Sentința civilă nr. 1280/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1280/2013
Ședința publică din data de 21 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE
: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T.
- N. E., împotriva pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - D.
P., având ca obiect obligația de a face.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 iunie 2013, concluziile reclamantului fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 21 iunie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul T. - N. E., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DP B.
, a solicitat prelungirea pașaportului expirat, începând cu data în care o sentință judecătorească favorabilă devine definitivă și executorie, pe o perioadă de cel puțin zece ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul se află în posesia unui pașaport expirat și a solicitat prelungirea acestuia la DP B. . De fiecare dată, răspunsul a fost că pașaportul nu poate fi prelungit, urmând să se elibereze un nou pașaport.
Din punctul de vedere al reclamantului, această decizie a Direcției P. B. îi încalcă atât drepturile economice, cât și pe cele religioase. Din moment ce prelungirea pașapoartelor nu a constituit o problemă până în prezent și chiar autoritățile emitente au prevăzut în pașaport posibilitatea ca acesta să fie prelungit, nu există nici o justificare de a-i solicita reclamantului renunțarea la un drept absolut firesc și anume acela ca pașaportul să îi fie prelungit. În caz contrar, reclamantul ar fi obligat să plătească o sumă de bani nejustificată și abuzivă. Dincolo de această încălcare a drepturilor economice, este cunoscut faptul că noile pașapoarte, altele decât cele temporare, sunt biometrie. Și aici există o discriminare clară, pașapoartele temporare fiind mai scumpe decât cele eliberate pe o perioadă mai lungă. Documentele biometrie încalcă mai multe articole din Constituția României, cum ar fi, de exemplu, articolul 29, care se referă la libertatea conștiinței. Dincolo de acest fapt deosebit de grav, informațiile stocate în pașaport pot fi oricând modificate și copiate de către persoane neautorizate, rezultând consecințe dezastruoase.
Pârâta Instituția Prefectului B. -Năsăud-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. -Năsăud a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevede obligativitatea formulării unei plângeri prealabile, anterior sesizării instanței de contencios administrativ competente.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 2, alin. 1 lit. "f din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să judece litigiul în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
1
În speță, reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența P. lor Simple B. -Năsăud pentru ca acesta să efectueze înmatricularea fără plata taxei pe care o apreciază ca nelegală, astfel că în cauză nu se poate susține existența unui conflict generat de refuzul nejustificat de înmatriculare.
Astfel, fiind o acțiune în contencios administrativ, se impunea ca anterior formulării acțiunii, reclamantul să procedeze la formularea unei cereri scrise 4 adresate Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența P. lor Simple B. -Năsăud pentru ca acesta să efectueze înmatricularea fără plata taxei în discuție, respectiv să formuleze o plângere prealabilă, în condițiile si termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Ori, din actele depuse la dosar, nu reiese că reclamantul a formulat o astfel de cerere, simplele afirmații neputând constitui o dovadă.
Pe fond se arată că la data la care reclamantului i-a fost eliberat pașaportul, respectiv_, eliberarea acestor documente se făcea potrivit O.G. nr. 65/1997 care într-adevăr, la art. 5 prevedea următoarele: "Pașaportul se eliberează cu o valabilitate inițială de 5 ani, care poate fi prelungită o singură dată, fără a se putea depăși 10 ani de la data emiterii."
La data de_ însă, a intrat în vigoare H.G. nr. 460/2001 privind punerea în circulație a noilor tipuri de pașapoarte românești care, la art. 1 al. (1) prevedea: "Se stabilesc noile tipuri de pașapoarte românești prezentate în anexele nr. 1 - 5". De asemenea, art. 2 al. (2) al aceluiași act normativ prevedea: "Valabilitatea pașapoartelor prevăzute la alin. (1) nu se mai prelungește după punerea în circulație a noilor tipuri de pașapoarte."
Având în vedere faptul că pașaportul reclamantului este de tipul celui prevăzut la art. 1 al actului normativ susmenționat, rezultă clar ca acesta nu poate fi prelungit.
Este irelevant faptul că pe acest tip de pașaport există o rubrică în care se prevede posibilitatea de prelungire (rămasă din vechile tipuri de pașapoarte), dreptul reclamantului neizvorând dintr-o bucată de hârtie, un document fizic, ci din actul normativ în baza căruia acesta a fost eliberat, act normativ care, așa cum am arătat, nu mai prevedea posibilitatea prelungirii acestui tip de pașaport.
De asemenea, afirmațiile reclamantului în ceea ce privește costurile pașapoartelor temporare și biometrice sunt false, având în vedere faptul că în prezent, pașaportul temporar costă 232 lei iar cel biometric costă 302 lei.
Se menționează faptul că pașapoartele biometrice nu încalcă în nici un fel Constituția României, dovadă fiind și faptul că Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare, actul normativ în baza căruia se eliberează în prezent acest tip de document, nu a fost declarată neconstituțională.
Mai mult, actul normativ susmenționat a fost modificat în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr._ al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre.
În drept s-au invocat prevederile L. nr. 554/2004, art. 1 al. (1) și art. 2 al. (2) din H.G. nr.
460/2001, O.G. nr. 65/1997.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Demersul judiciar inițiat de reclamantul T. Nawrotozky E. în prezenta cauză vizează obligarea pârâtei la prelungirea pașaportului a cărui valabilitate a expirat.
Luând în examinare cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 c.pr.civ., excepția peremptorie invocată în cauză de pârâtă,
respectiv excepția inadmisibilității decurgând din lipsa procedurii prealabile
, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce succed.
În materia contenciosului administrativ, declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea, pe cale administrativă, a autorității emitente a actului a cărui anulare se solicită, intenția legiuitorului în cazul instituirii obligației de a se parcurge procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 fiind aceea de a crea un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, fiind obligatorie, astfel încât, neîndeplinirea ei este
2
sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ, ca inadmisibilă, în condițiile art. 109 C.pr.civ.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obiectul acțiunii judiciare poate fi reprezentat de cererea în anularea unui act administrativ, de contestarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și de refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al persoanei ce se consideră vătămată.
Or, în prezenta cauză se constată că pretenția reclamantului vizează obligarea directă a pârâtei la efectuarea unei operațiuni administrative ca efect al aprecierii reclamantului cu privire la durata de valabilitate a pașaportului deținut de reclamant, fără ca acesta să facă însă dovada că s-a adresat în prealabil autorității pârâte, astfel încât, ulterior să supună spre analiză instanței de contencios administrativ eventualul refuzul nejustificat al acesteia, în condițiile prescrise de Legea nr. 554/2004. Este real că în ipoteza contestării refuzului autorității, nu este obligatorie, conform prevederilor art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, parcurgerea procedurii prealabile, însă în cauză nu poate fi reținută incidența acestor prevederi legale, câtă vreme nu s-a făcut dovada exprimării unui atare refuz sau dovada formulării de către reclamant a cererii de prelungire a pașaportului la care instituția pârâtă să fi refuzat a răspunde în termen legal. În acest sens, nu prezintă relevanță cererea depusă de reclamant la dosarul cauzei, fila 19, întrucât, așa cum rezultă din mențiunile acesteia, dar și din susținerile reclamantului, a fost adresată autorității pârâte doar pe parcursul soluționării prezentului dosar și ca urmare a invocării de către pârâtă a excepției inadmisibilității.
Prin urmare, în cauză, nefiind dovedit faptul că, anterior sesizării instanței, reclamantul s-a adresat autorității pârâte în scopul contestării duratei de valabilitate a pașaportului emis de această instituție, tribunalul apreciază ca fiind inadmisibilă acțiunea reclamantului, în cauză nefăcându-se prin urmare dovada parcurgerii procedurii prealabile instituite de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, sens în care, admițând excepția invocată de pârâta Instituția Prefectului B. -Năsăud- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. - Năsăud, va respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul
Nawrotozky E. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. -Năsăud din cadrul Instituției Prefectului Județului B. -Năsăud, cu sediul în B., P. P. R., nr. 1, jud. B. -Năsăud și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. Nawrotozky E. , domiciliat în B., str. Ion S., nr. 1, bl. D, sc.B, et. 1, ap. 26, jud. B. - Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul sus-menționat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
3
