Sentința civilă nr. 11578/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11578/2013
Ședința publică din 08 iulie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul SS F., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin. 4 Cod proc. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, instanța, în temeiul art. 167 Cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul
SS F. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. A MUNICIULUI T. și A. F. PENTRU M. solicitând obligarea acestora să îi restituie suma de 3099 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule în vederea înmatriculării, cu dobânda legală de la data achitării până la restituire, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, copie chitanta de plată, copia C.I., cerere restituire taxa formulată de reclamant, adresa refuz restituire AFP T. .
Pârâta Pârâta A. F. P. a Municipiului T., a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât acțiunea este înregistrată după data de_, reclamantul neavând un drept la restituire în integralitate a taxei, ci doar posibilitatea solicitării restituirii pe cale administrativă doar a diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamantei prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate. A mai solicitat respingerea solicitării de plată a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamantul a efectuat voluntar plata taxei de poluare, iar pârâtei nu i se poate reține o culpă procesuală.
Pârâta a mai formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție A. F. pentru M., legal citată, nu a depus întâmpinare în cauză pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâta A.
F. P. a municipiului T., care se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Instanța reține drept neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul că, întrucât acțiunea este înregistrată după data de_, reclamanta nu are un drept la restituire în integralitate a taxei, ci are doar posibilitatea solicitării restituirii pe cale administrativă doar a diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Astfel, excepția invocată se întemeiază pe faptul că, în opinia pârâtei, reclamanta nu solicită valorificarea unui drept protejat de lege, atâta timp cât Legea nr. 9/2012 îi acordă doar dreptul de a solicita restituirea dintre taxa plătită și taxa pentru emisii poluante; susținerea pârâtei este însă neîntemeiată întrucât dreptul a cărui valorificare o solicită reclamanta își are izvorul în însuși Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, care se aplică prioritar față de dreptul național al statelor membre ale uniunii.
Această interpretare a textelor legale incidente demontează argumentele invocate de pârâtă în susținerea excepției inadmisibilității.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca AUDI iar pentru înmatricularea in România a fost obligat să achite o taxă specială de înmatriculare, în temeiul OUG 50/2008, în cuantum de 3099 lei la AFP T. .
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă aceasta a refuzat restituirea.
În urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care investind instanța, precizează ca element al cererii de chemare în judecată, cauza pretențiilor sale și depune la dosar toate documentele pe care își întemeiază aceste pretenții.
Așa cum rezultă din prevederile art.129 alin.5, prima teză, Cod de procedură civilă, rolul principal în administrarea probelor revine părților implicate în proces,instanța având obligația atât de a cenzura acest probatoriu din perspectiva îndeplinirii condițiilor de verosimilitate, pertinență, concludență, cât și de a uza de toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului. De aceea,în măsura în care instanța nu este lămurită cu privire la adevărul dedus judecății,va putea cere părților completarea probelor pe aspectele rămase neelucidate.
Așadar,în măsura în care instanța consideră necesară în cauză o anumită probă, cum ar fi depunerea unui înscris sau efectuarea unei expertize,ea poate dispune în acest sens,chiar în pofida opoziției părților,deoarece, odată investită cu o cauză, ea are obligația de a afla adevărul juridic și nu poate respinge acțiunea ca nedovedită pentru că s-ar face vinovată de denegare de dreptate.
Raportat la cele arătate mai sus, având în vedere faptul că reclamantul nu a depus la dosar dovada actelor de proveniență a autovehiculului cererea acestuia va fi respinsă.
Va fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP T. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SS F., dom. în T., str. Lăcrămioarelor nr. 3, bl.D2, sc.B, et.1, ap. 13, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A MUNICIPIULUI T., cu sediul în T., Piața R. nr. 15B, jud. Cluj și A.
PENTRU M. ,cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
D.
Red.AR Tehnored.VAM 4 ex./_
