Decizia civilă nr. 957/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 957/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. C.
Judecător C. P.
Judecător M. S. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P.
D. împotriva sentinței civile nr. 6218/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanta SC F. SS, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 42416218/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.
A fost admisă actiunea formulata de reclamanta SC F. SS, în contradictoriu cu parata A. F. P. a Municipiului De.
A fost obligată parata sa restituie reclamantei suma de 3692 lei, respectiv suma de 2287 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării si pana la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., .
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3692 lei, respectiv suma de 2287 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
A fost obligată parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 39,30 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat două autoturisme care erau înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autovehiculelor mai sus indicate, aceasta a fost obligată să achite sumele arătate în cererea de chemare în judecată, cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a Municipiului D. .
Acesta a solicitat restituirea taxei de poluare însă parata a refuzat să dea curs cererii sale.
Tribunalul a analizat legalitatea solicitării restituirii taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și a apreciat că solicitarea restituirii acesteia este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 tribunalul a reținut că hotărârea pronunțată în Cauza T. vs.România și Nisipeanu vs.România se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.
In baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența C.J.U.E., spre exemplu C 52/76, Benedetti vs. Munari, rezultând de asemenea și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente este evident că taxa de poluare instituită prin O.U.G.nr.50/2008,cu modificările aduse prin Legea nr. 329/2009, încalcă prevederile art. 110 TFUE (fost art. 90 Tratatul CE).
In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobânda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor O.G. nr. 13/2011 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale in materie civila, de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Față de considerentele mai sus expuse tribunalul, in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior menționate, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Având in vedere considerentele de mai sus si faptul că in baza OUG nr. 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garanție instanța, in temeiul art. 60 si următoarele Cod pr.civ. a admis si cererea de chemare in garantie.
In baza art. 274 Cod pr.civ. tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar .
Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. D.
, solicitând modificarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că întrucat, taxa pe poluare in discutie a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008, legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG nr. 50/2008, conform carora obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
O.U.G. nr. 50/2008 nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. O.U.G. nr. 50/2008 este aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
Referitor la acordarea de catre prima instanta a dobanzii legale conform
O.U.G nr.9/2000, aferenta sumei de 3692 lei si 2287 lei, de la data achitarii taxei si pana la data restituirii efective, au fost incalcate prevederile art.304 pct.6 Cod pr. civ., respectiv instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, in conditiile in care reclamantul, prin cererea de chemare in judecata a solicitat acordarea dobanzii conform art.124 Cod pr. fiscala, incepand cu data de_ si pana la data restituirii efective.
De asemenea, nu este legala stabilirea obligatiei de plata a dobanzii legale de la data platii, deci anterior cererii de chemare in judecata.
In plus, nu i se poate retine vreo culpa, intrucat a facut in mod corect aplicarea textelor nationale in vigoare, nefiind indrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate. Din acest punct de vedere este nejustificata obligarea recurentei la plata dobanzii legale de la data achitarii.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida
aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de _
.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada
de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. D. împotriva sentinței civile nr.6218/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. P. M. S.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: E. B.
