Decizia civilă nr. 8329/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 8329/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător V. G.
Judecător A. A. M. Grefier M. V. -G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. N. împotriva sentinței civile nr. 5598 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 august 2013 reclamantul intimat P. Z. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5598 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
S-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 3365 emisă de pârâta AFP N. în data de 02 aprilie 2012 și pe cale de consecință s-a respins cererea reclamantului privind anularea acesteia.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. Z. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N. și în consecință pârâta A.
F. P. N. a fost obligată la restituirea sumei de 4.586 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și în consecință chemata în garanție a fost obligată să achite în favoarea pârâtei A. F. P. N. suma de 4.586 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită
reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003 Tribunalul reține că prin decizia ÎCCJ nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă
jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Pe cale de consecință, apreciind că aceleași argumente sunt valabile și în privința cererii de restituire a taxei achitate în baza Legii nr. 9/2012, care este percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (având în vedere că prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 se menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală), instanța a reținut că inadmisibilitatea acțiunii cu această motivație nu poate fi reținută. În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens (f.7). Pentru aceste motive instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Z., în calitate de autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamant și DGFP S., care să
îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP N. . Din aceste motive, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S.
.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 3365 emisă de pârâta AFP N. în data de 02 aprilie 2012 invocată din oficiu a fost admisă și în consecință cererea reclamantului privind anularea acesteia a fost respinsă, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr.554/2004. Conform art.8 din același act normativ, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica [....] care dau naștere, modifica sau sting raporturi
juridice. Pentru că adresa a cărei anulare o solicita reclamantul nu are acest caracter este exceptata controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că la data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 4.586 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen, cu număr de identificare WVWZZZ1JZ4W190066, conform chitanței seria TS8 nr. 3585432. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în data de_, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei AFP N., fără a primi un răspuns favorabil.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. N.
prin care se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca nefondată, menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii în garanție a Administrației F. pentru M. și desființarea sentinței recurate cu privire la obligarea AFP N. la plata dobânzii fiscale.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C. pr. civ., pârâta a susținut că consideră criticabilă sentința pronunțată întrucât instanța de fond, prin sentința recurată a obligat - A. F. P. N. - să restituie suma de 4.586 lei, reprezentând taxa pe poluare, cu dobânda legala de la data plății și până la restituirea efectiva, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plații.
Consideră nelegală hotărârea atacată deoarece Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul nu a solicitat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120 și 124 din C. proc. fiscală ci dobânda legală, așa cum rezultă din motivarea în drept a acțiunii formulate, acesta a solicitat plata dobânzii legale, iar instanța de fond a obligat în mod nejudicios instituția recurentă la plat dobânzii fiscale aferente.
Subliniază faptul că dispozițiile Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente cauzei și ca atare nu produce efecte juridice, taxa pe poluare fiind plătită în baza OUG nr. 50/2008 modificată prin OUG nr. 208/2008 și OUG nr. 218/2008.
Hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art.267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
Practic, instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar instanța de contencios administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta, esențialmente, este chemata să cenzureze acte administrative emise de autorități publice.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa înstăritei de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata"
Același act normativ, după ce prin art. 7 reglementează instituția plângerii prealabile, pe care persoana care se consideră vătămată este datoare să o urmeze mai înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ, precizează prin art. 8 care este obiectul acțiunii: anularea în tot.
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la Bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plata a taxei intervine: A)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second - hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezulta din dispozițiile art.
1 alin. 2, care enumera categoria e programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea suma actualizata cu indicele de inflație, fără nici o justificare legală și fără temei de drept, fără ca reclamantul să fi formulat o cerere în acest sens și fără a avea în vedere dispozițiile Codului de Procedură Fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd:CAP. II. Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal
Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. ART. 199 Dispoziții privind termenele
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
Reclamantul intimat P. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și în consecință, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A.
F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în
circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca
bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a acordat dobânda legală și nu dobânda fiscală cum invocă recurenții.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 5598 din _, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecător Judecător
S. L. R. V. G. A. A.
M.
Fiind in concediu semnează Președintele Curții de A. Judecător V. M.
Grefier
M. V. -G.
Red.G.V./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: P. Ancuța
