Decizia civilă nr. 9499/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9499/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. O. A. împotriva sentinței civile nr. 11722 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată A. F. P. C. -N. și chemata în garanție-intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantul B. O. A. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11722 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul B. O.
A.
in contradictoriu cu parata AFP C. -N., și a fost obligată parata sa restituie reclamantului suma de 8071 lei achitata prin Chitanța seria TS 8 cu nr. 4005012 din data de_, cu dobanda legala calculata la aceasta suma incepand cu data de_ si pana la achitarea efectiva.
S-a admis cererea de chemare in garantie formulată de pârâtă.
A fost obligată chemata in garantie A. F. PENTRU M. sa plateasca paratei suma de 8071 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobanda legala calculata la aceasta suma incepand cu data de_ si pana la achitarea efectiva.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE. Pentru înmatricularea
autoturismului în România, reclamanta a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 8071 lei cu chitanța seria TS8 nr. 4005012/_ .
Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.50/2008 în forma modificată prin OUG nr.117/2009.
La data de_ reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, astfel persoana fizică sau juridică care face înmatricularea are obligația plății taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar taxa de poluare nu poate face obiectul unei restituiri.
Instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I.
T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În tem.art.274 alin 1 și 3 Cod pr.civ., instanța a obligat pârâta A. F.
P. C. -N. să plătească reclamantei suma de 239,3 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. O. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pentru motivele prevăzute de art. 304 al. 7, 8, 9 C.pr.civ. art. 3041și art. 312 al. 3 C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurentul arată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală, motivele de recurs fiind cele prevăzute de art.304 pct.7 C. pr.civ .
O primă critică adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond se încadrează în prevederile art 304 pct.7 C. pr.civ, teza 1, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ... ".Hotărârea nu conține o motivare concretă în fapt și în drept, astfel încât să constituie o constituie o garanție pentru recurentă. Obligația motivării este edictată în interesul unei bune administrării a justiției și a încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor hotărârile judecătorești.
Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate de către recurentă cu privire la acest proces, astfel încât din motivarea acesteia nu rezultă care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate.
Susține că instanța de fond nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Consideră că un onorariu de 1000 RON nu este nepotrivit de mare pentru o spetă care, deși nu a implicat un grad mare de specializare, a presupus o muncă și documentare laborioasă, astfel Încât cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, taxa de timbre și timbru judiciar ar trebui acordate integral.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Deși în cadrul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant în cadrul
judecății în primă instanță s-au regăsit și onorariul în cuantum de 1000 lei achitat avocatului care a reprezentat partea, precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru fond, instanța a acordat doar suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a indica motivele pentru care nu a acordat întreaga sumă solicitată și fără a motiva ce anume reprezintă suma de 339,3 lei, respectiv dacă se compune numai din onorariu avocațial redus sau din taxa judiciară de timbru/timbrul judiciar și onorariu avocațial parțial.
Prin urmare, hotărârea este parțial criticabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele pentru care s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 339,3 lei.
Curtea reține că pârâta este în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
De asemenea, curtea apreciază că, în aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Din această perspectivă, precum și în conformitate cu jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C., reclamantul era îndreptățit la restituirea partiala a cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv 539,30 lei, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul B. O. A., împotriva sentinței civile nr. 11722 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, în sensul că va obliga pârâta
A.F.P.C. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 539,30 lei aferente fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul B. O. A., împotriva sentinței civile nr. 11722 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta A. F. P. C. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 539,3 lei aferente fondului cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
C. | I. A. | I. | A. | D. | P. | M. N. | ȚÂR |
Red. C.I./A.C.
2 ex. -_
jud.fond.Mornăilă R.
