantului diploma de licența. În aceste condiții, recurenta consideră că este necesar a se înlătura dispozițiile instanței de fond privind termenul de îndeplinire a obligației de a elibera diploma de licența (30 zile de la data când hotărârea rămâne definitiva si irevocabila), întrucât este ținută de îndeplinirea obligației M. ui de a aproba tipizarea formularului.
Intimații C. A. și C. H. au depus întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, apreciind că recursul este lipsit de interes întrucât în măsura în care s-ar înlătura din dispozitivul sentinței recurate termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, ar fi incidente prev. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora executarea hotărârii se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Singurul motiv de recurs invocat de către recurentă se referă la imposibilitatea obiectivă de a respecta termenul de 30 de zile pentru executarea obligațiilor impuse de către instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Argumentele invocate sunt întemeiate și contrar celor susținute de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenta are interes în formularea căii de atac deoarece se află în imposibilitate obiectivă de a respecta acest termen deoarece obligația impusă în sarcina sa este una subsidiară, iar termenul în care își poate executa obligația impusă de instanță depinde exclusiv de comportamentul M. ui E.
, Cercetării, Tineretului și Sportului, comportament pe care recurenta nu are vreo posibilitate să-l controleze.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 se aplică doar în cazul în care obligația este una principală și executarea ei depinde exclusiv de comportamentul debitorului, nu și în cazul obligațiilor subsidiare care trebuie executate doar după ce un alt debitor execută în termen de 30 de zile obligația sa principală. O altă interpretare ar determina o imposibilitate obiectivă pentru chematul în garanție de exemplu să respecte obligația impusă în sarcina sa în termenul legal de 30 de zile, ipoteză pe care legiuitorul nu dorit-o. Dimpotrivă, textul are scopul de a da posibilitatea celor căzuți în pretenții să respecte dispozițiile sentințelor judecătorești într-un termen rezonabil, nu să-i pună în imposibilitate de a respecta acest termen datorită unui comportament al altui subiect de drept.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de U. "S. H. "; B. împotriva sentinței civile nr. 5.190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura dispoziția privitoare la termenul de 30 zile în care recurenta U. "S. H. "; B. trebuie să-și execute obligația.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de U. "S. H. "; B. împotriva sentinței civile nr. 5.190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privitoare la termenul de 30 zile privind termenul de îndeplinire a obligației recurentei.
Menține restul dispozițiilor instanței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, DP | JUDECĂTOR, C. I. |
GREFIER, D. B. |
Red.A.A.I/ .09.2013.
Dact.H.C./2 ex./Jud.fond: A. R. lescu.
