Decizia civilă nr. 8326/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 8326/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător V. G.
Judecător A. A. M. Grefier M. V. -G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. | G. A F. | |
P. | S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. | și de către |
reclamanta intimată J. E. împotriva sentinței civile nr. 4821 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , în contradictoriu cu reclamanta intimată J. E. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.
, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 august 2013 reclamanta intimată J. E. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului promovat de reclamantă și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4821 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S.
, s-a admis acțiunea reclamantului J. E.
și D. G. A F.
P. -S. prin A. F. P. Z. a fost obligată să-i restituie suma de 3188 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 7 nr.7153550 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru obligarea pârâtei A.
F. pentru M. la restituirea taxei pe poluare.
S-a admis cererea de chemare în garanție si chemata in garanție M.
M. - A. F. pentru M. a fost obligată să vireze în contul Administrației F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat, dintr- un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand, pentru care a fost obligata să plătească, după data de 01 iulie 2008, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, o taxă pe poluare, conform legislației interne, respectiv O.U.G. nr.50/2008.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z.
solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, desființarea sentinței recurate cu privire la obligarea AFP Z.
la plata dobânzii fiscale și menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție a AFM.
În motivarea recursului, se arată că, a invocat în fața instanței de fond excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe normele procedurale interne respectiv disp. art.7 din OUG nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, excepție ce este invocată și în recurs.
Recurenta a mai arătat că, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la Bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plata a taxei intervine: A)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second - hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea suma actualizata cu indicele de inflație, fără nici o justificare legală și fără temei de drept, fără ca reclamantul să fi formulat o cerere în acest sens și fără a avea în vedere dispozițiile Codului de Procedură Fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd:CAP. II. Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal
Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. ART. 199 Dispoziții privind termenele
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și reclamanta intimată J.
E. solicitând admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință, obligarea pârâtei D. G. a F. P. -
S., prin A. F. P. Z. și a chematei în garanție M. M. -
A. F. pentru M., la plata dobânzii legale în materie civilă, aferentă taxei de poluare în cuantum de 3188 lei, achitată la data de_ cu chitanța seria TS 7 nr.7153550, începând de la data plății, până la data restituirii efective și obligarea pârâtei și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate atât de judecarea în fond a cauzei, cât și de judecarea în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod judicios a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantă, obligând A.
F. P. Z. la restituirea sumei de 3188 lei, reprezentând taxa de poluare. Totodată, instanța a dispus acordarea penalităților cu titlu de dobândă fiscală, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire adresată organului fiscal și până la data restituirii efective. Arătă faptul că prevederile art. 124 Cod de procedură fiscală nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, având în vedere faptul că repararea
integrală a prejudiciului pentru lipsa de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile O.G. nr. 9/2000. Pe cale de consecință, se impune a fi acordată dobânda legală în baza art. 3 alin. 3 din
O.G. nr. 9/2000.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că acordarea acestora nu este justificată, neputând fi reținută o culpă procesuală din partea intimatelor, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar revenind exclusiv instanțelor de judecată. O astfel de abordare nu corespunde prevederilor art. 274 alin. 1, care reglementează în mod expres acordarea cheltuielilor de judecată: Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Singura situație în care cealaltă parte poate fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată este prevăzută expres la art. 275, potrivit căruia: Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,
afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Această din urmă situație nu poate fi reținută și în cazul de față, în care pârâta nu numai că nu a recunoscut pretențiile invocate, dar a înțeles să persiste în atitudinea sa culpabilă.
În drept: art. 304 indice 1 coroborat cu art. 312 alin. 2, art. 274 alin. 1 și
art. 275 C.proc.civ.
Reclamanta intimată J. E. a formulat întâmpinare
prin care solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea dispozițiilor privind restituirea taxei de poluare ca fiind temeinice și legale. Cât privește dobânda legală și cheltuielile de judecată solicită admiterea recursului promovat de reclamanta intimată în sensul modificării în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință obligarea pârâtei și a chematei în garanție la plata dobânzii legale în materie civilă și a cheltuielilor de judecată, ocazionate de judecarea pe fond și recurs.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4821 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S.
, s-a admis acțiunea reclamantului J. E.
și D. G. A F.
P. -S. prin A. F. P. Z. a fost obligată să-i restituie suma de 3188 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 7 nr.7153550 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru obligarea pârâtei A.
F. pentru M. la restituirea taxei pe poluare.
S-a admis cererea de chemare în garanție si chemata in garanție M.
M. - A. F. pentru M. a fost obligată să vireze în contul Administrației F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Rreclamanta intimată J. E.
a declarat recurs, solicitând admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință, obligarea pârâtei D. G. a F. P. - S., prin A. F.
Z. și a chematei în garanție M. M. - A. F. pentru M., la plata dobânzii legale în materie civilă, aferentă taxei de poluare în cuantum de 3188 lei, achitată la data de_ cu chitanța seria TS 7 nr.7153550, începând de la data plății, până la data restituirii efective și obligarea pârâtei și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate atât de judecarea în fond a cauzei, cât și de judecarea în recurs.
Curtea constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 19,5 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, f.10 sub sancțiunea anulării recursului, recurenta nefăcând dovada achitării acestei taxe de timbru, astfel că instanța de recurs a invocat din oficiu în ședința publcă din data de_, excepția de netimbrare a recursului promovat de reclamantă.
Pe cale de consecință, Curtea va admite excepția invocată din oficiu a netimbrării recursului declarat de reclamanta J. E. împotriva sentinței civile nr. 4821 din _, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. , privind aspectele legate de dobânda fiscală și va dispune anularea recursului sub acest aspect.
Referitor la capătul de recurs privind neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată pretinse de reclamanta J. E., Curtea constată că deși aceste cheltuieli au fost solicitate prin acțiunea introductivă, instanța de fond nu a acordat aceste cheltuieli, respectiv nu a acordat suma de 439,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și onorariu de avocat de 300 lei.
În consecință capătul de recurs al reclamantei privind eronata neacordare a cheltuielilor de judecată, urmează a fi admis, cu obligarea pârâtelor la plata acelor cheltuieli de la instanța de fond.
Referitor la recursul declarat de recurenta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. , aceștia au invocat în fața instanței de fond excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe normele procedurale interne respectiv disp. art.7 din OUG nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, excepție ce este invocată și în recurs.
Recurenții au mai arătat că, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la Bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plata a taxei intervine: A)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second - hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea suma actualizata cu indicele de inflație, fără nici o justificare legală și fără temei de drept, fără ca reclamantul să fi formulat o cerere în acest sens și fără a avea în vedere dispozițiile Codului de Procedură Fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd:CAP. II. Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal
Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. ART. 199 Dispoziții privind termenele
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
Curtea analizând recursul declarat, constată că, recurentele au invocat în fața instanțelor de judecată în fond și în recurs, excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe normele procedurale interne respectiv disp. art.7 din OUG nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care reclamanta a solicitat constatarea incompatibilității dreptului intern cu normele de drept european, scopul urmărit de aceasta fiind acela al recuperării taxei pe poluare.
În consecință, instanța de fond în mod corect a reținut că, în astfel de cauze, când devine incident principiul aplicării directe a dreptului comunitar (hotărârea Curții din 5 februarie 1963, în cauza Van Gend en Loos c. Administratie der Belastingen) este cu totul irelevant dacă s-a respectat sau nu procedura internă de contestare a actului administrativ fiscal, prin care s-a stabilit taxa în discuție, prev. de OUG nr.50/2008, sau dacă, există un astfel de act, care să poată fi calificat ca atare, astfel cum rezultă și din Decizia nr.24/2011, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ ) și care este obligatorie pentru instanțe, potrivit legii.
Instanța de fond în mod corect a analizat dacă în cauză, raportat la cadrul procesual dedus judecății, s-a încălcat sau nu dreptul comunitar, prin norma de drept intern incriminată, mai precis art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România , respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului, în timp ce art. 90 par. 1 din TCCE (în prezent, art.110 din T.F.U.E) prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
În argumentarea soluției de admitere în parte a acțiunii reclamantei, Tribunalul Sălaj a reținut corect că, este unanim recunoscut atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J, că art. 90 (110) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja; judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 (110) din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Tribunalul Sălaj a mai constatat că, la data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat din nou, în Cauza C-263/10, I. n Nisipeanu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea Tatu, reținând în paragraful 27, că toate modificările succesive aduse
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre
și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Instanța de fond a mai reținut corect că, hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora. Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene, în cadrul unei trimiteri preliminare, lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte, nu a fost cerută în Cauza Tatu, iar în Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre), ceea ce înseamnă că aceste hotărâri urmează a-și produce efectele asupra tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, fiind de reținut că hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională, întrucât "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului";, după cum a stabilit chiar CEJ, în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76).
Însăși legiuitorul intern a intervenit în cele din urmă, în sensul că prin Legea nr.9/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a fost abrogată OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, fiind înlocuită cu o altă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prin care s-a încercat compatibilizarea acesteia cu normele europene însă, prin OUG nr.1/2012, au fost suspendate, pe timp de 1 an, până la data de 01 ianuarie 2013, tocmai normele legale care realizau o astfel de compatibilizare(art.2 lit.i; art.4 alin.2;art.5 alin.1), revenindu-se practic la situația anterioară, urgența acestei măsuri fiind justificată-printre altele- "pentru clarificarea litigiilor juridice născute ca urmare a aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule";(?!).
Instanța de fond a mai stabilit că, fiind investită cu dezlegarea acestei probleme de drept, generată de o posibilă coliziune între normele juridice interne și cele ale Uniunii Europene, este "chemată să o tranșeze cât mai urgent"; și ca atare, va trebui să găsească o rezolvare unitară, directă și echitabilă, pentru toți subiecții de drept ce se găsesc în situații similare, prin raportare exclusivă la normele dreptului material intern și european, aflate în vigoare la data ivirii situației juridice supuse judecății.
Această abordare se impune în primul rând în virtutea principiului nondiscriminării, principiu consacrat și garantat atât de Convenția (europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale (art.14, privind interzicerea discriminării în aplicarea Convenției și Protocolul nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării, inclusiv prin lege), principiu ce a fost afirmat, în repetate rânduri și de practica Curții Europene a Drepturilor
Omului (CEDO) de la Strassbourg., prin prisma aplicării de către instanțele naționale a prev. art. 6 din Convenție -dreptul la un proces echitabil- inclusiv în cauze îndreptate împotriva României (a se vedea în acest sens cauzele: Beian; Driha; T. T. ; Stan; Ștefănică ș.a.), cât și de Constituția României(art.16- egalitatea în fața legii și a autorităților publice).
Pe de altă parte s-a mai reținut în mod corect că, dispozițiile legale, prevăzute de OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, care au stat la baza perceperii taxei pe poluare, contravin în mod evident normelor de drept (comunitar) european și practicii Curții Europene de Justiție, adoptate în materie de taxe interne, cu efect direct (sau indirect) asupra liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, așa încât partea reclamantă este în drept la restituirea acestei taxe nedatorate, din partea Statului Român, prin instituțiile sale administrativ-fiscale, cu responsabilități în domeniu.
Referitor la capătul de recurs privind acordarea greșită de către instanța de fond a dobânzi fiscale, conform art.124 Cod procedură fiscală, Curtea reține că într-adevăr, instanța de fond în mod greșit a acordat dobânda fiscală în locul celei legale solicitate de reclamantă.
Deși, instanța de fond în mod corect a considerat că, dobânda pretinsă de reclamantă, fiind un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii sub formă de dobândă, odată cerute, acestea trebuie acordate, indiferent de felul dobânzii solicitate.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că, nefiind în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, suma achitată de plătitorul de taxă nu este purtătoare de dobândă legală, conform O.G nr.9/2001, ci numai de dobândă fiscală, conform art.124 Cod procedură fiscală.
Curtea consideră că debitul pretins de reclamantă este unul de natură civilă, fiind o pretenție de restituire a unei sume de bani percepută nelegal, astfel că se pot percepe doar dobânda legală și nu dobânda fiscală, cum greșit a acordat instanța de fond.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând parțial nelegală și netemeinică sentința recurată, urmeayă ca în baza prev. art.312 Cod pr.civilă să admită în parte recursurile declarate de D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și cel declarat de reclamanta J. E., pentru ultima doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, împotriva sentinței civile nr. 4821 din _, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația pârâtelor și a chematei în garanție la plata dobânzii fiscale și va obliga pârâtele DS și A. Z. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond în sumă de 439,3 lei.
Va obliga pârâtele recurente să plătească reclamantei, cheltuieli parțiale în recurs de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat.
Restul dispozițiilor sentinței atacate urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată din oficiu a netimbrării recursului declarat de reclamanta J. E. împotriva sentinței civile nr. 4821 din _, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , privind aspectele legate de dobânda fiscală și dispune anularea recursului sub acest aspect.
Admite în parte recursurile declarate de D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și cel declarat de reclamanta J. E., pentru ultima doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, împotriva sentinței civile nr. 4821 din _, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte în sensul înlăturării obligației pârâtelor și a chematei în garanție la plata dobânzii fiscale și obligă pârâtele D.
S. și A. Z. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond în sumă de 439,3 lei.
Obligă pârâtele recurente să plătească reclamantei, cheltuieli parțiale în recurs de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, V. G. | Judecător, A. A. M. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.G.V/dact.V.R 2 ex./ Jud.fond:M. S.
