Sentința civilă nr. 4128/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.4128

Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. S., judecător GREFIER: A. L.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul P. J.

S.

- în calitate de reprezentant al I. P. J. S., cu sediul în Z., Str. 1 D. 1918, județul S., în contradictoriu cu pârâtele C. S.

, cu sediul în S., județul S. și C. C.

, cu sediul în C., județul S., având ca obiect obligația de a face - stabilire linie de hotar între comune.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, potrivit art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, iar în cauză pârâtele au formulat întâmpinări, care au fost comunicate reclamantului, acesta depunând răspuns la susținerile invocate de acestea, în condițiile art. 201 alin. (2) Cod procedură civilă. De asemenea, se arată că părțile litigante au solicitat prin cererea introductivă de instanță și prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.

Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, și raportat la prevederile art. 95 Cod procedură civilă, este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.

Instanța, în baza dispozițiilor art. 394 C.p.c., constată că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L :

Prin cererea sa, reclamantul P. J. S., în baza prerogativelor ce îi sunt conferite de art. II din Legea nr.133/2012, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010, privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. S. și C. C., în calitate de reprezentant al

I. P. județului S., stabilirea limitei de hotar între cele două comune, conform planurilor cadastrale întocmite în baza Legii nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, respectiv traseul evidențiat cu culoarea roșie din anexa 1 la procesul-verbal nr.5054/_ ,

care reprezintă hotarele existente în Registrul Electronic al Limitelor Unităților Administrativ-Teritoriale (RELUAT).

Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:

În fapt, potrivit prevederilor Legii nr.7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare precum și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 534/2001 privind aprobarea normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, P. J. S. a emis Ordinul nr.193 din 24 august 2010, cu privire la constituirea Comisiilor pentru delimitarea cadastrală a unităților administrativ-teritoriale din județul S., în vederea derulării acțiunii de recunoaștere a limitelor unităților administrativ teritoriale, din cadrul proiectului RELUAT (Registru Electonic al Limitelor Unităților Administrativ Teritoriale ). Comisiile astfel constituite au procedat la identificarea și recunoașterera limitelor unităților administrativ teritoriale, pe baza unui grafic întocmit de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară S. .

Astfel, conform anexelor procesului verbal de identificare și recunoaștere a limitelor de hotar nr. 5054/_ au existat următoarele divergențe: reprezentanții comunei S. revendică o suprafață de teren care în prezent se situează cadastral pe teritoriul comunei C., în timp ce reprezentanții comunei C. nu sunt de acord cu această revendicare.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 308/2006, pentru completarea Legii nr. 351/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, potrivit cărora " în cazul în care avar divergente în procesul de delimitare teritorială a două sau mai multe unități administrativ teritoriale, prefectul mediază conflictul"; au fost întocmite un număr de 24 procese verbale de mediere, între reprezentanții unităților administrativ teritoriale unde au existat divergențe referitoare la recunoașterea și identificarea limitelor de hotar intrajudețene, din care, în urma unor întâlniri repetate, în 18 situații s-a ajuns la un acord comun (procesele-verbale au fost semnate fară obiecțiuni), iar pentru 6 situații, procesele verbale fie n-au fost semnate de către una din părți, fie au fost semnate cu obiecțiuni.

Potrivit Legii nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele- verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. P. în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.

În aceste condiții, P. județului S. a stabilit pentru data de_ și respectiv_, la sediul OCPI S., două întâlniri în vederea concilierii și stabilirii de hotar între cele două comune, însă și de această dată, procesele verbale fie nu au fost semnate de către ambele părți în cauză, sau au fost semnate cu anumite observații, fie părțile nu s-au prezentat. În procesul de identificare și recunoaștere a limitei teritoriale între cele două comune, reprezentații celor două

unități administrativ teritoriale au prezentat limite administrative în variante diferite .

În concluzie, în urma celor două încercări de mediere, menționate anterior și concretizate în Procesele verbale nr. 883/_ și nr. 5843/_, cele două părți nu au ajuns la un acord comun Având în vedere situația prezentată, precum și faptul că prefectul județului a depus toate diligențele prevăzute de lege în acest sens, se solicită instanței stabilirea limitei de hotar între cele două comune, conform traseului evidențiat cu culoarea roșie din anexa 1 la procesul-verbal nr. 5054/_, care reprezintă hotarele existente în Registrul electronic al limitelor unităților administrativ-teritoriale RELUAT, conform planurilor cadastrale întocmite în baza Legii nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România.

Din întâmpinarea și înscrisurile depuse la dosar de Primarul com. S. rezultă că acesta se opune delimitării liniei de hotar dintre cele două comune, conform propunerii formulate și care reprezintă în realitate starea de fapt actuală, pe considerentul că terenul în suprafață de 91 ha, solicitat și obținut de către numita

O. z M. I., în temeiul legilor fondului funciar, ca urmare a cererii depuse la Comisia locală de fond funciar S. se găsește parțial pe raza Comunei C. și respectiv a Comunei Dobrin și ca atare nu s-a reușit punerea în posesie a acestei persoane. Prin urmare, consideră implicit că la stabilirea limitelor de hotar dintre cele două comune ar trebui să se țină cont de această împrejurare. (f.16-27).

Pe de altă parte, Primarul com. C., arată prin întâmpinare că pe parcela solicitată de Comisia comunei S., Comisia Locala de Fond Funciar Cosciu a pus in posesie cetățeni din comuna C., au fost eliberate și Titluri de Proprietate persoanelor care a avut in proprietate aceste terenuri, deoarece figurau in Registrul Agricol din anul 1960, terenurile fiind cumpărate inainte de CAP, de la cetățeni din localitatea Mineu ,com.S. . Aceasta portiune (suprafață de teren) în anul 1990 a figurat in administrarea com.C., de fapt din anul 1968 sau poate mai repede (f.6) Tribunalul examinând cauza, prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată că poziția adoptată de Primarul com. S., este lipsită, practic și juridic, de orice fundament, pentru ca propunerea acestuia, privind stabilirea limitei de

hotar între cele două comune, să poată fi însușită de instanță.

În primul rând, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus la dosar nu este relevant cu privire la parcela nr. top. 533 din CF 12-Mineu, în suprafață totală de 47.1461 ha (cu nr. și suprafața sa inițială), despre care se pretinde că se găsește pe teritoriul administrativ al ambelor comune și nici cu privire la faptul că suprafața de 91 ha, solicitat și obținut de către numita O. z M. I., în temeiul legilor fondului funciar, s-ar regăsi pe acest topografic, la confluența dintre cele două comune.

În al doilea rând, nu rezultă de nicăieri că această suprafață de teren s-ar fi aflat, cândva, în întregime pe teritoriul adminstrativ al com. S. .

În al treilea rând, dar nu în cele din urmă, motivul invocat de primarul com.

S., nu are nici o legătură cu limitele geografice actuale dintre cele două comune, astfel cum au fost și sunt acestea stabilite iar situația existentă, nu reprezintă, în sine, o piedică pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățilte la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar. Soluția este indicată de legiuitor, după cum arată chiar reprezentantul Comunei S. :

"Conform art. 14 din L-165/_ se specifică că, în situația în care terenul destinat restituirii se găsește pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moștenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit art. 9 alin (3) din L-18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă";.

Că respectivele terenuri au fost deja atribuite altor persoane, prin punerea lor în posesie - așa cum susține Primarul com.C. - și că acesta nu a pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, alte terenuri- așa cum susține Primarul com.S. - acestea sunt cu totul alte aspecte, ce exced prezentului cadru procesual și care trebuie soluționate în temeiul L-18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nu prin modificarea limitelor geografice actuale dintre unitățile administrativ teritoriale. Dacă ipotetic aceste limite ar fi modificate - conform celor susținute și propuse de Primarul com. S. - situația numitei O. z

M. I., la care se face referire tot nu ar putea fi lămurită pe cale administrativă, atâta vreme cât, în prezent, respectiva suprafață de teren pretinsă de

C. S., nu se află la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Coșei sau a Comunei C., fiind deja atribuită, în baza legilor fondului funciar, altor persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, din C. C. .

În concluzie, instanța va admite acțiunea în contencios administrativ astfel cum a fost formulată de reclamantul P. J. S., în calitate de reprezentant al I. P. județului S., în contradictoriu cu pârâtele C. S. și C. C.

, în sensul că va stabili limita de hotar între cele două comune, conform traseului evidențiat cu culoarea roșie în anexa 1, la procesul-verbal nr.5054/_ (fila 5)

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul P.

J. S.

, în calitate de reprezentant al I. P. județului S., în contradictoriu cu pârâtele C. S.

și C. C.

, reprezentate prin PRIMARI

și în consecință stabilește limita de hotar între cele două comune, conform traseului evidențiat cu culoarea roșie în anexa 1, la procesul-verbal nr.5054/_ (fila 5), și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte, Grefier,

M. SA L.

Red. M.S./_

Dact. A.L./_ /5 ex./com.3 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 4128/2013. Contencios. Obligația de a face