Decizia civilă nr. 9573/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9573/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul C. T. și pârâta C. DE A. DE S. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 7697/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic G. Crăciun, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul reclamantului este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea, declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului, cu solicitarea de a face referire și cu privire la comunicarea deciziei de impunere.
Reprezentanta pârâtei recurentă solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat, iar în ceea ce privește recursul reclamantului solicită respingerea acestuia, precizând că decizia a fost emisă la data de_, cu respectarea termenului de prescripție, dată atestată prin adresa emisă de pârâtă, pe care o prezintă instanței spre vedere.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7697/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1728/2013 formulată de petentul C. T. privind pe intimata
C. DE A. DE S. A J. C. .
dispus completarea dispozitivului în sensul în care la alineatul 2 se adaugă și anularea Deciziei nr. E761/_ emisă de pârâtă în ce privește plata accesoriilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1728/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. T.
, în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. C. și a anulat în parte Decizia nr. 482/2012 în ce privește Decizia de impunere_ privind majorările de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 2812Cod proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.";
Tribunalul a apreciat că cererea formulată de petent este întemeiată, impunându-se completarea dispozitivului sentinței susmenționate, motivele de drept si de fapt fiind integrate în considerentele horărârii nr. 1728/2013, astfel că s-a completat dispozitivul în sensul în care s-a dispus anularea Deciziei nr. E761/_ emisă de pârâtă în ce privește plata onorariilor.
Din considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 2812Cod proc. civ., a admis cererea de lămurire și completare a dispozitivului Sentinței Civile nr. 1728/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul C. T. și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Prin recursul declarat de reclamantul C. T.
s-a solicitat admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr.1728/2013 în sensul admiterii în întregime a acțiunii și, în consecință, să se dispună anularea în întregime a Deciziei nr.E482/_ emisă de C. de A. de S. a J. C. și admiterea Contestației nr.9186/_ în sensul anulării Deciziilor de impunere nr.354234/1/_ și nr.354234/2/_ și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 5.737 lei reprezentând contribuții, majorări de întârziere și penalități, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că, în considerentele hotărârii instanța a pornit de la ideea că, "contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală Legea nr.95/2006 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează" și că din documentele Administrației Financiare (programul informatic preluat de pârâtă pe bază de protocol) se reține că cele două decizii au fost comunicate reclamantului la data de_ .
În speță nu s-a făcut însă niciodată dovada comunicării efective a acestor decizii către reclamant, iar instanța nu indică acele documente care fac dovada comunicării.
Pornind de la această situație, în mod greșit a apreciat instanța că decizia de impunere din oficiu s-a emis la data de_, în interiorul termenului de 5 ani astfel că nu s-a prescris dreptul de a stabili obligații fiscale pe anul 2006.
Potrivit art.91 din OG nr.92/2003, (l)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
Conform art.23 din OG nr.92/2003, (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. (2) Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Contribuția datorată FNUASS pentru anul 2006 reprezintă o creanță fiscală născută în anul 2006, întrucât în acest an s-a constituit baza de impunere care a generat-o având în vedere că în cazul reclamantului determinarea venitului s-a făcut conform unei norme de venit.
Rezultă ca termenul de prescripție al dreptului de a stabili obligații fiscale pentru anul 2006, a început să curgă la data de 1 ianuarie 2007 si s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2012.
În concluzie, conform dispozițiilor art.24 din OG nr.92/2003, creanța fiscală reprezentând contribuția datorată la FNUASS pentru anul 2006 s-a stins prin prescripție. Potrivit principiului accesorium sequitur principalem, și creanțele fiscale reprezentând accesoriile contribuției datorate la FNUASS pentru anul 2006, s-au stins prin prescripție tot la data de 1 ianuarie 2012.
În mod greșit a stabilit instanța că obligativitatea plății contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate nu este condiționată de încheierea unui contract de asigurat, având în vedere că prin termenul de contribuție se înțelege prelevarea obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.
Pe de altă parte, pârâta arată că, contractul de asigurat este un act administrativ care se încheie cu persoanele aflate în evidența CAS, sau pe măsură ce se prezintă la CAS în vederea luării în evidență.
În aceste condiții, având în vedere că i s-au emis decizii de impunere, fie ele și din oficiu, apreciază că reclamantul este în evidența CAS și trebuia să încheie cu pârâta un contract de asigurat.
În realitate, nu i-au fost niciodată comunicate alte decizii de impunere decât cele întocmite la data de_ . Până la data formulării acțiunii, i-au fost comunicate doar somația și titlu executoriu cu nr.8186/_ .
Susținerile pârâtei sunt contrazise de propria sa conduită, care deși susține că i-a comunicat la_ deciziile de impunere din oficiu pentru veniturile realizate în perioada_ -_, pentru aceeași perioadă a întocmit Deciziile de impunere nr.354234/1/_ si nr.354234/2/_ .
Pârâtă a susținut că potrivit art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 există obligația depunerii la casele de asigurări de sănătate a declarațiilor privind obligațiile față de fond.
Aceste dispoziții legale au intrat în vigoare abia la data de 1 ianuarie 2011, iar OUG nr.133/2010 care a modificat alin.3 al art.215 din Legea nr.95/2006 nu prevede dispoziții tranzitorii astfel încât, acest text de lege nu poate fi aplicat retroactiv.
În anul 2009 când și-a încetat activitatea ca persoană fizică autorizată, aceste dispoziții legale nu erau în vigoare, astfel încât reclamantul nu poate fi sancționat pentru neîndeplinirea unor obligații care nu existau în sarcina sa.
În această ordine de idei, arată că și dispozițiile alin.l al art.35 din Ordinul nr.617/2007, au fost modificate prin Ordinul nr.509/2008, care a intrat în vigoare la data de 5 august 2008.
Acest text de lege prevede că, în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Acest text de lege poate fi aplicat numai de la data intrării în vigoare a OUG nr.509/2008 și numai cu privire la obligațiile de plată născute după această data, deoarece obligațiile de plată născute anterior au fost reglementate, sub
toate aspectele, de legislația anterioară OUG nr.509/2008.
A interpreta altfel textul legal mai sus indicat, echivalează în opinia sa cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile și sub aspect practic ar
însemna ca acelorași obligații de plată sale fie aplicate două regimuri juridice. Toate aceste aspecte invocate de reclamant legat de neretroactivitatea legii nu făcut obiectul analizei instanței de fond, sentința fiind pronunțată și din acest punct de vedere, cu încălcarea legii.
În drept, s-au invocat prevederile: Legea nr.95/2006, Legea nr.554/2004, art. 299 și urm. C.pr.civ.
Prin recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței menționate, rejudecarea litigiului în fond și în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se respingă acțiunea reclamantului C. T. .
În motivare s-a arătat că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că deciziile de impunere reprezintă titlu de creanță, CAS-C. având competență legală de a stabili obligații fiscale, totuși a anulat titlul de creanță privind accesoriile.
Instanța ignoră obligațiile reclamantului, astfel, acesta avea obligația de a depune anual declarația de venit estimat pentru a i se putea stabili contribuția la FNUASS de către CAS-C., iar în lipsa declarației obligatorii privind obligațiile față de FNUASS, pe care reclamanta trebuia să o depună la CAS, conform art.215 alin(3) din Legea nr.95/2006, s-a procedat la stabilirea contribuției față de fond în baza declarației de venit estimat depusă de către reclamant la ANAF, în conformitate cu prevederile art.35 din Ordinul 617/2007, și în baza Protocolului încheiat între CNAS și ANAF nr.5282/2007 P95896/_ . privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din activități independente.
Nu se poate reține deci nici o culpă din partea CAS-C. pentru emiterea deciziilor de impunere doar la data de_, deoarece, aceste decizii au fost întocmite cu respectarea termenului de prescripție.
Mai mult, art. 81 Cod procedură fiscală stipulează " Contribuabilii, precum și asociațiile fară personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Art 82 al C.pr. fisc, prevede de asemenea că plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.
De asemenea art.8 din Ordinul nr.617/2007, pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat,respectiv asigurat fară plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, specifică " contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
O altă obligație a contribuabililor care realizează venituri din activități independente, este, conform art.83 C.pr.fîsc, este de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal.
Având în vedere aceste prevederi, plata contribuțiilor de asigurare sociale de sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual.
Astfel, în baza declarației de venit estimat, declaratiei de venit realizat, organul fiscal emite decizie de impunere pentru plăti anticipate în care stabilește
contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată.
După încheierea anului fiscal, în baza declarației privind venitul realizat depusă de contribuabili, se stabilesc obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate prin decizia de impunere anuală regularizând sumele datorate cu titlu de plați anticipate.
Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei profesii libere care se supune impozitului pe venit și are obligația plății unei contribuții lunare către FNUASS, iar neîndeplinirea obligației de depunere a declarațiilor nu face ca obligația acestuia să nu existe, ea fiind datorată, și începând de la data scadenței, se datorează și dobânzi și penalități de întârziere.
Obligația de plată fiind prevăzută de lege, scadența acestei obligații nu este dată de la data emiterii deciziei de impunere, ci de la momentul până la care aceste obligații principale erau datorate,( obligația de plată născându-se la data realizării venitului), termenele scadente fiind prevăzute de Legea nr.95/2006( în speță, trimestrial) Baza de impunere coincide cu momentul (data ) efectuării operațiunii de încasare a venitului, venit ce are în conținutul lui baza de impunere a creanței bugetare, astfel că o parte din venitul respectiv nu se cuvine reclamantului din momentul încasării acestuia .In acest sens sunt și prevederile art. 23 C.proc.fisc, iar art. 119 și art. 120 C.proc.fîsc. care prevăd, pentru neachitarea la termenul de scadență, dobânzi și penalități de întârziere care au fost în mod just calculate prind decizia de impunere de către C. de A. de S.
.
Reclamantul ar fi trebuit să știe că are o creanță și că în cazul neachitării acesteia la termen i se vor percepe si accesorii, fiind de principiu că « nemo censetur ignorare legem », CAS neavând obligația de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu s-au aflat la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații" de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
Așa cum rezultă din ansamblul prevederilor legale, în materie fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art.257 alin.5 lit.b din Legea nr.95/2006 conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art.379 alin.4 cod pr. civ. prin aplicarea cotei legale, deci și majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamata este ținută atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
În plus, și art.259 alin.(7) lit.b) din aceiași lege stipulează că persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile legale accesorii de plată, conform OG.nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului reclamant C. T. sunt nefondate.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea obligației principale, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma în vigoare încă de la data adoptării legii, aprilie 2006, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
analizând excepția prescripției invocate de către recurent, Curtea constată că, prin Decizia de impunere din oficiu nr. 354234/_, s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată constând în contribuții și accesorii datorate la FNUASS, pentru perioada_ -_ .
Această decizie de impunere a fost comunicată cu recurentul reclamant la data_, aspect ce rezultă din răspunsul transmis de Compania Națională Poșta Română SA, AFLAT LA FI_ AR FOND.
Or, în raport de această decizie, comunicată cu recurentul reclamant, rezultă cu evidență că termenul de prescripție, de 5 ani, nu a fost depășit.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat de către reclamantul C. T. este neîntemeiat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
În ceea ce privește recursul pârâtei C. de A. de S. a jud. C., Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept, ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 85 Cod procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și 86 alin. 4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art. 111).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează, după acest termen majorări de întârziere.
Rezultă, astfel, din dispozițiile legale anunțate anterior că, se datorează majorări de întârziere pentru neplata la termen a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii, dispozițiile art. 120 din același cod prevăzând că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând chiar cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
În ceea ce privește momentul de la care se puteau calcula majorări și penalități de întârziere Curtea constată că, potrivit art.8 din Normele metodologice aprobate prin ordinul Președintelui CNAS 617/2007 plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadență fiind data de
15 a ultimei luni din trimestru, iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală. Pentru aceasta se calculează și se achită accesorii numai din cea de 61 zi de la comunicare de către organele fiscale din subordinea ANAF a deciziei de impunere anuală. Din desfășurătorul calculului majorărilor de întârziere și penalităților, rezultă că acestea au fost calculate pentru contribuții curente neachitate.
Reclamantul nu a respectat cele două obligații stabilite de prevederile art.215 și respectiv 257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 de a declara contribuția la FNUASS și de a achita contribuția, astfel că majorările de întârziere se calculează potrivit art.120 alin.1 C.proc.civ., iar termenul de scadență nu este de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere ci de la data la care acesta avea obligația de achitare a contribuției legale conform celor mai sus arătate.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs sunt fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 rap. la 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. | T. . | |||
Admite recursul declarat de C. | DE A. | DE S. | A J. | C. , |
împotriva sentinței civile nr. 7697/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul C. T. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. Rădulescu
