Decizia civilă nr. 8481/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 8481/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B. M. V. și de pârâtele D. G. a F. P. M. prin A. F. P. S.
M. împotriva sentinței civile nr. 5700 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M. B.
, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul recurent, mandatarul acestuia, P. C. M., identificat cu CI, seria MM, nr. 5., CNP 1.
, domiciliat în S. -marmației, Str. B. Vodă, Bl. 7, Sc. 2, Ap. 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantul B. M. V. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 64,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,30 lei.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar.
La data de_, reclamantul recurent a depus la dosar întâmpinare, cu o serie de acte în probațiune, iar la acest termen, mandatarulș acestuia depune dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea, după deliberare, reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5700 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M.
V. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P.
S. M. și A. F. PENTRU M. B. și în consecință:
Au fost respinse cererile de constatare a nelegalității încasării la bugetul de stat a sumei de 3.527 lei stabilită în baza deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 15531/_ emisă de A.F.P. S. M. și de anulare a acesteia.
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 1.123 lei stabilită în baza deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 5090/_ emisă de A.F.P. S. M. și s-a dispus anularea acesteia.
Au fost respinse cererile de constatare a nelegalității încasării la bugetul de stat a sumei de 1.771 lei stabilită în baza deciziei de calcul a taxei de poluare
pentru autovehicule nr. 14417/_ | emisă de A.F.P. S. | M. | și de anulare a |
acesteia. | |||
Au fost obligate pârâtele A.F.P. S. | M. și A. | F. | pentru M. la |
restituirea către reclamantă a sumei de 1.123 lei cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă - taxă de poluare.
A fost respinsă cererea de restituire a sumelor de 3.527 lei și 1.771 lei cu dobânda fiscală/legală aferentă calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii fiscale aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de poluare de 1.123 lei calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune morale a câte 1 leu pe zi calculate din ziua următoare datei la care s-au plătit taxele și până la restituirea integrală a sumelor.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 92 lei - cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
: Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii
Europene.
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de instituire al Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de "infringement"; de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel prin declanșarea acestei proceduri comisia consideră că prevederile legislației românești (conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre), ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel comisia a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar, pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe
piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (cauza Tatu) referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea inițială cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE se constată că aceasta are aplicabilitate directă și obligatorie în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ .
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială O.U.G. nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009 s-a constatat că hotărârea pronunțată în cauza Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior, cât și după data de_ .
Pentru aceste motive s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 1.123 lei stabilită în baza deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 5090/2009 emisă de A.F.P. S. M. și s-a dispus anularea ei, iar pârâtele
A.F.P. Sighet și A. F. pentru M. au fost obligate la restituirea către reclamant a acestei sume.
Întrucât această sumă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, ea trebuie restituită cu dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă. Pentru această sumă nu se poate acorda dobânda fiscală pentru că această taxă nu constituie o creanță fiscală, ci se poate acorda doar dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000 și de la 1 septembrie 2011 cea prevăzută de O.G. nr. 13/2011.
Acțiunea s-a respins pentru sumele de 3.527 lei și de 1.771 lei cu dobânda fiscală/legală aferentă calculată de la data plății până la restituirea efectivă întrucât nu s-au depus pentru autoturismele pentru care s-au achitat aceste taxe contractele de vânzare-cumpărare până la proprietarul din străinătate pentru a se face dovada faptului că aceste două autoturisme provin din spațiul U.E. și nu au ieșit din acest spațiu (chiar dacă sunt înmatriculate în Germania). Din contractul de vânzare-cumpărare de la filele 26,27 nu se poate stabili cine este vânzătorul și din ce țară provine.
Întrucât reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu moral și pentru că acțiunea i s-a admis doar în parte, s-a respins cererea sa de obligare a pârâtelor la plata de daune morale a câte 1 leu/zi calculate începând cu ziua următoare datei la care s-au plătit taxele și până la restituirea integrală a sumelor.
În baza art. 274 și 276 C.pr.civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamant a sumei de 92 lei - cheltuieli parțiale de judecată reprezentând o parte (proporțională cu acțiunea admisă) din contravaloarea procurii, a taxei de timbru, a transportului la un termen la instanță al mandatarului reclamantului și a cheltuielilor poștale (62 lei+43x3 lei=129 lei+50 lei+34,75 lei=275,75 lei; 275,75 lei:3=92 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. M. V.
solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 5700 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României, art. 117, 120 si 124 C.proc.fisc.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. A
F. P. A JUDEȚULUI M. prin ADMINISTRAȚIEI F. P. S.
M. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
1.
Cât privește recursul declarat de reclamant Curtea are în vedere că statuarea de principiu a instanței de fond conform căreia pentru justificarea cererii de restituire a taxei pe poluare este necesar să se facă dovada, între altele, a achiziției intracomunitare a autovehiculului este corectă.
Și este așa, deoarece restituirea taxei se impune urmând jurisprudența de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene în cauzele Tatu și Nisipeanu.
În acest sens, taxa pe poluare nu poate fi restituită decât dacă se face dovada achiziției intracomunitare a unui autovehicul folosit. Probele relevante în acest sens sunt: actul de achiziție al autovehiculului din unul dintre statele membre ale UE sau SEE (AELS), certificatul de înmatricularea al autovehiculul emis de țara din care s-a achiziționat autovehiculul pentru a se proba că la data achiziționării acesta este folosit, dovada plății taxei pe poluare, dovada modului de calcul, dovada demersurilor reclamantului că acesta a cerut în prealabil restituirea taxei pe poluare de la organul fiscal, dovada primei înmatriculări a autovehiculului în România spre a se vedea că taxa a fost utilizată la prima înmatriculare.
Analizând probatoriul cauzei care a fost completat cu înscrisuri în faza de recurs, Curtea reține că auto marca BMW 5/D nr. serie șasiu WBADD21050BH52538 a fost înmatriculat pentru prima dată la data de_ (traducerea din limba germană realizată de traducător autorizat Gallisz Kornelia f. 13-14). Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul pârâta AFP S.
M. a emis decizia de calcul nr. 15531 din_ prin care a stabilit suma de 3527 lei cu titlu de taxă pe poluare aceasta fiind apoi încasată prin chitanța seria TS5 nr. 2205494 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. .
Din declarația autentificată sub nr. 3570 la 1 septembrie 2008 de Biroul Notarului P. Bledea Steluța din S. M., dată de reclamant în fața notarului public, rezultă că în împrejurări necunoscute a pierdut contractul de vânzare- cumpărare al autovehiculului cu nr. serie șasiu WBADD21050BH52538 și că atât autovehiculul cât și oricare piesă cimponentă a acestuia nu au fost substituite, nu provin din furt sau din alte fapte prevăzute de legea penală.
Din cele ce precedă, rezultă că această achiziție a fost pe deplin probată și că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege și admise unaim de practica judiciară pentru care reclamantul să fie îndreptățit la restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pe poluare.
Curtea mai reține că auto marca BMW 3/C nr. serie șasiu WBACA81020AC46811 a fost înmatriculat pentru prima dată la data de_ (traducerea din limba germană realizată de traducător autorizat Gallisz Kornelia f. 15-16). Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul pârâta AFP S.
M. a emis decizia de calcul nr. 14417 din_ prin care a stabilit suma de 1771 lei cu titlu de taxă pe poluare aceasta fiind apoi încasată prin chitanța seria TS7 nr. 1522882 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. .
Contrar a ceea ce a susținut instanța de fond, acest autovehicul a fost achiziționat din Germania cu factura (Kaufvertrag) emisă la data de_ .
Prin urmare și pentru acest autovehicul s-au produs probe din care rezultă achiziția acestuia de pe piața intracomunitară.
Curtea reține că este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din TFUE produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător al ordinii juridice a UE, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Referitor la excepția inadmisibilității
, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată in fața instanței de fond de pârâtele, Curtea a reținut următoarele:
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M.
F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această
procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul
contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să-și revoce actul
administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea
restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă care ar
trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o
subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României
.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele: Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008,
constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul ultimei forme a taxei pe poluare, la data de_ .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art.
110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F.
P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui amintit[ ]n precedent.
Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere și recenta hotărâre pronunțată de aceeași instanță de la Luxembourg care a întărit practic soluția din prima hotărâre citată.
Astfel, prin hotărâre pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza Iulian Nisipeanu vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și A. F. pentru M. nr. C-263/10, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Spre deosebire de hotărârea pronunțată în cauza Tatu, în cauza Nisipeanu s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008
- 31 decembrie 2010, situație care este incidentă și în speța de față.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de Apel și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2009 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către
C.J.U.E. la pronunțarea deciziei în speța Tatu. Și este așa, deoarece raționamentul
C.J.U.E. din cauza Tatu este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 50/2008.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de
aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Suplimentar, Curtea are în vedere că prin decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11 M. Irimie împotriva Administrației F.
P. Sibiu, Administrației F. pentru M., instanța de jurisdicție unională a decis că:
"Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.";
Așa fiind, acordarea dobânzii fiscale începând cu data încasării taxei nu este posibilă având în vedere normele fiscale de procedură interne, astfel încât potrivit principiului autonomiei procedurale și cel al justei reparații, Curtea va aplica principiul general de reparație a prejudiciului din dreptul comun.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că recursul declarat de reclamant este fondat și ca urmare în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va fi admis și ca o consecință sentința atacată va fi modificată parțial în sensul că se va constata nelegalitatea stabilirii și încasării la bugetul de stat a sumei de 3527 lei stabilită pe baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 15531/_ emisă de AFP S. M. și a nelegalității stabilirii și încasării la bugetul de stat a sumei de 1771 lei stabilită pe baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 14417/_ 0 emisă de AFP S. M. . Drept urmare, va obliga pârâtele AFP S. M. și A.
F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 3527 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2205494 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. și suma de 1771 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 1522882 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. .
Cum pârâtele au fost găsite în culpă procesuală fiind căzute în pretenții vor fi obligate în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, vor fi obligate să plătească suma de 184 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la instanța de fond.
Față de considerentele expuse în precedent pe marginea analizei recursului reclamantului, Curtea apreciază că a răspuns pe deplin și criticilor de recurs formulate de pârâta D. G. A F. P. M. prin ADMINISTRAȚIEI F.
S. M. împotriva aceleiași sentințe, atât sub aspectul excepției inadmisibilității, a temeiniciei acțiunii de restituire, a sumei de restituit inclusiv a dobânzilor și a temeiului de fapt și de drept privind acordarea acestora cât și asupra cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă va fi respins.
Fiind găsită în culpă procesuală în faza recursului, Curtea urmează ca în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. să oblige pe pârâta recurentă să plătească reclamantului suma de 195,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul B. M. V. împotriva sentinței civile nr. 5700 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
, pe care o modifică parțial în sensul că:
constată nelegalitatea stabilirii și încasării la bugetul de stat a sumei de 3527 lei stabilită pe baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 15531/_ emisă de AFP S. M. ;
constată nelegalitatea stabilirii și încasării la bugetul de stat a sumei de 1771 lei stabilită pe baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 14417/_ 0 emisă de AFP S. M. ;
obligă pârâtele AFP S. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 3527 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2205494 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. și suma de 1771 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 1522882 din_ emisă de Trezoreria municipiului S. M. ;
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 184 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la instanța de fond și iar pe recurenta pârâtă D.
G. A F. P. M. prin ADMINISTRAȚIEI F. P. S. M. și la plata sumei de 195,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P.
M. prin ADMINISTRAȚIEI F. P. S. M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
G. , M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. B. C.
