Decizia civilă nr. 9288/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9288/2013
Ședința publică din data de 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 797 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. A. -T. și pârâta U. "S. H. " B., având ca obiect - obligația de a face - eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.797 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul
B. A. în contradictoriu cu U. S. H. și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată; a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; împotriva chematului în garanție M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (în prezent
M. E. N. ); a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamant.
A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată.
A fost oligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit regulamentului aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Pe cale de consecință, refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamantei actele menționate, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât M. E., Cercetării, Tineretului si Sportului a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, U. fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă, iar printre aceștia nu s-a numărat reclamanta din cauza de față. Prin urmare, se constată că pârâta a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, conform căruia "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită";.
În ceea ce privește cerere a de che mar e în g ar anț ie
formulată de pârâta U.
"S. H. ";, se reține că pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de
licență și a suplimentelor de diplomă, universitatea este ținută indeplinirea obligatiei chematului în garanție .
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N. solicitând admiterea recursului, rejudecarea în sensul respingerii cererilor .
În susținerea celor solicitate se arată că în mod greșit au fost admise cererile întrucât universitatea nu avea dreptul de a organiza examen de licentă.
Mai arată recurentul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituin-du-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.1011/2001.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Psihologie în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentului se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Mai susține recurentul că în mod greșit a fost soluționată cererea de chemare în garanție. Atare susținere de asemenea nu poate fi reținută în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de către MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat. De această obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate îndeplini obligația la care a fost chemată în garanție..
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 797 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. H. | D. | M. | F. | T. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. A. M.
