Decizia civilă nr. 9618/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9618/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 5523 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. privind și pe intimații P. B., S. C. C., R. A.
C., I. V. D., M. A., H. T. A., U. "S. H. ", chemat în garanție M. E., C., T. SI S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru intimații P. B., S. C. C., R. A. C., I. V. D., M. A., H. T.
A., reprezentanta acestora, avocat Borșan Violeta, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.58)lipsă find reprezentanți celorlalte părți din litigiu.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că în data de_ intimata U. S. H. a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.12-14), la care a anexat împuternicirea avocațială de reprezentare și contractul de asistență juridică ale apărătoarei sale, avocat Neacșu S. C. (f.11, 16) precum și practică judiciară (f.18-38).
De asemenea, se mai arată că în data de_ intimații P. B., S. C.
C., R. A. C., I. V. D., M. A., H. T. A. prin reprezentantă au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.40-43), anexând acesteia copii conforme cu originalul după decizi pronunțate în spețe similare (f.44-55) de Curtea de Apel C. și copii conforme cu originalul după chitanțele reprezentând onorariu avocațial )f.56,57).
În data de_ a fost citată telefonic recurenta cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei sub sancțiunea anulări recursului, conform procesului verbal atașat la dosar la fila 67, având în vedere că din eroare pe conceptul de citare nu s-a făcut această mențiune.
În aceeași dată, recurenta a înregistrat la dosar (trimisă prin fax) dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar menționate, astfel Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Verificând din oficiu competența, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimaților P. B., S. C. C., R. A. C., I.
V. D., M. A., H. T. A., reprezentanta acestora, avocat Borșan Violeta arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimaților P. B., S. C. C., R. A. C., I.
V. D., M. A., H. T. A., reprezentanta acestora, avocat Borșan Violeta solicită instanței respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care arată că o susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform chitanțelor atașate la dosar.
Curtea reține cauza spre soluționare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.
5.523 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. C. C., R. A. C., I. V. D., P. B., M. A., H. T. A., în
contradictoriu cu pârâții U. "S. H. " B. și M. E., C. ,
T. SI S. B. .
S-a admis cererea de chemare în garanție.
A fost obligată pârâta U. "S. H. "; la eliberarea diplomelor de licență (de absolvire) și a suplimentelor de diplomă, a foilor matricole și a diplomelor de competență lingvistică.
A fost obligat chematul în garanție să aprobe lămurirea formelor tipizate pentru diplomele de licență si suplimentele de diplomă ale reclamanților.
A fost obligată pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8,3 lei, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții S. C. C., R. A. C., I. V. D., P. B., M. A.
, H. T. A. sunt absolvenții Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea administrație publică, Facultății de Management din Brașov
specializarea științe economice și Facultății de Drept și Administrație P. ă B.
toti la U. "S. H. ";, promoția 2009, astfel cum sunt evidențiate în adeverintele si specializarile aflate la dosarul cauzei (f. 9,13,18,24 și 29).
În urma absolvirii examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, reclamanților li s-au eliberat adeverințe de către pârâta U. "S. H. "; prin care se atestă statutul de licențiati in specializările descrise mai înainte.
M. E., C., T. și S. a refuzat să pună la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii pentru reclamanți. Aceast refuz condiționează neîndeplinirea obligației de către pârata USH de eliberare a diplomelor solicitate de reclamanți. Cererea de chemare în garanție este întemeiată întrucât lasă demersul reclamanților fără finalitate în cazul în care instanța va recunoaște dreptul reclamaților la eliberarea diplomelor de licență.
A reținut instanța de fond ca fiind real faptul că chematului în garanție, în calitate de organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare
în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire, astfel încât, din această perspectivă, Tribunalul a constatat că cererea de chemare în garanție era admisibilă, acest motiv de fiind neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că chematul în garanție MECTS a invocat în principal împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
S-au identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Stiințe Juridice și Administrative Brașov este acreditată, iar specializarea Administrație P. ă Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare, problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor
instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru
aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
Concluzia pe care a desprins-o Tribunalul din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut că cererea reclamanților este întemeiata, de asemenea, în temeiul prevederilor art.60 din codul de procedură civilă a admis și cererea de chemare în garanție.
În final, a constatat tribunal, sancțiunile pentru nerespectarea dispozițiilor prezentei hotărâri în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile sunt prevăzute de art. 24 alin 3 din Legea nr.554/2004, iar acestea nu pot fi aplicate în ipoteza prezentată.
In temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8, 3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M. E.
, C., T. ȘI S. B. , solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304]1C.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul, instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut seama de prev. art. 60 C.pr.civ.
O primă critică adusă de către recurent privește împrejurarea că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a M. ui E. N. cât timp acesta nu are raporturi juridice cu U. "S. H. "; B. .
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității învățământului sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform O.U.G. nr.75/_ privind asigurarea calității învățământului.
De asemenea, modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin
O.U.G. nr. 75/2005, cu modif.și completările ulterioare.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S.
H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, nu este culpa M. ui E. N. .
Conform prev.art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. ."
In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate - constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate. Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Potrivit OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantei.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. N. .
M. E. N. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar oricine poate organiza fară drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.
Recurenta critică soluția instanței de fond pentru că și-a depășit atribuțiile, conferind legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești
Învederează astfel instanței că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze
provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată/autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Pârâta intimată U. | "S. | H. " B. | și reclamanții intimați S. C. | ||
C. | , R. A. C. | , I. | V. | D., P. | B., M. A., H. T. A. a |
formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. (f.13).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul- chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea actelor normative ce reglementează acest domeniu și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Brașov, Facultatea de Management din Brașov, și Facultatea de Drept și Administrație P. ă B. sunt acreditate.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările
autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a
stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de
învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze
că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Față de prevederile Ordinului nr.2284/2007, care atribuie MEN competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomelor de licență, tribunalul a reținut în mod corect că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate există o interdependență, astfel că doar prin admiterea cererii de chemare în garanție 2 se asigură punerea în executare a obligației stabilite în sarcina pârâtei de rând 1 (USH ). Prin urmare, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă, neputând fi reținută vreo încălcare a prevederilor art. 60 din Codul de procedură civilă.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ. recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Întrucât recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligat să plătească intimaților P. B., H. T. A., I. V.
, S. C. și R. A. C. câte 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, iar intimatei U. S. H. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 5.523 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimaților P. B., H. T. A., I. V.
D. ,S. C. R. A. C. suma de câte 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, precum și la 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale către intimata U.
S. H. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, D. B. |
Red. MII/_
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:
