Decizia civilă nr. 8978/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8978/_
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I.
G.: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenții B. V. ÎN NUME P. ȘI M. PENTRU B. A., C. V. împotriva sentinței civile nr. 1976 din 25 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș privind și pe intimata A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. 9., având ca obiect obligația de a face plata despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților din litigiu.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților. La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ. Se mai menționează că în data de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.20-24)
Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat.
Verificând din oficiu competența de soluționare a prezentei cauze, Curtea, în temeiul art. 159 ind.1 alin.4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din Legea 554/2004 și art.3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 1.976 din 25 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții B. V., în nume propriu și mandatar pentru B. A. și C. V.
, împotriva pârâtei A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. nr. 290/2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții s-au adresat pârâtului, la data de_ cu o cerere de plată a sumei de bani ce le-au fost stabilite cu titlu de compensație bănești prin Decizia nr. 672/_ în baza L. nr. 9. privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, de către aceasta.
Prin urmare este vorba de soluționarea de urgentare a modului de punere în executare a unui act administrativ necontrolat, cu valoare de titlu executoriu. Prin adresa nr. 4291/_ pârâta comunică reclamanților că plata sumelor acordate se va efectua în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 5 din HG 753/1998 modificată prin HG 1277/2007 și potrivit art. 5 din HG 286/2009. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul prevederilor art. 2 lit i) din Legea 554/2004 modificată, pârâta comunicând reclamanților
argumentat cu dispoziții legale disponibilitatea de a proceda la punerea în executare a actului administrativ în măsura fondurilor aprobate prin bugetul de stat. Cât privește actualizarea sumelor acordate cu titlu de compensație bănească, legiuitorul a prevăzut expres prin art. 5 din HG 286/2004 că se va avea în vedere indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică față de luna decembrie a anului anterior, astfel că instanța de judecată nu poate decât să constate aplicabilitatea acestor prevederi.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul B. V., în nume propriu și pentru B.
A. prin mandatar B. V., a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței recurate și obligarea intimatei A. N. PENTRU R. P. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să facă plata despăgubirilor în cuantum de 201.774,42 lei stabilite prin decizia nr. 672/_ emisă de ANRP în cotă-parte ce le revine reclamanți conform declarației autentificate de Biroul Notarial "Dragoș"; sub nr. 2765 din_ . De asemenea, solicită actualizarea sumei de 201.774,42 lei conform L. nr. 9., de la data de_ până la data rămânerii irevocabile a sentinței, cu dobânda legală calculată de la expirarea termenului de plată stabilit prin sentință și până la data plății efective, în conformitate cu
O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Prima critică pe care o aduce recurentul vizează caracterul de titlu executoriu pe care instanța de fond îl atribuie deciziei nr. 672/_ emisă în baza
L. nr. 9. . Astfel, dacă decizia menționată ar fi avut caracter de titlu executoriu, recurentul susține că ar fi procedat la investirea cu formulă executorie si punerea în executare silită a acesteia pentru executarea unei creanțe certe, lichide si exigibile. Or scopul litigiului îl reprezintă obținerea printr-un titlu executoriu - hotărâre judecătoreasca
- în vederea obligării pârâtei de a îndeplini pe cale silită o obligație cuprinsă într-un titlu de creanță, respectiv decizia nr. 672/_ care nu are caracter de titlu executoriu, așa cum rezulta din Legea nr. 9. si a H.G. nr.753/1998. Recurentul apreciază că sentința instanței de fond este criticabilă prin însăși motivul reținut de instanța de fond, respectiv "lipsa fondurilor aprobate prin bugetul de stat", în opinia recurentul, aceste aprecieri fiind făcute de instanță pentru a exonera pârâta de îndeplinirea obligației de plată si implicit pentru a considera că acest motiv nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. l lit.i) teza finala din Legea nr. 554/ 2004 privind contenciosul administrativ.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul invocă și prev. art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 9. privind acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, referitoare la modul de achitare a compensațiile bănești stabilite prin decizii de plată, astfel că raportat la aceste dispoziții legale și cum compensațiile sunt în cuantum de 201.774,42 lei, rezultă că intimata avea obligația de a plati prima transa reprezentând 40% în anul 2010, iar diferența de 60% în transa a doua în anul 2011. Or motivul reținut de instanța de fond pentru care pârâta nu face plata, respectiv "lipsa fondurilor aprobate prin bugetul de stat" nu poate fi interpretat ca fiind un motiv temeinic decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la data comunicării deciziei nr. 672/_ .
Mai susține recurentul că dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei însușit de instanța de fond în sensul că despăgubirile vor putea fi plătite numai când vor fi cuprinse în bugetul de stat s-ar ajunge la situația că obligația de plata stabilită legal în termene imperative, ar deveni, una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale L. nr. 9. sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amânată sine die. În acest caz,
reclamantul consideră că dreptul său la despăgubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevăzute de Legea nr. 9. ar fi lipsit de substanță și ar încălca principiului predictibilității normei juridice și a aplicării ei, principiu protejat îndeosebi prin jurisprudența drepturilor omului de nivel european, creându-se totodată și o stare de incertitudine cu privire la drepturile recunoscute legal. Pe de altă parte, recurentul a mai arătat că la data de_ a formulat plângere prealabilă prin care a reiterat cererea de plată, a cărei soluționare, în lipsa unui răspuns, poate fi asimilat unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la actualizarea sumelor, recurentul a arătat că aprecierile instanței că în speță sunt aplicabile prev. art.38 alin. 6 din H.G. 753/1998, rămâne fără eficiență în cauza pendinte atâta timp cât instanța a refuzat să oblige pârâta să efectueze operațiunea administrativă a plății despăgubirilor, validând lipsa fondurilor la bugetul de stat ca temei legal de refuz de plată. Întrucât intimata nu a făcut plata primei tranșe în termenul stabilit prin decizia nr. 672/2010, actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de I.N.S., față de luna decembrie a anului anterior, este o solicitare achitabilă în acord cu dispozițiile art.38 alin. 6 din H.G. 753/1998 și vizează perioada cuprinsă între_ și până la data rămânerii irevocabile a sentinței.
În ce privește dobânda legală, recurentul arată că aceasta este solicitată cu titlu de daune moratorii potrivit art. 1525 din Noul Cod Civil,.
Pârâta A. N. PENTRU R. P. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere prev.
O.U.G. nr. 10/20131, prin urmare creanța stabilită prin Decizia nr. 672/_ emisă de Vicepreședintele A.N.R.P. nu este exigibilă în momentul de față, astfel că acțiunea reclamanților este prematură.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Starea de fapt reținută de către prima instanță este conformă cu probatoriul administrat. Astfel, reclamanții s-au adresat pârâtului la data de_ cu o cerere de plată a sumei de bani ce le-a fost stabilită cu titlu de compensație bănească prin Decizia nr. 672/_ în baza L. nr. 9. privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, de către aceasta. Instanța a mai reținut în mod întemeiat faptul că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul prevederilor art. 2 lit i) din Legea 554/2004 modificată.
Cu privire la temeiul juridic care motivează acest refuz momentan justificat, prima instanță nu a reținut însă incidența unui act normativ intrat în vigoare înainte de pronunțarea sentinței recurate și care reglementează situația juridică a reclamanților recurenți. Astfel, la data de_ a intrat în vigoare O.U.G. 10/2013 care reglementază
,,plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor L. nr. 9. privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940,,. În consecință, situația juridică a reclamanților recurenți este reglementată de noul act normative și plata sumelor stabilite în sarcina acestora urmează a se face potrivit eșalonării instituite prin acest act normative. Dreptul reclamanților recurenți este pe deplin recunoscut și consolidat, iar plata urmează a se face în confomitate cu textele legale ce vor fi enunțate în cele ce urmează.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din actul normativ enunțat ,,Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor L. nr. 9. privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată……………….se face în
tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei,,.
Mai mult, alin. 2 din același act normativ particularizează prin trimitere expresă la situația juridică a reclamanților recurenți, prin raportare la data emiterii deciziei de către instituția competentă în favoarea acestora. Astfel, potrivit textului enunțat ,, Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlu rilor d e p lată em ise și n e a ch ita te in te gral
p â nă la d a ta int rării în vi go a re a p reze n te i o rdo na n țe de u rge n ță
. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014,,.
Prin raportare la aceste texte de lege, decizia nr. 672/_ emisă de către
A.N.R.P. nu este exigibilă în momentul de față, așa încât acțiunea formulată de către reclamanți este prematură. Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul roman nu refuză plata acestor drepturi ci se obligă la plata eșalonată a acestora.
Referitor la cererea de actualizare cu indicele prețurilor de consum a sumelor stabilite cu titlul de compensație, aspectul este deasemenea reglementat prin actul normativ enunțat și incident. Astfel, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G.10/2013 ,,Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe,,. În consecință, nu este necesară o nouă dispoziție a instanței pentru a acorda un drept la indexare legal recunoscut, motiv pentru care demersul reclamanților recurenți este chiar lipsit de un interes legitim, născut și actual cu privire la acest aspect.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de reclamantul B. V., în nume propriu și pentru B. A. prin mandatar B. V., împotriva sentinței civile nr. 1.976 din 25 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. V., în nume propriu și pentru B.
A. prin mandatar B. V., împotriva sentinței civile nr. 1.976 din 25 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, DP | JUDECĂTOR, C. I. |
G. , D. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex./Jud.fond: S. O. .
