Decizia civilă nr. 9186/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9186/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător V. G.
Judecător A. A. M. Grefier M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F.
P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 5732 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul S. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5732 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., invocată din oficiu de instanță și s-a respins acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D.
S. .
A fost admisă acțiunea reclamantului S. M. și s-a dispus obligarea
pârâtei A. F. P. Z. să restituie acestuia suma de 1648 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M., pe care a obligat-o la restituirea către A. Z. a sumei de 1648 lei, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se
adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. S. , a fost admisă, instanța reținând ca înscrisurile a căror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. Z.
calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. Z. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Referitor la adresa AFP Z., prin care s-a stabilit taxa de poluare, actul respectiv nu este un act administrativ atacabil la instanța de contencios.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr.9/2012, dându-se o interpretare eronată caracterului taxei percepute care nu mai este o taxă de primă înmatriculare ci o taxă de mediu, taxă ce este permisă de legislația europeană.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că perceperea taxei s-a efectuat în baza unor dispoziții legale, respectiv a Legii nr.9/2012.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
În mod corect instanța de fond a stabilit că, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată, iar reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei și modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Referitor la fond:
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, Potrivit dispozițiilor art.4 Legii nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile
poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4 a HG nr.9/2012.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
Trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate ; să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor
Altfel spus atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța de fond a mai reținut corect că, taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 nu se deosebește cu nimic de taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008, astfel că prezenta lege îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE întrucât:
Astfel s-a arătat că există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România ("produsele importate") și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale")-Ca urmare a adoptării
O.U.G. nr. 1/2012 pentru modificarea Legii 9/2012, taxa aplicabilă la vânzarea autoturismelor înmatriculate înainte de 2007 a fost suspendată, astfel că discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate într-un stat comunitar, subzistă.
Există un "raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale. Astfel, în principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Instanța de fond a apreciat că, taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autoturisme second- hand înmatriculate într-un alt stat membru), iar nu și pentru "produsele naționale" (autoturisme second- hand deja înmatriculate în România), este evident faptul singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării Legii nr.9/2012, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se "bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 2141 - 2143 Cod fiscal.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat corect întemeiată acțiunea de față și va fi admisă, în sensul obligării pârâtei AFP Z. la restituirea sumei solicitate.
Tribunalul a soluționat corect și petitul privind acordarea dobânzii legale, astfel că pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data plății până la data restituirii efective a sumei.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. instanța de foind a reținut că:
Reclamantul a depus în probațiune copie de pe chitanța care atestă achitarea taxei de poluare la ghișeul din cadrul Administrației F. P. a M.
Z. .
Conform art.1 din O.U.G. 50/2008 sumele astfel încasate, se fac venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, între reclamant și pârâta A. F. Pentru M. nu există un raport juridic direct care să oblige această pârâtă la restituire.
Raportul juridic în baza căruia suma solicitată a ajuns în patrimoniul Administrației F. Pentru M., există doar între această din urmă pârâtă și A.
F. P. a M. Z. .
În consecință, instanța a respins cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. pentru M., ca nefondată.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. a fost admisă, aceasta din urmă a fost obligată la restituirea sumei către AFP Z., care a încasat suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Curtea nu poate reține apărările recurenților prin care au susținut că nu ar datora dobândă legală aferentă taxei percepute în condițiile în care acea taxă a fost încasată în temeiul unei norme ce s-a stabilit în condițiile arătate mai sus că încalcă prevederile legale europene în materie, taxa fiind discriminatorie.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. | G. | A F. | P. S. | |
în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. | Z. | împotriva |
sentinței civile nr. 5732 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecător Judecător
S. L. R. V. G. A. A.
M.
Fiind in concediu semnează Președintele Curții de A.
Judecător V. M.
Grefier
M. V. -G.
Red. G.V./S.M.
2 ex./Jud.fond. I. D.
