Decizia civilă nr. 5029/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 5029/2013
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat | de recurenta I. | P. | J. | |
B. | -N. - S. P. C. R. P. | DE C. ȘI Î. | A V. | , |
împotriva sentinței civile nr. 1821 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., cauza privind și pe intimatul C. L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul C. L., avocat R. Cecilia.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de C. al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta intimatului depune la dosarul cauzei întâmpinare și chitanța ce atestă plata onorariului avocațial și arată că nu mai are de formulat alte cererii în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1821 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ- fiscal formulată de reclamantul C. L., împotriva pârâtei I. P. J.
B. -N. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. , și în consecință:
- a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Opel, tipul Zafira, nr. de identificare WOLOTGF7512232527 fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În considerente se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene, înmatricularea acestuia fiind condiționată de pârâtă de plata taxei pentru emisii poluante.
Prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule au intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012, art.16 abrogând OUG nr.50/2008 pentru instituire taxei pe poluare pentru autovehicule, care prin art.1 alin.1 stabilea cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare, care constituia venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestiona de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezulta că taxa pe poluare fusese instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituia un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Sub aspectul compatibilității acestui act normativ, respectiv OUG nr.50/2008, cu reglementările comunitare, unanim s-a admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi si Hona Nemeth, par. 49).
În sensul celor reținute este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/2008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau
importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși prin adoptarea Legii nr.9/2012 s-a urmărit tocmai înlăturarea discriminării indirecte instituită de OUG nr.50/2008 reținută de CJCE, așa cum mai sus, pe larg s-a arătat, prin aceea că la art.4 alin.2 s-a stipulat că " obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe..., potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării";, tribunalul reține că, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 al OUG nr.1/2012 (" începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013"), nu se face altceva decât să se mențină discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeană în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare, discriminare sesizată de către instanțele naționale raportat și la constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene, reținute în Decizia I. nr. 24 din_ .
Prin urmare, având în vedere că noua versiune a taxei pentru emisiile poluante, prin suspendarea prevederilor art.4 alin.2 și art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012 de OUG nr. 1/2012, este echivalentă cu cea a OUG nr.50/2008, se ajunge din nou în situația în care se percepe taxa pentru înmatriculare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii
Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În aceasta situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
Împotriva sentinței a declarat recurs I. P. J. B. N. - S.
P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului arată că începând cu data de_, O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost abrogată odata cu intrarea în vigoare a legii nr. 9 din 6 ianuarie 2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 17 din_ .
Conform art. 16 din legea 9/2012 - "la data intrării În vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României Partea 1, nr. 327 din_, aprobată prin legea nr. 140/2011 și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea nomelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată În Monitorul Oficial al României Partea 1, nr. 480 din_, cu modificările și completările ulterioare".
Acțiunea reclamantului vizează plata "taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule", reglementată prin Legea nr. 9/2012. Evident că atât Hotărârea C.J.C.E. În cauza C-402 (cauze: Tatu) cât și Decizia Înaltei Curți reținute de instanța de fond în motivarea hotărâri sale nu pot avea ca obiect un act normativ intrat în vigoare ulterior pronunțării deciziei respective.
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului se referă la plata unei taxe pentru emisiile poluante ale autovehiculului său, în modul cel mai evident, este o obligație fiscală în legătură cu care I. P. nu are nici o competență. Problemele legate de obligațiile fiscale intră în competența autorităților fiscale (direcții județene ale finanțelor publice, administrații fiscale, trezorerii, etc.), cu respectarea principiului specialității. În mod intenționat, în toate litigiile de acest tip, s-a creat o confuzie între înmatricularea unui autovehicul și plata taxei pe poluare.
Plata taxei este o obligație fiscală și constă în plata unei sume de bani către organul fiscal competent deoarece autovehiculul respectiv are emisii poluante care afectează mediul.
Î. a autovehiculului este doar momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală. Anterior, persoana respectivă parcurge etape și proceduri cu reguli specifice, gestionate de autorități diferite, competente conform unor acte normative exprese.
Este evident că, în situația în care solicitantul are litigii cu privire la procedurile care conduc la eliberarea acestor documente, se cheamă în judecată emitentul documentului și nu I. P. .
Pentru identitate de rațiune, în prezentul litigiu, reclamantul trebuia să cheme în judecată organul fiscal competent și nu I. P. . S. P. C.
R. P. de C. și Î. a V. este obligat să respecte actele normative care reglementează înmatricularea autovehiculelor Legea nr. 9/2012,
O.M.A.I. nr. 1501/2006, etc.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În primul rând, curtea observă că instanța de fond a reținut incidența în speță a Legii 9/2012, argumentând că taxa pentru emisii poluante stabilită de acest act normativ contravine legislației comunitare.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie
importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Prin urmare, reținând că taxa prevăzută de noua lege este contrară dreptului Uniunii Europene, tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Întrucât, la momentul la care reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului, subzista diferențierea de tratament între autovehiculele second hand provenite din spațiul UE și cele ce au fost anterior înmatriculate, pentru identitate de rațiune, Legea 9/2012 consacră același tip de tratament diferențiat reținut de CJUE în spețele enumerate mai sus.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul, menținând sentința recurată.
La solicitarea intimatului, potrivit art.274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs - 300 lei, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de I. | P. | J. | B. N. - S. P. | |
C. R. P. DE C. ȘI Î. | A V. | împotriva sentinței civile nr. |
1821 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 300 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: L.T.B.
